ELISABETA ISANOS URGIA PLĂPÂNZILOR

ELISABETA ISANOS URGIA PLĂPÂNZILOR 1

ELISABETA ISANOS URGIA PLĂPÂNZILOR WRATH OF THE FRAIL LA COLÈRE DES FRAGILES poeme/poems/poèmes versiunea engleză/ English version/version anglaise: Mihaela Paladi versiunea franceză/french version/version française: Elisabeta Isanos 2

CUVINTELE RĂMÂN ÎN AER CA FUMURILE Noi am inventat acest mod de a fi, necunoscut de frunze, existenńă care nu cere să te naşti, nu trebuie să respiri: e destul să răsari ca aştrii morńi, în gând. E destul să se audă despre tine. Cu nimic nu pońi fi vătămat, viu ca o bucurie posibilă, care nu va veni niciodată, oglindire a cuiva nevăzut. Şi fără să fii există viańă, în spańiul unde regele fricii n-ajunge. Cerbii nu se tem de cenzură, privighetoarea nu are rege. Lucrurile şoptesc: La ce bun să scrii, de vreme ce noi existăm? Nu le iau în seamă. Sunt în mine întâmplări, evenimente. Ce visez capătă duritate de lucru real, merg pe pământ întărit de gânduri. Lucruri umile, o cârpă sau o coajă de măr, becul arzând limpezit în crengile cireşului, masa de lemn, un cerc tremurător de lumină, dorinńa de a da, mai tare ca foamea. Frig: când vorbeşti, cuvintele au trup, în sfârşit se văd, le scriu cu gura. Astă noapte a căzut zăpadă: a nins, a scris! Ninsoare, scrisoare! Cuvintele rămân în aer ca fumurile. Deschid uşa, mă uit în urmă intrând: aburul gurii mă urmează. Mă evapor cu iuńeala unui alcool. Şi ce-i dacă vine? N-am nevoie de primăvara adevărată, o vreau pe aceea din amintiri, întunecoasă, când în curńi se mistuie frunzele moarte, iar răcoarea arde sub stele. 3

Întuneric şi ceańă. În toiul unei nopńi fără cuvinte, toate străzile duc spre tăcere, eu grăiesc, rostesc, spun mereu, împotrivindu-mă... Ar fi prea simplu să tac. Pe cer, curge o mână de sare, duşul despletit al duhului sfânt: mă umplu de cuvinte. Undeva, o provincie a cuvintelor scrise, departe; aici, tońi trec liniştińi prin tăcerile mele, ca şi cum n-ar avea corpuri. Sunt cărńi puńine pe toată strada, simt asta, vremea pare definitiv pierdută, ca şi cum nimeni n-ar fi scris niciodată. Nu-mi trebuie decât un ciot de creion, o margine de ziar, să completez bibliotecile arse. Nu se poate trăi în muńenie. Poetul pluteşte în tăcere ca un distrugător pe mări, lăsând în urmă brazdă de murmure latine. Mişcarea cuvintelor e înaintarea crescătoare a frunzei, întoarcerea înceată a unui obraz. Poezia îmi rămâne alături ca un duh, oriunde m-aş duce, pe străzi, în infern, n-o pot rupe de mine. E obositor, dar nu mai sunt singură, o port pretutindeni, aşa cum o mamă îşi duce copilul când n-are cu cine să-l lase. 4

WORDS REST IN THE AIR LIKE SMOKES We invented this way of being, unknown by the leaves, an existence for which you don t need to be born, or to breathe: it s enough just to rise like the dead stars, in thinking. It s enough to be heard of. Nothing can hurt you, alive like a possible joy which will never come, mirroring someone invisible. There s also life when you don t exist, in the space unreached by the king of fear. Stags do not fear the censure and nightingales don t have any king. Things whisper: Why writing if we exist? I don t care about them. There are happenings and events inside me. Whatever I dream becomes tough like real things and I m walking on an earth hardened by thoughts. Humble things, a rag or simply an apple skin, a bulb clearly burning in cherry tree branches, the old wooden table, a circle of trembling light, the desire to give, stronger than hunger. Cold: when you talk, words have bodies, air bodies are finally seen, I write them with my mouth. Last night, snow was falling: it snowed, it wrote. Snowing, writing! Words rest in the air like smokes. I open the door, I look back as I come in: the breath of my mouth follows me. I vanish as quickly as liquor. So what if it comes? Never mind. I really don t need a true spring, 5

I want that one that I remember, dark, when the yards swallow those barren leaves, and the chill s burnt by stars. Dark and fog. In the dead of a speechless night, all the roads lead to silence, I speak and I talk, I keep saying, thus I resist It would be too simple to shut up. In the sky, a handful of salt is poured, unpleated shower of the Holy Spirit: I am filled with words. Somewhere, a country of the written words; here all cross in peace my lengthy silence and walk as if they had no body. There are few books in the whole street, I feel it. The time seems to be gone forever, as if nobody had written a word. I only need a little pencil stub, a piece of journal, to fill up the burnt bookshelves. Life can t be lived in muteness. The poet drifts in silence, like a destroyer on the seas, leaving behind eddies of Latin murmurs. The movement of the words increases the leaves moving them forward, a slow turn of the cheek. The poem stays with me like a spirit wherever I may go, on streets or in the hell, I cannot tear it away from me. It s draining, but I m no more alone in the nocturnal alleys, I carry it all the way, like a mother carrying her own child when she has nobody to take care of it. 6

LES MOTS RESTENT EN L AIR COMME LES FUMÉES C est nous qui avons inventé cette façon d être inconnue aux arbres, existence qui n a pas besoin de naître ni de respirer, il suffit de se lever dans l esprit, comme les astres morts. Il suffit que l on en parle, rien ne pourrait lui nuire, elle vivra comme une joie possible qui ne vient jamais: reflet de quelqu un d invisible. Même si on n existait pas, la vie existe dans espace où le roi de la peur n a aucun pouvoir. Les cerfs ne craignent pas la censure, le rossignol n a pas de roi. Les choses murmurent: à quoi bon écrire, si nous existons? Je ne les prends pas au sérieux. Les hasards, les événements sont en moi, mes rêves deviennent aussi durs que sous mes pieds la terre par les pensées affermie. D humbles objets, un chiffon, la pelure d un fruit, l ampoule qui éclaircit les branches du cerisier, la table en bois, le rond de la lumière qui tremble, le désir de donner plus fort que la faim. Froid: si on parle, les mots ont des corps, ces êtres d air, on les voit enfin, je les écrit avec ma bouche. La neige est tombée cette nuit, il a neigé, il a écrit, chute de neige, écriture! Les mots restent en l air comme les fumées. J ouvre la porte, je tourne la tête en entrant: la vapeur expirée me suit. Je m évapore aussi vite que l alcool. Il arrive... Et alors? Je n ai pas besoin du vrai printemps, 7

je ne veux que celui des souvenirs, sombre temps, lorsque dans les cours on jette au feu les feuilles mortes, et la fraîcheur brûle sous les étoiles. Obscurité et brumes. Au coeur d une nuit sans paroles, toutes les rues mènent au silence, mais je parle, je prononce, je dis, en m opposant, il serait trop facile de se taire. Dans le ciel, on répand une poignée de sel, la douche déployée du Saint Esprit: je suis pleine de mots. Quelque part, il y a la province des mots écrits, très loin, ici, tous passent calmement à travers mes silences, comme si les corps leur manquaient. Il y a peu de livres dans cette rue, je le sens, le temps semble définitivement perdu, comme si personne n avait jamais écrit. Il me faut seulement un bout de crayon, la marge d une page de journal pour compléter les bibliothèques mises au feu. On ne peut vivre dans le mutisme. Le poète flotte en silence comme un destroyer en mer, en laissant un sillon de murmures latins. Le mouvement des mots c est l avancement de la feuille croissante, un visage qui tourne lentement. La poésie reste près de moi comme un souffle, partout où je vais, dans les rues, en enfer, je ne peux la séparer de moi, c est fatiguant, mais je ne suis plus seule dans les ruelles nocturnes, je l emmène partout, comme la mère l enfant lorsqu elle ne trouve personne qui puisse le garder. 8

MINUNEA Minunea mea, trup bogat n-a mai fost pentru tine, altora marmura le pune căluşul, dar simńi ce dulce-n gură s-a făcut rumeguşul? Dacă-l mesteci mult, e ca scârna de-albine. Minunea mea, pân la tine s-au sfârşit toate cele, a rămas numai zegras cu parfum de demult, foşnetul de paie înverzite-n saltele, pun urechea pe tine şi drept cântec l-ascult. Cum să nu murmure dacă-i iarbă de mare? Şi-i atât de uşoară-n trupul tău umplutura, în timp ce-arama, lor le cade greu în picioare, şi pietrele reci le-ncrâncenează gura. S-au buhăit, s-au lăńit, s-au umflat, au dospit, mâine-poimâine vezi cum din forme erup, de pe-acum, coapte, cojile de pe dânşii se rup... Ai să durezi mai mult decât un trup de-mprumut! Minunea mea, dacă-mpietriri Ńi-au lipsit, să nu plângi, pentru că eu oricum te-mbălsămez cu sărut. 9

MARVEL My marvel, no rich body was kept for you, others are hushed by the marble, but can you feel the dust sweetening your mouth? If you keep chewing it, it s like the dung of bees. My marvel, all things finished until you, just old-scent eelgrass has yet remained, rustling straws greening in mats, I m listening to you and it s a song. They do rustle as they are mere hay, The inside of you is yet so light, as copper is heavy in their feet, and cold stones shrinking their jaws alike. They swell, they widen and they rise, they shortly will burst off the moulds, and ripen, the shells come off them now You will last longer than a borrowed body! My marvel, don t cry if you still miss petrifying, Embalming will still come with my kiss. 10

LA MERVEIILE Ma merveille, il n y a plus de noble chair pour toi, d autres sont ceux que le marbre bâillonne, mais sais-tu combien douce est dans la bouche la sciure? Si tu la mâches assez, c est pure merde d abeille! Tous les corps somptueux sont pris par les autres, au parfum d autrefois, c est la paille qui reste, moisie dans le matelas, pour l entendre frémir, je mets sur toi l oreille: elle murmure, c est qu elle a poussé dans la mer, voilà, tu es remplie d une légère substance, tandis que dans leurs corps le bronze pèse lourdement, et on voit, remplies de pierre, leurs bouches se crispant. Bouffis, enflés, grandis, levés, un jour ou l autre on les verra en éruption de leurs formes... Ma merveille, si la pierre te manque, ne pleure pas, je te baise, tu seras embaumée pour toujours et tu vas durer plus que ces fantoches énormes. 11

MINUNEA (variantă) Minunea mea, pentru tine nu mai e trup de soi, înăbuşińi sunt alńii cu marmură dură, dar simńi cum rumeguşul se-ndulceşte în gură? Mai ceva decât mierea ce-i în faguri gunoi! Cu materii trufaşe, alte forme sunt pline, au rămas numai paie mucezite-n saltea, cu parfum picurat care va învia şi cu murmur de iarbă trecătoare prin tine. Din fâneńele mării, se trezeşte foşnind şi te umple de cea mai uşoară substanńă, nici n-ai vrea să ai bronz care-apasă-n balanńă, şi nici gura cu piatră s-o auzi amuńind. Ei se umflă din drojdii, se ridică şi cresc, în curând vor Ńâşni ca o zeamă din forme... Minunea mea, vreau să văd ochii tăi că nu plâng, fiindcă te-mbălsămez sărutându-te-adânc, tu oricum vei dura peste spectre enorme. 12

MÂNIA CELOR FRAGEZI Vorbind în limbă ca lumina lunii, devreme se vor răzbuna murind, cu lacrimi rătăcite sfredelind, şi pălmuindu-ne cu moartea lor, şi n-au nevoie de nimic mai mult, au lacrimi pietre şi săgeńi din gene, în loc de paloşe de-ońel palori... Ne pedepsesc pe tońi murind devreme. Demultul munńilor îi Ńine fragezi în supernordul cu nimic în floare, şi-ar trebui să urci fără suişuri, doar biruind ceva, un aer gol, tot mai curat, din ce în ce mai tare. Te-mpingi în barierele mâhnite, şi însăşi carnea spune să te-opreşti, orice le-ai face, ei Ńi-o iau-nainte: tu spui ceva, dar ei cunosc urmarea, tu plângi, ei ning îmbătrânind plânsoarea, tot ce fac ei c-un pas mai iute este, fugińi din toate vorbele prea coapte, către amiaza sorilor de noapte, Ńi se eliberează din poveste. 13

WRATH OF THE FRAIL They speak like moonlight, and they will soon take revenge by their death, their lost tears boring holes and slapping us by dying, and they don t need anything more, with stony tears and arrows from their eyes, and pallor as steel swords They will punish us all by dying early. The old age of the mountains keeps them fresh in the far North with no one blooming flower, and you should climb there without mounting, but just conquering something, a thin air, for ever cleaner and for ever purer. You push yourself into the sadden ramparts, and your own flesh is telling you to stop, whatever you can do, they are afore: if you say something, they do know the sequel, and if you cry, they snow and age your crying, all that they do is one step even quicker, running away from all the words too ripe, towards the midday of the night sky stars, freed from that fairy tale you know so well. 14

LA COLÈRE DES FRAGILES Ils parlent tous une langue clair de lune, et ils se vengent en mourant trop tôt, leurs larmes éparses nous transpercent les coeurs, leur mort multiple est une série de gifles... C est tout ce qu il leur faut, rien de plus: leurs cils des flèches, leurs larmes sont des pierres, et leurs pâleurs font mal: des badelaires, leur mort précoce notre châtiment. Ils sont toujours plus jeunes, préservés par l autrefois des monts, en plein nord... Comment les joindre sans gravir d abord les pentes irréelles de l air pur, toujours plus fort, toujours plus innocent? On sent le résistance des barrières dans les limites mêmes de la chair... De toute façon, eux, en avant toujours, ils savent la suite des phrases que l on dit, et si on pleure, ils neigent aux larmes vieillies, en tout ce qu ils font, ils nous dévancent toujours, et ils désertent nos paroles fanées, vers le midi multiple des étoiles, se dégageant de l histoire des jours. 15

URGIA PLĂPÂNZILOR (variantă) Vorbesc şi ei ca luna, pedepsesc murind cât încă timpul nu-i venit, cu gloanńe moi de lacrimi ciuruiesc, pe-obraji, cu moartea lor ne-au pălmuit, nici nu le trebuie vreo armă-n plus, străpung cu geana şi prin plâns rănesc, sunt palizi ca ońelul pus în săbii ce stau să cadă peste noi de sus. Demultul munńilor îi Ńine tineri, în Nordul cel mai nordic, fără flori, unde nu pońi sui fără să zbori, ci trebuie să birui în zadar un aer dur, din ce în ce mai clar... Lovindu-te cu pieptu-n bariere, sătul de-opriri forńate tot mai lungi, pricepi că n-ai putere să-i ajungi: dacă le spui ceva, ei ştiu ce vine, oricât alergi, tot ei sunt înainte, tu plângi, ei plâng ninsoare peste tine, şi nici povestea nu-i mai poate Ńine, spre cerul greu de-amiezile de stele, îi vezi cum sar afară din cuvinte. 16

COPILĂRIE CU CĂRĂMIZI Se dizolva în zare geografia, Orice, credeam că se adevereşte; Miros de gaz şi de ulei de peşte, Colega mea, de la Maria Mia. Orfanele, în băncile din fund, Deşi nici una nu era înaltă; De ce-o chema Venera pe cealaltă? Materii reci, la care nu răspund, Ori nici măcar nu este vreun răspuns. Nimic în urmă şi în fańă totul, O şoaptă-n oră sau un semn cu cotul, Şi roşcove sălbatice-n ascuns. PereŃii gri cu dâre de oxizi, În curte, un morman de cărămizi; Nu se născuse încă amintirea. Eram doar ce vedeam că e-mprejur: Cearşaf, sticluńă, câine, abajur... Schimbam la trupuri doar rotind privirea. 17

CHILDHOOD AMONG BRICKS Geography was fading away, Anything we thought was coming true; Lamp oil and fish oil smell, My schoolmate, from Maria, Mia. The orphans, in the rear desks, Although neither was tall; Why was the other called Venera? Cold matters that I do not answer, Or there simply is no answer. Nothing behind and everything ahead, A whisper in the class or even a sign, And Saint John s bread in hiding. Grey walls with oxide traces, A pile of bricks in the yard; Remembrance was not yet born. We were just what we saw nearby: Linen, vial, dog, hazy lamps Changing bodies just by looking around. 18

LES BRIQUES DE L ENFANCE La géographie se dissolvait au loin; Tout me semblait parfaitement vrai. Parfums de pétrole et d huile de morue, Ma collègue, Marie, on l appelait Mia. Les orphelines sur les derniers bancs... Pourquoi? Aucune n était plus grande que le reste. Pourquoi une autre s appelait Vénéra? Matières froides. Questions. Je n y réponds pas. Ou peut-être il n y a aucune réponse. Rien en arrière, tout devant. Un signe du coude, un murmure au mauvais moment Et des caroubes sauvages pendant la pause. Les murs gris aux traînées d oxides, Un amas de briques dans la cour. Le souvenir allait naître plus tard, J étais ce que je voyais autour: Drap, flacon, chien, abat-jour... Je changeais de corps en tournant le regard. 19

GENERALUL Călcâie lungi cu pinteni în biserici sunt pe covoare paşii tăi când sună, ai stele-n ochi ca arborii feerici, şi glasul tău e murmur de furtună. Mă-ntorc mereu spre tine ca spre soare, cu miile de trupuri deodată, un lan de răsărituri foşnitoare, un câmp întreg de corpuri de armată. Nu ştiu nici eu de ce mă simt mulńime, în timp ce tu eşti singurul mereu, eşti generalul Dragoste, iar eu oştirea proastă, moartă după tine. 20

THE GENERAL Long heels with spurs in churches are your steps on the carpets, stars in your eyes like magical trees and your voice is a stormy murmur. I always turn to you as to the Sun, with hundreds of bodies at once, a field of rustling sunrises, a whole grassland of armies. I do not know why I feel like a crowd, as long as you are always alone, you are general Love and I the poor army, ready to die for you. 21

LE GÉNÉRAL Tes yeux étoilés, sapins en fête, tes pas marchant sur les tapis profonds, comme s il y avait du fer à tes talons... Ta voix c est le murmure d une tempête. Je tourne vers toi, feuillage vers le lever, mon millier de corps à la fois: un champ de tournesols qui se déploient à ton commandement: un corps d armée. Je deviens toujours une multitude, tu restes l unique, le seul toujours... Pourquoi? Je ne sais pas... Tu es le général, moi, la pauvre armée soumise à toi. 22

MIRARE DE LUNĂ Asta nu-i lumină, ci mirare de lună. N-avem ştiri despre ce vede ea pe pământ, de nu se mai desmiră decât târziu, apunând. Dar tu vino să te miri cu mine, să ne fim miri, fără păstrare de sine, vechi în iubiri şi de mirare tineri, să fim de mirul lunii cu sprâncene de mir! Şi poate că mirând-o mai tare, văzându-ne-mbrăcańi în miri, alergând în voaluri şi-n pantofi subńiri, printre silozuri cu ziduri de-nchisoare, se va face dinspre lună mirare ca ziua, din noi o să cadă umbra sub rază, şi, uşori, ca să-i întoarcem mirarea, vom sui spre luna din amiază. 23

MOON WONDERING This is no light, but the moon wondering. We have no news on what she sees on earth, that she un-wonders only late, when she is setting. But you should come and wonder with me, to be my bridegroom and make me your bride, no old selves kept, but old in our loves, and wonderingly young, to bear chrism on our brows on the chrismal wondering of moon! And maybe if we wonder even more, and if she sees us dressed in spousal dresses, running around in veils and fragile shoes, among the towers with their prison walls, the moon will wonder in mere daylight and our shadow will fall under the beam, and light, as to return her wonder, we will step up towards the midday moon. 24

ÉTONNEMENT DE LUNE Non pas au clair, mais à l étonnement de la lune, on ne sait pas ce qu elle voit sur la terre, de sorte que la surprise ne lui passe que tard, au coucher. Mais toi, viens que nous nous étonnions ensemble, que nous soyons récemment mariés, anciennement amoureux, jeunement étonnés, que la lune en nous voyant lève les sourcils. Et qui sait? Peut-être en l étonnant plus fort, lorsqu elle nous verra habillés de noces, courant enveloppés de voiles, souliers fins, entre des murs de silos pareils aux prisons, son étonnement sera lumineux comme le jour, chassées par son rayon, une à une, les ombres tomberont de nos corps, et, pour lui retourner l étonnement, nous monterons vers le midi de la lune. 25

ÎN PIAłĂ Am astăzi bani destui şi aş putea Să-mi cumpăr trupul care Ńi-ar plăcea... Ce sâni grozavi zvâcnesc în trufandale! Şi eu trosneam de fragedă cândva! Simt cum răsar în tinere urzici... Te-nŃep dacă nu-mi place ce-o să-mi zici! Mă vând Ńiganii-n piańă, grămăjoare... Cine-o să-şi dea pe mine banii? Ghici! Legăturică de mărar, cât vrei? În tine parcă-mi văd zulufii mei Şi vioiciunea dintr-un an mai tânăr... Îmi cumpăr tinereńe de doi lei. Dar mult lipseşte încă... Mă vedeńi? Mai sunt pe undeva, pe la tarabe? Cartofi şi cepe, sfecle, castraveńi. 26

AT THE MARKET Today I have money enough and I could Pay for the body you d like Great bosoms pulsate in the early fruits! I myself used to crack fresh Time ago when I was still unripe! I can feel how I spring in the young stinging herbs I will sting you if I don t like what you say! Gypsies sell me at the market in bunches Whoever will pay for me? Just wait and guess! Small bunch of dill, how much do you want? I can see in you my own curls years ago When so cheerful and careless I was Give me some youth for two pennies. But so much is still needed Do you see me? Am I still anywhere, on the old counters? Potatoes and onions, beetroots, cucumbers. 27

AU MARCHÉ Aujourd hui je ne manque pas d argent, je peux m acheter un corps séduisant... Quels formidables seins dans les primeurs! J étais tout aussi fraîche dans le temps. Et je me sens pousser dans les orties... Je pique si je n aime pas ce que tu dis! Vendue en petits amas par les gitanes... Celui qui donnera les sous, c est qui? Petite botte d aneth, pas chère du tout, je vois en toi mes cheveux qui se dénouent et mon agilité d un autre âge... J achète de la jeunesse pour quatre sous. Mais il me manque encore beaucoup... Voyons: suis-je peut-être à vendre quelque part? Des pommes de terre, betteraves et oignons. 28

ÎNTINERESC DE SPAIMĂ Toate frumoasele mi se zbat în jurul mijlocului, peşti argintii. Prind una prin viclene silabe de iarbă. Cu unghiile, a mângâiere, îi brăzdez umerii, îi cânt ca să stea lângă tine. Curând vântul îi spulberă nisipoasele clinuri, părul îi curge în urmă, rază de soare. Te văd pe umbra unui vis despre grădini. M-am topit în tine odată cu gândul ninsorii. Fericirea are parfum violet sau albastru, de vopsele pe lemn. ÎnchideŃi uşile şi ferestrele: de afară răbufneşte legenda. Azi nimeni nu va muri: de pe ziduri s-a suflecat zăbranicul. Cu lăcomie sorb din ochi ziua: învolburatul preot coboară din autobuz cu barba fluturând, tinerii au pulovere pe gât, idila începe în pantofi care strâng. Doi bătrâni întârzie în fereastră scuturând şi mângâind la nesfârşit o lungă broboadă neagră, s-o pună la loc în dulap. Ploaie de aur. În arbuşti se creează o sferă de aer binecuvântat, un pântece vegetal, de fecioară. Şi într-o zi, începe să cadă în el veşnica ploaie de aur. Întineresc de spaimă. Să nu mă mai iubeşti: Ńi-ar trebui veacuri. 29

FEAR MAKES ME YOUNGER All the beauties struggle around my waist, silver fishes. I catch one among sly syllables of grass. With my nails, a gentle touch, I scratch her shoulders, I sing her to stay by you. Soon the wind scatters her sandy folds, her hair flows behind like a sunbeam. I see you painted on the shadow of a dream about gardens. I melted in you with the thought of the snow. Happiness has a purple or blue fragrance, of paints on wood. Close the doors and the windows: legend bursts in from outside. No one will die today: the crepe was rolled off the walls. Greedy I look at the day with rapture: the priest in whirl gets off the bus his beard is fluttering, young men have sweaters with rolled collars, the romance starts in shoes that pinch. Two oldsters linger at the window shaking and infinitely petting a long black shawl, to put it then back in the closet. A golden rain. In the shrubs is growing a ball of blessed air, a vegetal maid s womb. And one day, the eternal golden rain starts pouring from it. Fear makes me younger: don t love me, you would need centuries. 30

RAJEUNIE PAR LA PEUR Toutes les belles se débattent autour de ma taille, des poissons argentés. J en saisis une parmi les fines syllabes de l herbe. Mes ongles, en guise de caresse, sillonnent ses épaules et je chante en la forçant de rester près de toi. Bientôt, le vent dissipera ses douces pentes sablonneuses, ses cheveux coulent comme un rayon de soleil. Je te vois peint sur l ombre du rêve d un jardin. J ai fondu en toi avec la pensée de la neige qui fond. Le bonheur a le parfum violet ou bleu d de la peinture sur bois. Fermez les portes et les fenêtres, dehors, la légende est sur le point de jaillir. Aujourd hui personne ne mourra: les toiles noires sont enlevées, en dévoilant les murs. Avidement, mes yeux aspirent le jour: le pope orageux qui descend du bus, la barbe au vent, les jeunes en pulls col roulé, l idylle au début a des souliers qui blessent. Un vieux et sa vieille s attardent à la fenêtre, secouent et caressent infiniment un long châle noir, pour le remettre dans la garde-robe. Une pluie d or. Dans les arbustes est créée une sphère d air béni, un ventre vierge, végétal, l éternelle pluie d or y entrera un jour. Me voilà rajeunie par un frisson: surtout ne m aime pas, il te faudrait des siècles. 31

TRASEUL Pe străzi ştiute şi cu câini de treabă, mă-ntorc târzie, prin lumina slabă, se-ntunecă devreme pe pământ... De locuri stranii, lumea mă întreabă, eu n-am habar. Duc saci de lacrimi grele. Pe stradă plimbă vântul tinichele. Un câine bate toba-n praf cu coada, pe cer ies purici şi din blană stele. 32

THE ROUTE In well-known streets with friendly dogs I come back late through the faint light, and night comes quick on earth People ask me about strange places and I have no idea. I carry bagfuls of heavy tears. The wind sweeps off tins in the street. A dog beats the drum in the dust with its tail, fleas jump from the sky and stars come off the furs. 33

MON TRACÉ Des rues familières, de braves chiens... Vieillie, je rentre et le jour s éteint trop vite sur la terre et j entends des noms de lieux dont je ne sais rien. Je porte des sacs de larmes, et le vent emporte des boîtes prises par astuce. Un chien bat de sa queue la poussière: du poil sautent des étoiles, du ciel des puces. 34

FLĂMÂNZII Ai mei m-aşteaptă-n jurul mesei goale, din ce în ce mai palizi şi mai moi, iar eu în piańă-i caut, dând ocoale pe lângă funii lungi de usturoi. Şi parcă trup din trupul lor se vinde, scad grămăjoarele de pe tejghele, măcar ceva, cât de puńin, de-aş prinde, cât nu se isprăvesc în toate cele. Sunt tot mai palizi, parc-ar afinńi... Şi tot mai slab apasă pe cântare... Rămân, deodată, pieńele pustii! Şi restul este foame-n aşteptare. 35

THE FAMISHED My people are waiting for me around the empty table, more and more pale and much weaker, while I look for them in the market and I m snooping around long ropes of garlic. And it seems that they sell parts of their bodies, the little heaps on the counter are lesser, something, at least, I have to catch, however, before they end in everything around. They are more and more pale, as if they re dawning And they weigh less and less on those scales, And suddenly the markets are all emptied! And hunger just beholds in waiting silence. 36

LES AFFAMÉS Ils m attendent autour de la table déserte, de plus en plus faibles, plus pâles toujours; je les cherche au marché, en allant autour des éventaires garnis richement de bottes vertes. Ce que l on vend n est pas simple marchandise, il y a dans les tas quelque chose de leurs corps, je me mets à la queue et j ai déjà des remords, sans perdre des yeux les tas qui s épuisent. Blêmes, incertains, de plus en plus réduits, ils pèsent toujours moins sur les plateaux des balances; tout-à-coup, le marché reste désert aussi, et la longue attente affamée recommence. 37

DANSURI Sunt dansuri poante înńepând pământ, Şi joc desculń călcând cu talpa toată, Şi înrădăcinări pliate-n vânt, Şi izbucniri care-nfloresc deodată. Mai sunt şi dansuri - tremurări de oase, Şi dansuri zbor în pas de răsuflări, Balans de bărci pe apele serioase, Ori ziduri nemişcate-n ritm de mări... De-ar fi pământ bătut ori linişte de valuri, Cu brańele-mpletite ca podul între maluri, Eu calc pe melodie cu tălpi îngrijorate: De dragoste ori luptă e tactul care bate? 38

DANCES There are dances: toes that prick the ground, And bare-footed jigs with firm whole soles, And rootings folded by the wind, And outbreaks quickly blossoming. And there are dances shaking of the bones, And dances flying in a breathing pace, A swing of boats on the unmoving waters, Or walls unmoving in the pace of seas If there was stiff land or just waves in silence, With mingled arms like bridges joining the banks, I still tread on the tune with worried feet: Is the beat that of struggle or of love? 39

IL Y A DES DANSES Il y a des danses sur les pointes des pieds, Des danses piquantes, d autres pieds nus, Bien plantées, flexibles dans la brise, Et d autres qui fleurissent par suprise. Il y a aussi la danse des os qui tremblent, Des danses volantes dont les pas respirent, Et sur les eaux sérieuses, le bercement Au rythme des ondes, des immobiles navires. On danse sur l eau, on danse sur la terre, Entre les corps, les ponts des bras unis, Mes pieds hésitent sur la mélodie: Serait-ce un rytme d amour? un rythme de guerre? 40

CORABIA Iubitul meu GheŃarul mi-a şoptit: Să ştii, fetińo, e un cer în valuri, Cu sorii lui de nedescoperit, Strălucitori ca-n sălile de baluri. Când orice frumuseńe e-o sfidare, Tu plină eşti de perle de lumini, Să ştii, iubito, e un cer în mare, Sunt munńi de ape, de ecouri plini. Gândeşte-te ce sus ajunge marea, Cum sub picioare va foşni înaltul! Nu merita să-ńi iroseşti plecarea Ca să te duci de la un Ńărm la altul. Ai să te faci cerească în adânc, De plete trasă ca o stea prelungă, Desfă-te! Toate funiile strâng. 41

THE SHIP My lover, the Iceberg whispered to me: You know, my girl, a sky is in the waves, With its suns that are not yet discovered, Sparkling, as in the largest dancing rooms. When anything of beauty is defiance, You still are covered by the pearls of light, You know, my love, there is a sky in tides, There are mountains of water, full of echoes. Just think about how high the tide is rising, And how the high will rustle under feet! It s not worth wasting your sheer departure Only to move from one coast to another. You will become heavenly in the bottom, Pulled by your plaits just like a lengthened star, Unfold yourself! All strings are tightening up. 42

LA CARAVELLE Le Mont de Glace, mon bel amant, me dit: Écoute, fille, avec tous ses soleils, le vrai ciel se cache dans les ondes, palais toujours en fête, nonpareil. Lorsque toute splendeur est un défi, tu oses porter des perles qui luisent! Sache, mon aimée, la mer abrite aussi des cimes profondes et jamais conquises... Combien haute sera la mer, sais-tu? Sous tes semelles frémiront les crêtes! Pourquoi gâter ton glorieux début, et faire d un port à l autre la navette? Dégage-toi des cordes qui te serrent, tu descendras céleste dans l abîme, tes longs cheveux défaits, étoile impaire. 43

CUVINTE Spun vară, şi-i toamnă, spun frige, şi-i frig, numesc răsărituri, şi ele apun. Spun zi, şi e noapte, spun plin, şi-i nimic, cenuşă-i în clipa când flacără spun. Spun rouă, şi-mi cade pe deget arsură, spun pace, şi lumea-i scăpată din frâu... Mai bine mi-aş pune pecete pe gură, când secetă iese din nume de râu. Când noaptea se umple de nume de stele, luminile nu mai sosesc după ele, tu numai cu murmurul gurii rămâi... Şi totuşi există şi-n asta câştiguri: soseşte dezgheńul când murmuri doar friguri, spui iată sfârşitul... Şi-i ziua dintâi. 44

WORDS I say summer and it s autumn, I say it burns and it s cold, I name sunrises and they go down. I say daylight and it s night, I say full and it s nothing, it is ashes when I say blaze. I say dew and a burn is on my finger, I say peace and the world is in free reins I d better have my lips sealed when drought comes off a river name. When night fills up with star names, lights do not follow, you just remain with your mumble And yet there are wins in this: thaw comes when you mumble just cold, you say that s the end And it s the first day. 45

PAROLES Je dis l été et c est l automne, je dis ça brûle et il fait froid, l aurore que je prononce descend vers le coucher, je dis le jour et c est la nuit, je dis le plein et c est rien, je vois la cendre quand je dis le foyer. Je prononce la rosée et elle me brûle le doigt, il serait beaucoup mieux de me taire: la paix que je dis c est la guerre que je vois, la sécheresse sort du nom de la rivière. L obscurité se remplit des noms des étoiles, mais les lumières ne les suivent pas, je n ai que les sons que je murmure toujours... Et pourtant il y a encore à gagner: le dégel arrive après le froid prononcé, on dit: voilà la fin, et c est le premier jour. 46

SPAłIUL VIEłII Locuită cu chirie de turnuri, ziua mea e un circ pentru jocurile altora. În vreme ce cărńile cresc în grosime prin osârdia pulberii, cu gura plină de vorbe nu-mi pot face ca pasărea cuibul, nu mă pot îmbrăca asemeni unui crin. ViaŃa mi-o văd pe la alńii, acolo mi se-ntâmplă toate, inima mea bate pe la porńi, deşi e soră cu stelele mării. Dezvirginate de priveliştea răului, florile minńii au fost strivite sub cizme. Altcineva s-a încuibat în zilele mele. Din viańa mea îşi face pădurea ocol, şi stă în gunoi rumegând lumină. M-am furişat, sub pedeapsa cu moartea, în marginea ierburilor. Că eu nici nu mai râd, nici nu mai plâng, alńii le fac pentru mine, nici nu mai strig, Ńipetele sunt gata făcute. Nici gândurile nu sunt toate ale mele: mi se înfinge în piept păianjenul luminii, ce gândesc eu şi ce visează tońi se confundă, până şi morńii îmi inoculează cuvinte, mă obligă să le termin frazele rupte. Unde să mă feresc? Există metereze de umbră, cămări întunecoase, subsoluri adânci, unde pot gândi cu gândurile mele, în vioiciunea răcorii. Mă smulg din fire de păianjen solar şi-mi caut libertatea pe buzele nopńii, la poalele unghiului ascuńit al cărui vârf străpunge fără durere o stea. Timpul meu îşi caută anotimpul. Mă fac lăturalnică, fără regrete. 47

SPACE OF LIFE Rented by towers, my day is a circus for others games. While the books are growing thicker by the zeal of the dust, with the mouth full of words I cannot make my nest like a bird, I cannot dress like a lily. I see my life at the others, it s there that everything happens to me, my heart beats as it knocks on others doors, although it s a sister to the stars of the sea. Deflowered by the sight of the evil, the flowers of mind were crushed under the boots. Someone else has now roots in my days. Of my life, the forest makes an enclosure and sits in the junk ruminating light. I sneaked, under death penalty, at the skirt of the herbs. I don t even laugh anymore, nor do I cry, others do for me, nor do I shout, shouts are ready-made. Neither the thoughts are all mine: the spider of light pokes my chest, what I think and what all dream is mixed up, even the dead imbue me with their words, make me finish their broken phrases. Where shall I shelter? There are crenels of shade, gloomy pantries, deep cellars, where I can think with my own thoughts, in the cheerful air of coolness. I break loose from the solar spider cobweb and I look for my freedom on the lips of night, at the skirts of the sharp angle whose point cuts painlessly a hole into a star. My time is seeking its season. I keep a low profile, I have no regrets. 48

L ESPACE DE LA VIE Par les tours habitée à loyer, ma vie est un cirque destiné aux jeux des autres. Les livres grossissent grâce à la poussière zélée, la bouche pleine de mots, je ne peux faire comme les oiseaux mon nid, ni m habiller comme le lys. Ma vie, je la vois chez les autres, c est là qu il m arrive toute chose, mon coeur bat aux portes, bien qu il soit apparenté aux étoiles de mer. Défleurées par la vue du mal, les fleurs de l esprit sont meurtries par les bottes. Quelqu un a niché dans mes jours. De ma vie, la forêt a fait son enclos, elle y reste dans son crottin, en ruminant la lumière. Je me suis glissée, sous la peine de mort, en marge des herbes. Car je ne ris plus ni je ne pleure, d autres le font à ma place, je ne crie non plus, tous les cris sont déjà poussés. Ni même mes pensées à moi ne m appartiennent, la lumière est une araignée plantée dans ma poitrine, ce que je pense et les rêves de tout le monde se confondent, même les morts innoculent en moi leurs paroles et m obligent à finir leurs phrases interrompues. Où me mettre à l abri? Il y a les remparts de l ombre, des chambres sombres, des sous-sols profonds où je peux penser de mes propres pensées, dans une vive fraîcheur. Je m arrache de la toile de l araignée solaire et je cherche la liberté sur les lèvres de la nuit, au pied de l angle aigu dont la pointe perce doucement une étoile. Mon temps cherche sa saison. Je me rends marginale sans regrets. 49

FLOARE DE MĂR Scuturate de-ar fi toate jugurile, în aerul ars de revolte, oricâte răscoale şi-ar hrăni rugurile, tu tot regină rămâi sub bolte. Nici o răscoală nu te face mai puńin frumoasă, floare de măr, aproape închisă, nici o judecată, săracă nu te lasă, tot cu coroana de bazilisă. 50

APPLE BLOSSOM Shattered as may be all the yokes, in the air burnt by uprisings, and as many upheavals that may feed their stakes, you still are the queen under the skies. No uprising makes you less beautiful, you, apple blossom, still just a bud, no judgment leaves you poor, but still with the crown of an Arcadian queen. 51

FLEUR DE POMMIER Tu en aurais toujours la suprématie, même s il n y avait au monde aucune chaîne, dans l air brûlé des mutineries qui nourrissent les bûchers, tout en haut, sous la voûte, tu restes la reine. Aucune révolte ne peut t abolir, fleur de pommier, rose dauphine, aucun tribunal ne peut t appauvrir, tu as toujours ta couronne byzantine. 52

CU TOT CE VĂD Te-aş îndrăgi imens, cu tot ce văd, parcă te-aş face una cu pământul, ori parcă te-aş iubi de sus din stele, nimic pe dinafară nelăsându-l. Cu anotimpuri şi cu timp cu tot, cu spaimă şi cu zâmbet împreună, de nici un fleac să te despart nu pot, măruntele în jurul tău s-adună. Dar nu departe ochii se sfârşesc! Să nu te duci în locuri neîmblânzite, coclauri ce nu ştiu că te iubesc, de raza stelei neacoperite. 53

ALL THAT I SEE I would grow fond of you immensely, with all and everything I see, as if to mingle you with the plain land, or as if I loved you from stars above and never leaving anything outside. Seasons and time considered all in all, fear and smile just mingling altogether, no trifle could I keep away from you, and little things are gathering around you. But it s not far that even eyes are stopped! Don t go to any sort of untamed spots, ravines that do not know how much I love you, uncovered by the star that always beams. 54

AVEC TOUT CE QUE JE VOIS Je t aimerais immensément, l amour, comme si la terre et toi se confondaient, comprend ce que je peux voir autour, comme si d une étoile je t aimais, toi avec le temps et les saisons, avec le rire, la peur qui survient, tous les riens en troupe te suivront, et je ne peux te séparer de rien. Mais il finit trop tôt, l empire des yeux, ne va jamais en ces farouches endroits, ravins où ce que j aime n est pas connu, et que l amour-étoile ne couvre pas. 55

GENERAłIE Ce mai hatâr şi pe noi, cum vedeńi: mai fericińi ca-n poveşti vom muri până la foarte adânci tinereńi, până-n profunde copilării. Tot mai uşoară povară vom duce, ca merii, ca perii bătuńi rând pe rând, şi viańa se va dizolva ca o cruce de gheańă, în copca unui mare adânc. Dacă avem un dram de noroc, poate ajungem cu mult mai-nainte, până în apă, Ńărână şi foc, până-n iubirea aceea fierbinte, poate ajungem în nunta de noapte, când viańa le este făpturilor dată, când Tatăl nostru se răsteşte în şoapte: Fire-aŃi odată ca niciodată! 56

A GENERATION How favoured we can be, just look and see: we will die happier than in the stories, until the youth as long as it may be, until the most profound of our childhoods. Our burden will be always even lighter, just like the trees with fruits beaten in turns and life will melt itself like an ice cross in the deep hole of everlasting depths. If only we could have a little luck, we might have been there long time before, to water, earth and fire whatsoever, and to that love that s permanently hot, maybe we reach there for the wedding night, when life is given to the lasting beings, when our Father whispers in harsh tones: Be just once as if once upon a time! 57

GÉNÉRATION Cette faveur suprême à nous s adresse: beaucoup plus heureux que dans les contes, on va mourir jusqu à l extrême jeunesse, jusqu à l enfance la plus profonde. On sera gaulés comme les noix, on va s alléger lorsque vient la saison, et la vie va se perdre: une croix qui disparaît dans l eau comme la neige qui fond. Si nous avons de la chance, un jour on pourra pénétrer beaucoup plus avant, jusqu aux tout premiers éléments, la terre, l eau, le feu et l amour. On peut atteindre même la première nuit, l unique moment où la vie est donnée, et Notre Père d un ton brusque nous dit: Soyez une fois comme si c était jamais! 58

BALANłA Simt tremurarea mării de departe, cu greul ei pe tas mă cântăreşte, ca să mă urce-n cer, în zări descreşte, scăzând sub mal ca apa Mării Moarte. Uitându-şi urma-n aerul golit, adânc din înălńimi se va lăsa, când eu apăs ca plumbul, urcă ea, îşi scoală-n zare muntele lichid. Ce-am să mă fac dacă diseară plouă şi cad pe tasul meu darale mici? Ne-apucă ameńeala pe-amândouă, leşină marea-n zări, şi eu aici. 59

THE BALANCE I feel the sea that swirls from far away, when its own burden weighs me on the scale, to raise me to the sky, grows less in distance, and lowers below shore like the Dead Sea. Forgetting its own trail in empty air, it will fall deep down from the mere heights, and when I lie heavy as lead, it raises, and lifts its liquid mountain in the light. What shall I do if rain just comes tonight and small tares are to fall onto my scale? We will both feel the same painful vertigo the sea will faint far off and I faint here. 60

LA BALANCE Je sens de très loin la mer qui tremble, elle pèse sur un plateau, moi sur l autre, je monte, elle descend sous l horizon et baisse comme l eau de la Mer Morte. En oubliant sa haute trace dans l air, elle tombe en une seconde dans le vide, si je suis de plomb, c est elle qui monte et lève au lointain son mont liquide. Que faire si la pluie vient ce soir? Sur mon plateau, des tares vont pleuvoir: prise de vertige, la mer évanouie paraît à l horizon, je tombe ici. 61

SENSURI Reintră lacrimile pe canale, se-ncuibă viermii în rotund de mere, sub nave se scufundă marea moale, pământul se tasează sub tăcere. Elanul spre adânc începi să-l simńi când se sfârşesc poveştile-n poveste, cum se dărâmă un fişic de-arginńi, ai vrea să vezi ce zace sub ce este. Dar în oglinzi, adânc şi-nalt se-ncurcă, atenńi copacii când în lac se văd, se bucură când e de fapt prăpăd, coroanele-n cădere parcă urcă. Pământul naşte munńi, şi valuri marea, din viermi ies fluturi, crinii sar din cepe, comori renasc... Uitându-şi brusc urmarea, povestea răsuflată-abia începe. 62

COURSES The tears go back into their canals, and worms are settling down in apple balls, the soft sea s sinking under all those vessels, the land is settling down under the hush. You can feel an impulse to the depth when stories are just ending up in stories, the silver coins are simply spread away, you d like to find out what lies underneath. But in the mirrors, deep and high are mingled, the trees, whenever mirrored in the lake, always enjoy what is in fact a ruin, their crowns are falling but it seems they raise. The land gives birth to mountains, seas grow waves, apples give butterflies, onions give lilies, and treasures are reborn Rashly forget their sequels, the stale narration is just to begin. 63

DIRECTIONS Les larmes pleurées retournent dans les canaux, les vers s enfoncent dans la chair des fruits, sous les navires s affaisse la mer faiblie, le sol humide se tasse sous les fardeaux. L appel des profondeurs se fait sentir avec la fin de la suite des contes, comme un monceau de pièces d argent qui tombent et le dessous se laisse découvrir. La profondeur a pris la place des cimes, dans le miroir de l eau qui les reflètent, les arbres se réjouissent de la ruine, la chute des feuilles est une couronne qui monte. La terre accouche des monts, la mer des ondes, les papillons des vers étendent leurs ailes, les lys se lèvent et poussent des oignons, et tout-à-coup, en oubliant sa fin, le conte banalisé se renouvelle. 64

PORCII De-o stea trezińi în zorile de iarnă, Cu copiile roze lângă ŃâŃe, Amuşină şi grohăie-n tărâńe, Mălaiul cald în troacă se răstoarnă. Amurgul stelei dezmorńeşte curńi, Învie porcii, steaua e-n amurg, Şi zoile cu zorile se scurg, Şi hoaspele se-ngrămădesc în burńi. Nu e nici întuneric, nici lumină, Nu-s umbre nicăieri, s-or fi pierdut, O rază unsuroasă s-a cernut Prin geamul oblonit dinspre grădină. În trup s-adună cercuri vicioase, Pe spate, sub şorici, se-ngroaşă slana, Urât, a viańă, cocina miroase, A carne, sub o stea fără parfum; CuŃitul prin spinare-şi face drum, Şi creşte între cer şi lume rana. 65

PIGS Awoken by a star in winter dawn, With those pink imitations by their nipples, They still sniff and grunt all among the bran, The hot maize flour pours in their trough. The dawn of the star just brings round the yards, Revives the pigs, while all the stars are dusking, And all the slops are flowing down at dawn, And all the husks are piling up in bellies. There is no dark and neither is it daylight, There are no shades, they may be just at loss, A greasy beam was whatsoever sifted, Through the shuttered windows to the grass. And vicious circles gather in the body, The fat is all the more so thickening, And the sty is so badly smelling life, Of flesh, under a star with no one scent; The knife is cutting way into the back, The wound between sky and earth is growing. 66

LES PORCS À l aube, par une étoile d hiver réveillés, leurs roses petits sosies près des tétons, ils grognent en flairant la bouillie de son et de maïs qui inonde le baquet. Le crépuscule de l étoile dégourdit les cours, les porcs se raniment, l étoile se meurt; l eau grasse et l aube vont ensemble toujours, la bale s entasse dans les ventres grogneurs. Toutes les ombres semblent égarées, la nuit se mêle encore au matin, il n y a qu un rayon graisseux et faible, versé par la fenêtre close donnant sur le jardin. Les cercles vicieux des corps se multiplient: on engraisse, le lard grossit sous la peau, la soue exale la mauvaise odeur de la vie, tout sent la chair, sous une étoile inodore, le couteau fraie sa voie de plus en plus profonde, et la plaie s élargit entre le ciel et le monde. 67

LUMINA DE LA CÂMPULUNG N-am mai văzut asemenea lumină: pe-o frunză sete, pe cealaltă rouă... Brusc precum stânca totul se termină, şi lumea pare împărńită-n două. Noi care ne-amăgisem cu iertarea prea larg întinsă, ascunzând sub pături, credeam că judecata e ca marea... Dar soarele nu calcă pe alături. Precum în tribunalul de apoi, ce-i încă bun a despărńit de veşted, hotarul zilei a trecut prin noi, pe mine m-a tăiat exact prin creştet. ÎngheaŃă ochiul drept şi stângul plânge, un sân e veşted, celălalt în floare, o mână moartă, alta lucrătoare, o parte-i vie, alta fără sânge... Am să mai fiu vreodată-ntreagă iar? Căci nu întreagă am greşit, ci-n parte, nu toată sfântă-am fost, în parte doar. 68

THE LIGHT OF CÂMPULUNG I ve never seen such light before alive: on one leaf thirst and on the other dew Steep as the rock now everything is ended, and then the world seems split into two parts. We cheated ourselves with the forgiveness too much spread out and hiding under blankets, we then thought that the judgment is like sea But we forgot the Sun always keeps path. And like in front of a Last Judgment, whatever good is parted from the faded, the boundary of this day just pierced us and cut me off right through the forehead. My right eye freezing and the left one weeping, a breast is withered and the other blooms, one hand is idle and the other toiling, one part is living, the other with no blood Shall I be ever in a whole again? As not my whole was wrong, but just a part, Only a part of me has been all sacred. 69

LA LUMIÈRE DE CÂMPULUNG Une lumière qui semble jamais vue: une feuille a soif, sur l autre la rosée... En deux parties le monde se divise, raide comme la pente des rochers. Et nous, illusionnés, on avait cru à un pardon plus large que la mer, à la douceur qui pourrait tout couvrir... Mais le soleil ne va pas de travers. Ce qui est mort est séparé du sain, comme si c était au Jugement Dernier, fendue je suis, par la frontière du jour, en deux, en commençant par le chevet: l oeil droit gelé et l oeil gauche pleurant, un sein fané et l autre sein en fleur, un bras inerte et l autre travailleur, un côté pâle, l autre côté vivant... Entière, Dieu, je le serai jamais? Car je n ai pas péché entièrement, ni toute sainte je n ai jamais été! 70

GOMORA Dacă-i sfârşitul lumii, n-arată rău deloc. Roiuri de fluturi năvălesc seara spre lămpi, albinele sufocă florile zaharisite, pieńele gem de verdeńuri care trosnesc de fragede. Seara, toate la gunoi, spre furia precupeńilor. Realitatea a întrecut închipuirile. Totul pare neschimbat, aici e grozăvia. A izbucnit ca niciodată splendoarea verii. De plecat, ar trebui să plece cei tineri, eu una nu mai pot, rămân în Gomora. Pe mine întotdeauna mă opresc portarii: Unde mergeńi? Şi nu ştiu să le spun unde merg. Nu te gândi să iei cu tine ceva, toate sunt otrăvite. Ia doar un fir de ańă: cu el va veni acul, trăgând după el femeia, apoi o lume întreagă, cusută într-o cârpă. Dar să iei toate cuvintele! Sunt pline de poveşti! Pălărieri, făcători de peruci, trăsuri vechi, mârńoage, cizmari desculńi, croitori rupńi în coate... Valuri-valuri de tehnici efemere. Aş vrea să fiu lângă tine când vei reinventa lucrurile, cu stângăcia lui Dumnezeu de la început, când experimenta variante de fluturi, şi, de milă fiindcă erau frumoase, le-a lăsat pe toate să existe. 71

GOMORRAH If this is the end of the world, it is not bad. Clouds of moths rush at night to the lamps, bees are smothering the sugared flowers, markets are moaning, tender greens are cracking. At night, all are thrown in garbage, infuriating all the street vendors. Reality goes beyond imagination. Atrocity is sweet. The splendour of the summer bursts out like never. The young ones will be those to go, I will stay here in Gomorrah, doorkeepers always stop me: Where are you going? And I don t know what to say. Don t think of taking things with you, they all are poisoned. Take just a thread: the needle comes along, drawing along the woman, then a whole world, sewed in a cloth. But take all the words! They are full of stories! Hatter and wigs makers, old carriages and old crocks, bare-footed cobblers, tailors in their rags Waves and waves of short-lived techniques. I d like to be with you when you reinvent all things, being much as clumsy as God was in the beginning, when He experimented butterflies and full of pity, as they were all beautiful, He left them all to go on with their lives. 72

GOMORRHE Si c est la fin du monde, ça n en a pas l air, des volées de papillons surgissent le soir vers les lampes allumées, les abeilles suffoquent les fleurs sucrées, les marchés regorgent, les salades sont belles à craquer... Le soir, tout est jeté à la poubelle, au désespoir des marchands. La réalité a dépassé les fantaisies: l horreur est douce. Plus que jamais, la splendeur a jailli. Que seuls les jeunes partent, moi, les portiers m arrêtent: Où allez-vous? Et je ne sais pas dire où je vais. Ne pense pas à emporter quelque chose, tout est empoisonné. Prends seulement un fil à coudre, l aiguille le suivra, en tirant après elle la femme, et ensuite un monde entier cousu dans un chiffon. Mais emporte tous les mots! Ils sont pleins de contes! Chapeliers, perruquiers, vieilles carosses et leurs rosses, cordonniers pieds nus et tailleurs en haillons... Vague après vague, des techniques éphémères. Je voudrais être près de toi lorsque tu vas réinventer les choses gauchement, comme Dieu au début, quand Il expérimentait des variantes de papillons, et par pitié, car elles étaient belles, Il leur a permis à toutes d exister. 73

CARCASA Când scriu fără mâini, înnegrindu-mă-n gând, mai şterg, mai bifez ori mai schimb câte-o frază, şi stau nemişcată -n adânc alergând, din gros încleiată-ntr-o fostă amiază. Să nu mă trezińi, căci poeme se rup, sincope au loc şi blocări de artere, fluidele calde stau fără putere, şi cheagul de vers nu mai curge prin trup. Pe dos decât alńii mă faceńi să mor când frânele faptei mai frâng câte-un vers: aceea pe care-o-ndemnańi uneori e fixul vehicul al frazei în mers. De sute de pene-am zăcut până-acum, cândva o să vină o ultimă oară, silită voi fi şi împinsă la drum: carcasă din care poeme coboară. 74

SHELL When handlessly I write, my thoughts get blackened, and I delete, I mark or change a phrase, I stand still running deep inside me, heavily stuck in former afternoons. Don t wake me up, because the poems break, syncopes occur and arteries are blocked, warm fluids have no longer way to flow and the verse clot no longer pours away. You make me die in different ways than others, when the breaks of the deed still break a line: the one that you are only sometimes urging is the fixed vehicle of the ongoing phrase. Hundreds of breakdowns made me break off so far, and sometime there will be that one last time, when I ll be forced and pushed to walk away: an old shell wherefrom the poems come. 75

LA CARCASSE Comme si j étais sans mains, mais toujours noir sur blanc, je corrige en moi-même ce que j avais écrit, immobile en dehors, bouleversée en dedans, prisonnière du soleil d un ancien midi. Ne me réveillez pas, les poèmes se déchirent, il y a des syncopes, des blocages d artères, la vigueur des fluides tièdes s altère, le caillot du vers n arrive plus à se dire. Vos exortations me font mourir à l envers, quand la phrase est coupée par les freins de l action, celle que vous voudriez piquer de l aiguillon n est que le véhicule immobile du vers. En panne, cent fois je suis tombée, un de ces jours viendra l ultième, sur la route poussiéreuse je serai poussée, carcasse abandonnée dont descendent les poèmes. 76

ÎN BALANłĂ łin minte că nici nu eram pe-atunci, şi se făcea un timp acoperit, o nefiinńă trainică eram, în cumpănă pe muchie de cuńit. Temându-mă de brańele balanńei, să nu se plece unul într-o zi, mă tot rugam de tremurul din ele: mai lasă-mă să nu am cum muri! Cât timp pe nici un taler nu exist, nici greutate neavând, nici aur, nici suflet bucuros, nici unul trist, mai pot să mă ascund în vreun coclaur... E vorba-n mai să se ivească floare din cele albe ca într-un colind, şi dacă am noroc să scap cu bine, aş vrea-n capcana florii să mă prind! 77

IN THE BALANCE I recall I did not even exist and there was a time that was confuse, a lasting non-existence I then was, hanging in balance on the edge of death. I was afraid of the scales of the balance, as one could hang heavier any day, I kept on praying to their inner tremor: don t give me any way to die. As long as I am not on any scale, as long as I have neither weight nor gold, neither a joyful soul, nor a sad one, I still can hide myself in some ravine Lily-white flowers will blossom in May, as pure as the ones in Christmas carols, and if I have the mere luck to make it, I wish to fall into the flowers trap! 78

EN BALANCE Je me rappelle: je n existais pas et le ciel d alors était couvert, j étais néant durable en équilibre fragile sur le fil d une lame de fer. J avais grand peur des bras de la balance, elle semblait pencher à tout désir, je la priais lorsqu elle tremblait d avance: fais qu il me manque encore de quoi mourir! Donne-moi la chance de résister, on dit qu il y aura des floraisons beaucoup plus blanches que celles des chansons, c est dans ce piège que je veux tomber! 79

CLANUL Îmi căutam prin cimitir părinńii; În guri de cerşetori, ca-n peşteri, sfinńii. Pământul murmura în cruci şi ierburi, Cutremurat de nemurirea minńii. Cu tońii-n păr, deasupra! Neîntrerupt Sta clanul nostru, mare şi abrupt! Doar doi sau trei dormeau la parastase... Pe dos e-acum: cei mulńi sunt dedesubt. De ce nu vii la noi să mai vorbim, Cum o mai ducem, în ce fel răzbim? Mă ceartă de sub trandafir părinńii: De ce nu vii să vezi cum înflorim? 80

THE CLAN In the graveyard I was looking for my parents; In beggars mouths, like in the caves, the saints. The earth was mumbling in crosses and herbs, Crushed by the immortality of mind. All, to a man, above! Our clan stood incessantly, big and abrupt! There were just one or two who slept on wakes Now it is upside down: the more are under. Why don t you call on us to have a talk About how we are, how we find our way? My parents scold me from under the rose bush: Why don t you come to see us how we blossom? 81

LE CLAN J explorais le cimetière à la recherche des parents, Dans les bouches des mendiants, Les saints, comme dans les grottes... L étérnité de l esprit faisait frémir la terre, Et dans les herbes montait le murmure du clan. Tous au complet, au-dessus! Notre clan sans fissure était nombreux et dru! Il n y avait que deux ou trois qui dormaient à l obit... Maintenant, au contraire: Les plus nombreux sont au-dessous. Pourquoi ne veux-tu pas venir Chez nous, faire la causette? On te dirait Comment ça va, que fait-on pour s en tirer... Les parents de sous le rosier me grondent: Pourquoi ne viens-tu pas nous voir bourgeonner? 82

SUFERINłĂ Eu doar mă uit, dar carnea s-a-nvăńat să doară nelovită de nimic, şi mi se pare caraghios s-o vindec legând-o-n faşă Ńeapănă de frig. Şi parcă mă feresc să spun mă doare, când rănile îmi sunt, de fapt, alături, să spun ce febră am, dar fruntea-i rece, mă zgâlńâi vara tremurând sub pături. Dar altă cale nu-i să mă ridic dintre cearşafuri cu aripi de vânt, decât să-ntind balsam pe brazde negre care mă dor de-alături, din pământ. 83

SUFFERING I am just looking, but the flesh has learned to hurt even if nothing ever hit it, I think it s foolish if I try to cure it by dressing it in a cold-stiffened bandage. And it s like I avoid to say it hurts, as long as my wounds are in fact nearby, to say I m feverish, but my forehead s cold, and in the summer I shake under blankets. But there is no other way to rise from under sheets, with wings made of wind, or I should lay a balsam on black field beds which hurt me from nearby, from the deep earth. 84

SOUFFRANCE Je ne fais que regarder, mais la chair a appris à me faire mal sans être blessée, ce serait ridicule de la soigner en la couvrant de bande de gaze raidie. J évite de dire j ai mal, sans blessures, car la douleur est à côté de moi, c est l été, mais je tremble sous les couvertures, j ai la fièvre, mais le front est froid. Je ne vois pas une autre façon de me lever d entre les draps ailés qui me serrent, que d enduire de baume les noirs sillons qui me font mal d à côté, de la terre. 85

VIAłĂ Chinuim o lumină în sânul târziului, ochii tăi bătuńi de vânt sunt plânşi. Încercăm varianta pustiului, cu capul între umerii strânşi. Cu picătura învingătoare de sete, o să fim mai mult decât nimicul. Îmbrâncim umbre către perete, mai luminoşi ca noaptea şi mai calzi decât frigul. Ni se întoarce ziua de ieri, puńin mai albă, ceva mai rece; mergem fără-a pleca nicăieri. Cu tumbe grele, timpul trece. Astupăm fereastra, închidem uşa, ne înecăm ochii în bălńile lingurii, răscolim, să nu doarmă, cenuşa, ca şi cum ar fi ultima, ca şi cum am fi singurii. 86

LIFE We torture a light in the heart of the lateness, and your wind-beaten eyes are red with weeping. We attempt the variant of the wasteland with the head squeezed between the shoulders. And with a drop that wins over the thirst, we will be more than nothingness, that s sure. We push shadows against the wall, we are more lightened than the night, and we are warmer than the cold. The day of yesterday is coming back, a little whiter and a little colder; we wander without going anywhere. And with uneasy rolls the time is passing. We wall up windows and we close the door and we drown our eyes in ponds of spoons, we stir the ash as not to let it sleep, as if it were the last one, as if we were the only ones. 87

VIE Une lumière tourmentée au coeur de la nuit, avant le jour va s éteindre, autour de tes yeux éventés le sel des larmes. La tête retirée entre les épaules, on va essayer la variante du désert. En possession de la goutte qui l emporte sur la soif, nous serons beaucoup plus que rien de rien; en poussant les ombres vers le mur, nous sommes plus lumineux que la nuit et plus chauds que l hiver. La journée d hier revient, un peu plus froide, un peu plus blanche, s en allant toujours, le temps reste figé, et nous, en restant sur place, on marche. On couvre la fenêtre, on ferme la porte, les yeux noyés dans la flaque de la cuiller, pour qu elle reste éveillée, on retourne la cendre, comme si elle était la seule, et nous les derniers. 88

SFÂNTA BUCURIE A IERNII E groaznic de frig. Se întunecă. Să n-aprinzi lumina. Dacă aprinzi, va fi o explozie, nu rămâne decât fereastra, lingou plutind prin întuneric, un bloc de aur, cum trebuie să fi arătat păsările, înainte de a fi făcute. Aerul nopńii s-ar umple de blocuri colńuroase, bucăńi de lumină necioplită. Unde sunt zidurile să ne apere? Nu aprinde, să stăm pe întuneric. Să fie totul aşa cum trebuie. La ce bun o lumină? Dacă un fir de păr s-a clintit pentru ea, refuz să iau parte. Nu voi mai lua lumină pentru care s-a murit. Nimic nu voi încerca împotriva întunericului, în noaptea asta. Sunt ca un copil sau ca o piatră. Până şi păsările, când îşi fac cuiburi, urcă mai sus de nivelul zero al lumii. Doar pietrele îl îndură, nu se mişcă împotriva nopńii, nici a iernii. N-ai să auzi nici o piatră strigând. N-am să strig nici eu. Camera e o grădină neagră, în care frunzele au căzut. Oamenii, vineńi de vântul rece, nu fac nici un gest de împotrivire. Tremură mergând de mână prin grădina neagră. N-am să scapăr nici un chibrit, trebuie să văd întunericul de la un capăt la altul. Îl privesc în fańă. Lemnul din cameră s-a aburit, trosneşte ca oasele. O pâlpâire doarme în capătul chibritului, dulce şi fragedă ca un măr în mugure. Mă tentează să-mi ard degetele. Dar nu: de ce să fiu mai prejos decât pietrele? Dacă aş culege mărul din capătul chibritului, 89

ar creşte din el o vâlvătaie, şi cu glas puternic m-ar biciui: Cine Ńi-a spus că trupul tău e gol? Şi m-ar izgoni din grădina neagră. Unde? Acolo unde nimeni nu poate fi al nimănui, unde nimeni nu-i nici copil, nici părinte. Cine huleşte împotriva nopńii aprinzând flăcări şi lumini? Grădina neagră se luminează singură de albul zăpezii. Să te strângi cât mai mult, să te ghemuieşti ca fătul în burtă. Pumnii la gură se umplu de aburii răsuflării, genunchii ating pieptul. Pleoapele sunt grele, abia le pot ridica. Acum, fără tertipuri nu mai trăiesc decât pietrele. Dacă mâine dimineańă mă mai trezesc, voi fi ca ele. 90

SACRED JOY OF WINTER It is terribly cold. It s getting dark. Don t turn the light on. If you do, there will be a blast which will leave just the window intact, an ingot floating in darkness, a bar of gold, such as the birds must have been all the time before having been created. The air of night would fill with rugged blocks, pieces of uncut light. Where are the walls to protect us? Don t turn it on, let s stay in dark. So everything is as it should be. What s the good in a light? If a hair has been moved for it, I refuse to take part. I will no more take light that has brought about death. Nothing am I going to try against dark, tonight. I m like a child or a stone. Even birds, when they make their nest, go up higher than the level zero. Only the stones can still bear it, they don t rise against the night or against the winter. You won t hear a single stone crying. Neither will I. The room is a black garden, where the leaves have fallen. People, pale in the cold wind do not oppose in any way. They are just trembling hand in hand in the dark garden. I won t strike any match, I have to see the dark from one end to the other. I face it. The wood in the room s getting wet, it s cracking like bones. A flare sleeps at the tip of the match, sweet and frail, little blooming apple. 91

I am quite tempted to burn out my fingers. But no: why should I be lower than the stones? If I were to pick up the apple at the tip of the match, it would grow into a blaze and in a strong voice would lash me: Whoever told you that your body is naked? And would throw me away from the black garden. But where? Wherever nobody can belong to nobody, nobody is a child or a parent. Whoever is cursing the night lighting up flares and lights? The dark garden is lighting itself from the white of the snow. Hunch yourself much as you can, crouching like foetus in womb. Fists at the mouth fill with breath, knees touch the chest. Eyelids are heavy, I can hardly raise them. Now, only stones are still living with no tricks. If I am to wake up in the morning, I will be like them. 92

LA SAINTE JOIE DE L HIVER Il fait terriblement froid. Il fait sombre. Que je n allume pas. Si j allume, ce sera une explosion, il n en restera que la fenêtre, lingot flottant dans l obscurité, un bloc d or, comme les oiseaux avant leur création. L air de la nuit en serait tout plein: des morceaux de lumière pas encore ciselés. Où sont les murs pour nous défendre? Que je n allume pas, restons dans le noir. Que tout soit comme il faut. À quoi bon une lumière? Si pour elle on touche à un cheveu d une tête inconnue, je la refuse. Je ne prendrai plus de lumière pour laquelle on mourut. Cette nuit, je n essayerai rien contre l obscurité. Je suis comme un enfant ou pareille à une pierre. Même les oiseaux qui font leur nids dépassent le niveau zéro du monde. Ce ne sont que les pierres qui l endurent et ne se révoltent pas contre la nuit et contre l hiver. On n entendra jamais une pierre criant. Je ne crierai pas, moi non plus. La chambre est un jardin noir dont les feuilles sont tombées. Les gens bleuis par le vent froid n opposent aucune résistance. Ils tremblent s en allant, main dans la main, à travers l obscurité du jardin. Je ne craque pas l allumette, car je dois voir d un bout à l autre la nuit, la regarder en face. Le bois des meubles s est embué, il craque comme l os. Une flamme vacillante dort au bout de l allumette, douce et fraîche, 93

comme la pomme dans son bourgeon. Je suis tentée de me faire brûler les doigts. Mais non: ce serait être inférieure aux pierres. Si je cueillais la pomme du bout de l allumette, une grande flambée en jaillirait en me flagellant de sa forte voix: Qui t a appris que tu étais nue? Et je serais chassée du jardin noir. Où? Là où personne n appartient à personne, où il n y a ni enfant ni parent. Qui ose blâmer la nuit en allumant lumières et flammes? Le jardin noir s éclaire tout seul en refletant la blancheur de la neige. Se recroqueviller, se pelotonner comme un enfant dans le ventre, les poignées pleines de vapeurs expirées, les genoux contre la poitrine. C est à peine que je lève mes paupières alourdies. Maintenant, sans artifices, ce ne sont que les pierres qui survivent. Si demain je me réveille encore, je serai de pierre moi aussi. 94

VECINA DE LA DOI A fost cum nu se poate mai cuminte fańă de frigul din odaia ei: nimic în flăcări şi nimic fierbinte, intra la dânsa iarna fără chei. I-a stat docilă iernii înainte, şi s-a purtat frumos cu iarna noastră din cântece, din basme şi colinde şi din zăpezi văzute pe fereastră. Ea n-a jignit-o, Doamne, cu nimic, n-a ars nici lumânări, nici altceva, şi într-o noapte a murit covrig, în timp ce-n geamuri îi creştea o stea. Credea că iarna care cruńă muguri n-are să-şi pună mintea c-o femeie... Şi-au ars-o toată ca pe-un vreasc în ruguri. 95

THE LADY NEXT DOOR She s been as well-behaved as she could be, and bravely faced the cold in her little room: nothing was lighting, nothing hot was there. Winter would not need a set of keys. Obediently did she face the winter and treated nicely our winter praised in our songs, in fairy-tales and carols and by the pure snows seen through the window. She did not, God forbid, offend it, did not burn candles or anything else, and one night she died curled just like a pretzel while on the windows was growing a star. She never bothered it with sparks and things thinking that winter which is sparing buds will never challenge a fragile woman They burnt all of her like a pile of wood. 96

LA VOISINE DU DEUXIÈME Elle s est conduite en enfant bien sage envers le froid entre ses murs installé, aucune flamme qui puisse faire outrage à l hiver qui entrait chez elle sans clef. Docilement, de manière accueillante, elle a reçu l hiver, en pensant que c était celui des chansons et des contes de fées, dont on voit par la fenêtre la neige innocente. Mon Dieu! Elle ne l a jamais offensé, en allumant des choses dont une chaleur pouvait naître, et pourtant, une nuit, elle s est recroquevillée, tandis qu une étoile croissait à sa fenêtre. Elle avait cru que l hiver qui épargne les bourgeons n allait pas se mesurer avec une pauvre femme... On l a brûlée au feu jusqu au dernier tison. 97

VIILE ARSE În Ńara cu viile arse, tońi umblă cu gurile negre de struguri. În Ńara cu limbile smulse, tońi umblă cu cântec în gât, cântă de frunzele verzi, în Ńara fără nici o pădure. Publicul bate din palmele dure. Cerul nu spune nimic, ninge şi-atât. 98

VINEYARDS ABLAZE In the country with vineyards ablaze, everybody walks around with their mouths blackened by grapes. In the country with tongues torn out, everybody walks around with songs in their throats, they sing about green leaves in the country with no woods. The audience claps coarse hands. The sky says nothing, it snows and that is all. 99

LES VIGNOBLES BRÛLÉS Aux pays des vignobles brûlés, les lèvres sont noircies par le jus des raisins. Au pays des langues arrachées, tous ont quelque chanson à la gorge, ils chantent les feuilles reverdies, au pays où il n y a pas de forêts. De ses mains dures, le public applaudit en délire. Le ciel ne dit rien, il neige, et c est tout dire. 100

TE CULCI OM LIBER Te culci om liber şi te scoli legat, Ai adormit într-un minut de pace, Şi-n timpul nopńii, iar război se face, Şi te trezeşti de oşti înconjurat. Te culci sperând în zorile opace, Şi te trezeşti la ziuă disperat, Adormi pe-obraz de altul mângâiat, Şi singur eşti când pulsul nopńii tace. Om tânăr te-ai culcat, te scoli bătrân, Te scoli cărunt, când te-ai culcat valid, Te culci gând slobod, te trezeşti în ham... Eu, din ce-am fost să fiu, cu ce rămân? Ştiu că mai bine nu mă mai trezeam, Şi totuşi ochii singuri se deschid. 101

YOU FALL ASLEEP AS A FREE MAN You fall asleep as a free man and wake up bound, You fell asleep in one moment of peace, And over night a new war just begins, And you wake up surrounded by the armies. You fall asleep with hope in the dim dawns, And you wake up at dawn in full despair, You fall asleep caressed by someone else, And sole you are when the night s pulse is silenced. You fall asleep a young man, old you wake, You wake up gray while you were safe and sound, You fall asleep, free thought and wake harnessed Of what was meant for me, what do I get? I know I d better stayed asleep meanwhile, And yet the eyes just open by themselves. 102

ON S ENDORT EN HOMME LIBRE On s endort en homme libre, on se réveille captif; Endormi dans un moment de paix, On se réveille au milieu d une armée, Et le rythme de la guerre est encore plus vif. On s endort en espérant un meilleur lendemain Et on se réveille sans espoir; On s endort caressé d une amoureuse main, On est seul quand le jour coupe le pouls du soir. On s endort jeune encore, on se réveille vieilli, Endormi en pleine forme, on se réveille cheveux gris; On s est couché l esprit franc, on se réveille gouverné... De tout ce que j étais, qu est-ce qu il me reste à la fin? Il aurait mieux valu de ne plus les ouvrir, Et pourtant mes yeux s ouvrent encore le matin. 103

ADORMI CA OMUL LIBER (variantă) Adormi ca omul liber, şi te trezeşti legat, Ai ańipit într-un moment de pace, Şi-n zori armata zid în jur îńi face, Fiindcă războiul iar s-a ańâńat. Adormi sperând în ziua fericită, Şi te trezeşti de-orice nădejdi lipsit, Adormi sub mângâiere de mână-ndrăgostită, Eşti singur, pulsul nopńii când ziua l-a oprit. Adormi ca omul tânăr, te scoli ca un bătrân, Eşti teafăr când adormi, şi te trezeşti cărunt, Adormi cu gândul liber, şi te trezeşti cu frică... Din toate câte-am fost, la urmă cum rămân? Aş vrea cu ochii-nchişi, de zori să m-ascund, Dar fără voie pleoapele-n ziuă se ridică. 104

CRISTAL DE TEMNIłĂ Parcă nu-mi vine să cred că asta a fost tot. Nu vreau să încetez lupta inegală. Când mă uit, e noapte de-acum, alńii s-au bucurat pentru mine. Să te păstrezi în întunericul tău ca un fruct! Soarele se ridică peste faptele nopńii: soare de groază, culegătoarea de rouă îşi strânge cârpele ude. O mândrie aparte: să mă ridic deasupra barbarilor. Trebuie să descopăr alte arme. Ca să vezi cum mă apăr, imaginează-ńi înjurăturile crinilor! Meserie de om, atâta tot. Există o anumită cantitate de suferinńă şi o anumită doză de moarte, oricât te-ai feri, trebuie să-ńi primeşti partea. Dacă nu o cauńi, dacă nu Ńi-o cumperi, Ńi se face cadou sau o găseşti pe stradă. Există şi o anumită cantitate de dragoste. Şi eu în vremea asta scriu pe aripi de libelulă şi cred că scrisul nu se va pierde! Duc un război singuratic, nu se vede. Poate există totuşi un parfum al victoriei! Felul meu de a lupta nu-l ştie şarpele, am armele mele, el crede că-l mângâi, crede că-l cânt, lupta se duce pe alt teren, nu ştie că este ucis. E mort, şi nu ştie. Nu mi-am murdărit mâinile, nu m-am bălăcit în noroi. Ar fi vrut să mă audă urlând, implorând, dar eu nu m-am despărńit de muzici, nici atunci când capul meu plutea zbârlit pe ape, n-am încetat să caut lumina înăbuşită în adâncul moale al ploii. Întâmplă-se orice, nu voi grăbi pasul. 105

Am crescut odată cu temnińa, m-am făcut, m-am copt în umbra ei. Altfel cum ajungeam să am asemenea culori nefireşti? Ar fi nedrept să încerc s-o sfărâm, subńiraticele colinde ale glasului meu ar mai fi sunat la fel? Ar mai suna aşa cum sună râsul meu îmbogăńit? Cristal de temnińă, asta sunt. 106

PRISON CRYSTAL I almost don t believe that this was all. I do not want to cease this unfair fight. When I look out, it is already night, others enjoyed it all for me. To stay and to keep yourself in your darkness like a fruit! The Sun is rising over all the deeds of night: a terrifying sun, the dew reaper gathers from the field her wetted cloths. A special kind of pride: I m raising above the barbarians. I must discover other weapons. And if you want to see my self-defense, imagine the curses of the lilies! A man s trade, that is all. There is a certain quantity of pain and a certain dose of death, whatever you may do to fear it, you must receive your part. If you don t seek it and if you don t buy it, it is given as a gift to you or you find it in the street. There also is a quantity of love. And meanwhile I am writing on dragon fly wings and I believe that writing won t be lost! I keep on fighting my solitary war and it s not seen. Maybe there still is a perfume of glory! The snake does not know my own way of fighting, I have weapons of my own, he thinks that I caress him, that I sing him, the fight is fought on just another ground, he doesn t even know that he is killed. He s dead and doesn t even know it. I have not spoiled my own hands, nor have I crawled through mud. He would have liked 107

to see me cry and begging or simply lying on the ground, but I did not separate from the music, even when my head was floating, tousled on the water, I did not cease to search the light smothered in the soft deepness of the rain. May anything happen, I won t speed my pace. I grew up with the prison, I was made, I grew ripe in its shade. How else could I have so unnatural colours? It would be unfair of me to try to smash it, would the frail carols of my voice sound as they do? Would my enriched laughter sound the same? A prison crystal, that is what I am. 108

CRISTAL DE PRISON Je n arrive pas à croire que ça c est tout, je ne veux qu il cesse, ce combat inégal. Quand je regarde autour, c est déjà la nuit, d autres se sont réjouis à ma place. Il faut se préserver dans le noir comme un fruit. Le soleil montant éclaire les faits nocturnes, soleil de l horreur. La femme qui récolte la rosée des champs ramasse ses chiffons. C est une fierté à part: se lever au-dessus des barbares. Je dois inventer d autres armes. Pour connaître ma défense, imagine-toi les jurons des lys. Métier humain. Voilà tout! Il y a une certaine quantité de douleur, une dose exacte de mort, malgré la prudence, on doit recevoir sa ration. Si on ne la cherche pas, si on ne l achète pas, on vous la fait cadeau ou on la trouve sur le trottoir. Il y a aussi une certaine quantité d amour. Et moi en ce temps, j écris sur des ailes de libellule, en croyant que mes écrits ne se perdront jamais! Je fais une guerre solitaire, ça ne se voit pas. Peut-être il y a quand-même un certain parfum de victoire! Ma façon de combattre, le serpent ne la connaît pas, j ai mes armes à moi, il se sent caresé, il se croit célébré, la guerre este faite sur un autre terrain: il ne sait pas que je l ai tué, il est mort sans le savoir. Je n ai pas sali mes mains, je n ai point pataugé dans la boue. Il aurait voulu entendre 109

mon hurlement, mes implorations, mais je ne me suis pas séparée des mélodies, ni même lorsque ma tête hérissée flottait sur les ondes, j ai cherché toujours la lumière étouffée dans la molle profondeur de la pluie. Quoi qu il arrive, je ne presserai point le pas. Nous avons grandi ensemble, moi et ma prison, j y suis faite et j ai mûri dans son ombre. Autrement, aurais-je de telles couleurs irréelles? Ce serait injuste d en abattre les murs. Mes frêles cantiques auraient-ils le même son? Mon rire copieux aurait-il le même écho? Je suis un cristal de prison. 110

UMBRA Cu umbra-n fańă-ntinsă pe asfalt, Duc, gheb în spate, soarelui povara: Mai teafăr trup premerge celuilalt, Cu iarna-n urmă, merge calmă vara. Eu iarna sunt, cu lipsuri, doar suflarea Se umflă, amplă, şi se face grea... Dar umbra mea e-n stare-a trece marea, Târându-mă de glezne după ea. Puternico, nu trage-aşa de tare, Nu pot să te urmez, eu altfel merg, Suntem ca două perpendiculare, Tu veşnic întărită, eu mă şterg. Când trece un bocanc milităresc, Şi-i răsădeşte flori de cuie-n frunte, Nevătămată, sare să-l înfrunte, Mai trufaş merge, mai înaltă-n grad, Iar Ńintele pe mine mă rănesc, Şi mă atârn de umbră să nu cad. 111

SHADOW With the shadow ahead, lying on asphalt, I carry a hump, a burden of the Sun: A safer body goes ahead of the other, Winter behind, summer steps undisturbed. Winter is I, with needs, only breath swells, lavish, and burdens Only my shadow can cross the sea, And I crawl on my ankles and follow it. You, strong one, don t pull so hard, I can t follow you, my gait is not alike, We are like two upright lines, You for ever stronger, I fading away. When an army boot is passing, Planting bump flowers on her face, Unharmed, she jumps and defies it, Her step is nobler, her rank is higher, But the nails hurt me, And I cling to her, not to fall. 112

L OMBRE Projetée sur le trottoir, mon ombre se balade, Je courbe le dos sous la bosse du soleil: Un corps bien portant précède le malade, La jeune saison suivie par la vieille. Beaucoup me font défaut, car je suis l hiver, Mon souffle se fait lourd, son volume augmente... Moi à ses chevilles, mon ombre se vante De pouvoir franchir facilement la mer. Toi, la puissante, ne tire pas, fais-moi grâce! Je ne peux te suivre, je vais autrement; Deux perpendiculaires se joignant, Tu prends de nouvelles forces, tandis que je m efface. Lorsque sur le trottoir passent des bottes militaires, En lui plantant les fleurs des clous dans le front, Saine et sauve, l ombre fonce sur elles et les affronte, Encore plus superbe, supérieure comme rang, Et c est mon front que les pointes blessent, Et je m accroche à l ombre en m écroulant. 113

UMBRA (variantă) Umbra, pe trotuar, în fańă-mi umblă, Eu duc încet în spate gheb de soare, Cea tare, pe bolnavă o preumblă: Ca iarna, primăvara-i mai sprintenă-n picioare! De multe sunt lipsită, ca iarna de pustie, Doar răsuflarea-i grea, bogată, şi tot creşte... Cu mine-n chip de pânză umflată, umbra vie, că ar putea să treacă şi marea, se făleşte. Vârtoaso, nu mai trage aşa, mă înspăimântă! Nu pot să fug ca tine, eu am alt tip de pas, Tu tare, eu mai ştearsă, unite am rămas, Ca două linii care se-ncheagă-n una frântă... Când vin în pas de marş bocanci milităreşti, Voind să-i răsădească un strat de cuie-n frunte, Mi se repede umbra şi sare să-i înfrunte, Acum cu mult mai mândră, de grad şi mai înalt, Iar cuiele la mine în frunte se sădesc, Şi mă agăń de umbră-n cădere pe asfalt. 114

DUMINICĂ DEVREME Era duminică devreme, când multă lume doarme încă, şi neatins cu geana, cerul mai are străvezimi de stâncă, şi nu ştiu ce m-a pus să-mi urc privirile mai sus de toate, descoperind cum norii curg, cum capul mi se dă pe spate. Vedeam acolo miezul gol, din care soarele lipsea, iar lumea îmi dădea ocol şi-i auzeam strigând: Păzea! Şi începea să se audă: Umbla pe unde cale nu-i! Pe dânsa pielea încă-i udă de roua lumii nimănui! Păzea, că ochii ei văzură ce nu se vede nicăieri, şi încă-i murmură pe gură strălucitoarele tăceri! Cu vorba pajură sau cap? zvârleau moneda pe asfalt... Să iasă pajura! strigam, de-ar fi să cadă celălalt! 115

Părea că se jucau în stradă, zvârlind monezile pe rând: Câştigă pajura sau capul? Vreau pajura! strigam plângând. Şi chiar aşa a fost! Precum cerusem eu, nu voia lor: cu capul în noroi căzut, vedeam arípi plecând în zbor. 116

EARLY SUNDAY MORNING It was early Sunday morning, when lots of people are still sleeping, and untouched by the eyelash yet the sky still has the clearness of rocks, and I can t say what made me raise my eyes above all things that are, and so I saw the clouds that float above, and my head is just bending on my back. I used to see there the empty core, because the Sun, it was all really missing, and people were surrounding me and I could hear them cry: Look out! A whisper could be heard like that: She walks where no paths exists! And her skin being still in moist From the dew of nobody s world! Look out, her eyes just saw what nowhere could truly be seen, and the brilliant many a silence are murmuring on her mouth! And even if she really saw the sky and wants to wear its colour in her eyes, let s make her meet the very iron now which tastes as the foreshadowing of death! 117

Saying heads or tails? they tossed the coin down on the pavement I ll have the bird! I cried, if it is meant to fall the other ones! And just like that things happened, as both together could not go: the head fell and stuck down to clay, while bird s feathers are flying now. 118

DIMANCHE À L AUBE C était à l aube, un dimanche, et la plupart du monde dormait, le ciel était limpide encore et par aucun regard touché. Et tout-à-coup, je ne sais quoi, et je levai au ciel les yeux: je découvris au-dessus de moi le cours des airs silencieux. Comme je fixais le coeur du ciel dont le soleil était absent, quelqu un cria un gare à elle!, et je les entendait criant: Elle s en allait sans voie ni route! Voilà sa peau encore mouillée, la terre est sèche, donc elle porte, d un autre monde, la rosée! Si elle prétend avoir toujours dans les regards un reste de bleu, faisons-la regarder en bas et déguster le monde terreux! La foule jouait à pile ou face et on jetait un sou dans l air, et je tremblais: la somme ou l aigle? Quand l aigle sort, la somme se perd... 119

Et c est ainsi que tout se passe, car le hasard n existe pas: le chiffre s engloutit et l aigle, à tire-d aile, s envola... 120

CUVÂNTUL Chiar dacă grai de înger aş cunoaşte, De multe ori nu mă îndur să spun, Dacă vorbesc e ca şi cum aş naşte Când ceasul nu-i suficient de bun. Când văd cuvântul repezit în iarnă, Nici trup cărnos, nici tare ca al gheńii: Un abur gol care-n neant se toarnă, Un duh pe care-l sfâşie curenńii, Pentru că-i cald, abia ieşit pe gură, Târându-se prin aer ca nimic, Împrejurarea lacomă îl fură, Îl Ńine prins şi-l dă de gol în frig. Abia ieşit de sub atâtea pături, Îmi pare straniu că mi-l văd alături, Că încă embrion mi se rosteşte, Îmi vine să dau fuga după el, În mâini cu prapur străveziu de miel, Cu pielea-n care gândul se-nveleşte. 121

THE WORD Even if angels words were known to me, So many times I just don t bear to speak, And if I speak is as if I gave birth When time is not at all appropriate. Because I see the word rushed in the winter, Neither a fleshy mass nor as tough as ice: A hollow smoke which flows into the void, A mere ghost just torn out by the currents, Because it s warm, just flown out off the mouth, And crawling through the air as if it s nothing, Greedy surroundings taking hold of it, Keeping it caught and throwing it in cold. Hardly emerged from under many blankets, It s strange for me to see it nearby, As it reveals itself to be too young, I feel like running quickly after it, With tender Easter lamb skin in my hand, With that skin gently covering the thought. 122

PARLER Même si je connaissais la langue des anges, Je choisirais de ne rien dire, souvent, Ou bien je parle comme si je donnais Mal-à-propos naissance à un enfant. Le mot me semble expulsé dans l air, Sans corps de chair et sans aucune dureté, Une brume visible parce que c est l hiver, Esprit que les courants ont déchiré. À peine sorti, sans avoir perdu Totalement la fièvre de la bouche, Les alentours le prennent et le touchent, En font leur prisonnier fragile et nu. Je le couvrais si bien en moi... Comment Est-il possible qu il soit dehors, Articulé sans être assez fort? Et tout-à-coup je veux le rattraper, Pour le couvrir, en guise de cerveau, Dans la crépine pure d un agnelet. 123

CUVÂNTUL (variantă) Chiar dac-ar fi în graiul îngeresc Să spun ceva, tot e rostit în vremuri Când pentru cel născut din tine tremuri, Şi mi se face frică să vorbesc. Îmi văd în ger cuvântul hăituit, Nici moale trup şi nici cristal de gheańă, Plutind în goluri, parcă se agańă Şi, sfâşiat de vânt, recade-n vid. Păstrând ceva din cerul cald din gură, Dar plutitor în aer ca o scamă, E luat de iarna care vrea căldură, Şi se repede-n el şi îl destramă. Din multe-nvelitori ieşit cu bine, Nu-l mai cuprind : pluteşte lângă mine, Imátur încă, totuşi se rosteşte... Dacă alerg, mai este timp să-l prind! În piele fragedă de miel de Paşte Să-l învelesc, până destul ar creşte. 124

DESPLETIRE DE SEARĂ O despletire-nopńi o mie una, e sângele singurătăńii plin, puzderii ce s-apropie întruna, cu murmur de picioare de mulńimi. Cu sângele zvâcnind plural, nu-mi vine să spun că dorm aici, spun doar dormim... Ca muştele când faci un bec să ardă, am cucerit în veacuri o mansardă, cum cruciańii un Ierusalim. Aş da-ndărăt acum, despresurându-le, periferiile înfumurându-le, râvnind din nou mansardele cereşti... Mergând înspre departe din aproape, tai drumul înapoi, prin cârd de nunńi, şi pier în urmă ca-necată-n ape... Copilărie, ce mulńime eşti! Ce singură-am ieşit, din cât de mulńi! 125

EVENING UNRAVELLING Unravelling so many Arabian Nights, it is the full blood of the loneliness, legions that constantly are coming closer, in murmur of crowds feet walking along. My blood is throbbing plurally and I don t feel like saying that I sleep here, but we sleep Like flies when we turn on the lamps to burning, we have conquered an attic over years, like the Crusaders, a Jerusalem. I would draw back now, un-besiege them, making the outskirts self-conceited though, striving again for all the heaven s attics Going so far away from what was close, I shortcut my way back, through many weddings, and I fade away like drowning in the water Childhood, you really are a lot of people! I am so lonely, from so large a crowd! 126

SANG DÉNATTÉ Mon sang dénatté comme les Mille Nuits et toujours solitaire, bien qu il soit plein, murmure pareil à une foule qui vient, c est une légion en marche infinie. Le sang pluriel, comment dire je dors? En palpitant, le pouls dit nous dormons... Papillons qui volent vers une lampe allumée, à la conquête d une mansarde, ils sont venus en corps, tels vers Jérusalem, autrefois, les Croisés. Je reculerais maintenant, en levant le siège, me retirant vers les banlieues enfumées, pour être encore loin, et non pas aussi près, En me frayant chemin dans les convois de noces, je disparaîtrais quelque part, sans mourir, pour rêver de nouveau les mansardes célestes... J étais autrefois multitude précoce, combien seule maintenant, d une telle foule, je reste! 127

SÂNGE DESPLETIT (variantă) Mai despletit ca basmul arăbesc, multiplul sânge, în singurătate, cu tropote de tălpi ce se-mbulzesc, s-apropie, legiuni, şi-n tâmple bate. Când sânge la plural în trup cuprinzi, nu spui eu dorm, îńi vine să zici noi... Ca muştele când lampa o aprinzi, am cucerit ferestra luminată, cum spre Ierusalim, desculńi şi goi, mergeau oştiri cruciate, altădată. Aş vrea-napoi să fac aceleaşi drumuri, să mă retrag spre marginea cu fumuri, ca să râvnesc din nou lumini la geam... Să nu mai fiu aproape ci departe, să mă întorc în timp, din nuntă-n nuntă, şi să dispar în urmă fără moarte... MulŃime lungă în trecut eram, ce singură-s, din lume-aşa de multă! 128

CANICULĂ Mai dârză-i umbra decât mine-n casă, e-a unor cărnuri puse la răcoare, lăsându-mă dulceagă cârpă stoarsă, îmi ling pereńii spatele de sare. Când văd cum viermii mişună-n căldură, îmi Ńin în creier recele şi gerul, m-arunc sub zero, într-o iarnă pură, sub pragul unde-i pentru beciuri cerul. Aş vrea, aici, să nu mă fi născut, ci unde sunt mărimi doar negative, în spańiu invers şi în timp trecut, mai timpuriu ca Ur şi ca Ninive... Dar simt cum creşte din pământ amiaza, spre crucea cerului se-nalńă raza, răzbate din adâncuri răcoroase, şi aerul e plin dumnezeieşte de un prezent care-a răzbit şi creşte, şi iar mă scurg topită de pe oase. 129

DOG DAYS My shade is more steadfast than I m at home, it s that of flesh that is put to keep fresh, and let me like a sweetish squeezed out rag, the walls are licking salt off my poor back. When I see worms infesting all the heat, I keep the cold and frost inside my brain, I throw myself under the zero grade, under this threshold or the sky for cellars. I d like not to have been born here, but where only negative extents exist, in a reversed space and as well in past, earlier than Ur and even than Nineveh But I can feel how noon raises from earth, towards the mid-sky is the beam up-raising, it comes forth from invigorating depth, the air around is full of the divine, just of a present that came through and grows, while I drip out as melted off the bones. 130

CANICULE Mon ombre est plus coriace que moi, c est l ombre d une chair à la fraîcheur, les murs lèchent le sel sur mes épaules, grisâtre, il n en reste que la douceur. Je retiens le froid dans mon cerveau, lorsque les vers abondent en pleine chaleur, je cherche l hiver, je plonge sous zéro, limite qui est le ciel des profondeurs. Naître ailleurs, non pas où je suis née, mais où il ya des chiffres négatives, comme à l envers, comme à un temps passé, plus jeune que les villes d Our et de Ninive. Mais de la terre se lève le midi, vers la croix qui est au coeur du ciel, le monde quitte l antan et les ailleurs, l air est d une divine force rempli: c est le présent qui a surgi et monte, et je m écoule comme les neiges qui fondent. 131

ZIUA CĂłELUŞEI (variantă) Acasă umbra mea-i mai rea ca mine, e ca o carne ce o Ńii la rece, eu doar leşinuri dulci şi stoarse bine, ea stă pe zid în timp ce trupul trece. Văzând că mişcă viermii-n tot ce-i cald, nu las din cap să-mi iasă gânduri reci, mă zvârl sub zero dintr-un singur salt, sub bolta grea a cerului din beci. Aş vrea aici să nu mă fi născut, ci unde-i pus un minus înainte, în timpu-ntors pe dos către-nceput, Ur şi Ninive, frig de ziduri sfinte! Abia apuc sudoarea să mi-o schimb, şi din adâncul proaspătului timp, amiaza ca victorie se-ntoarce, e-o zi de azi şi gradele îi cresc, şi totul e prezent dumnezeiesc: de rouă veche şi de ploi mă stoarce. 132

PRIVIREA Nu vom muri cât timp ne vom privi, în aerul ironic şi adult, ce vezi cu ochii se va preamări, şi azi se va uni cu timpul mult. FaŃadele geloase mă reduc, dar ochii tăi, ocheane disperate, prin cărămizi şi prin frunziş de stuc mă preamăresc pe mine dintre toate zidirile cu chipuri de femei, în timp ce o fereastră arde stea, tu mă salvezi în dublele cornei, şi trupul prins în clar se va vedea, precum o muscă neavând alt har decât acela că există încă, păstrată fără hibă-n chihlimbar, la fund de ochi sau de cristal de stâncă. 133

LOOK We will not die while looking at each other, in the ironic and mature air, what you see with your eyes will be enlarged, and today will be bound to the long time that passed. The jealous fronts make me smaller, but your eyes, desperate glasses, through bricks and plaster leafage enlarge me among all things inmures with women s faces, while a window is burning a star, you save me from the doubling cornea, and the body will clearly arise, like a fly with no other gift than the one that it still exists, faultlessly being kept in amber, at the bottom of eyes or rock crystal. 134

LE REGARD Tes yeux dans mes yeux, on ne meurt pas, même si l air adulte se moque de notre amour, dans ton regard, toute chose grandira, ce jour va joindre d innombrables jours. Jalouses, ces façades me réduisent, tes yeux se font alors plus puissants, beaucoup plus forts que les murailles grises, et m agrandissent en me glorifiant et ignorant statues et cariatides... Une étoile factice et haute paraît, on peut voir dans ton regard limpide, toujours intact et jeune, mon corps sauvé: une mouche d antan et sans aucun mérite sauf celui d être encore visible au fond de tes yeux, comme une cible, bien conservée dans l ambre qui l abrite. 135

PRIVIREA (variantă) Cu ochii tăi în ochi, nu voi muri, chiar dacă aerul batjocoreşte: trecutul mai primeşte înc-o zi, când văzul tău, din tot, mă preamăreşte. Redusă de fańadele geloase, doar ochii tăi puternici mă disting, fiind mai tari ca zidurile groase, mărită cresc în ochii tăi şi-nving statui din ziduri, albe cariatide... Lumină ca o stea s-aprinde-n geam şi văd privirea ta cum mă închide, păstrându-mă intactă, cum eram: o muscă din alt an, nepreńioasă, la fel cu cele moarte prin odăi, din pulbere, fără vreun merit scoasă, fiindcă s-a prins de vie-n ochii tăi. 136

INIMA BATE ÎN ALTĂ CULOARE Când nu vom mai face nimic pentru a ne iubi, când prezenńa va fi de ajuns, când nu ne atingem prin gesturi, ci prin linişte, şi inima bate în altă culoare, fruct care tace. Când vom crede că "a fi" ajunge, când vom mulńumi în gând celor ce există. Şi în plină zi, în inima frunzelor, corpul lunatic ştie şi tace. Prezent inutil, de când şi pădurile trebuie să treacă prin gând şi se desfăşoară în spirit. Plouă în gând, ninge în gând, sună în gând. Doar gurile vorbesc la prezent, restul e murmur eroic. Tu eşti vara pe care o port în iarnă şi noaptea din ziuă. Cât de bine-i să taci în tăcerea comună. Cât de bine-i să ştii şi să taci. Să ştii fără a spune. Să nu trădezi niciodată. Ploaia uitase, şi iar îşi aduce aminte, murmură singură verbul eroic "eram". 137

MY HEART BEATS IN ANOTHER COLOUR When we do not do anything more to love each other, when the presence is enough, when we don t touch each other by the gestures, but by silence and the heart beats in another colour, like a quiet fruit. When we think that to be is enough, when we thank in our mind to those who exist. And in broad daylight, deep in the leaves, the lunar body knows but says nothing. Useless present, since everything, even woods must cross the mind and unfolds in the spirit. It rains in mind, it snows in mind, it sounds in mind. Only the mouths speak in the present, the rest is heroic murmur. You are the summer that I wear in winter and the night in the day. It s so good to say nothing. To know without saying. To never betray. The rain forgot, and then again remembers, it alone murmurs the heroic verb I was. 138

LE COEUR TIRE SUR UNE AUTRE COULEUR Quand on ne fera plus rien pour s aimer et on ne se servira plus de gestes, mais du silence, lorsque le coeur tire sur une autre couleur, comme un fruit qui se tait. Quand on va croire qu exister suffit, quand on remerciera sans paroles à ceux qui existent. En plein jour, au coeur du feuillage, le corps lunatique sait tout et se tait. Le présent est inutile du moment où les forêts mêmes doivent passer par l esprit et s y déployer. Il pleut dans une pensée, il y neige, il y résonne. Les bouches seules emploient le présent, le reste c est un murmure héroïque. Tu es l été que je porte en hiver et la nuit dans le jour. Comme c est bien de se taire. Savoir sans dire. Sans trahir jamais. La pluie oublieuse se rappelle et c est la seule qui murmure le verbe héroïque j étais... 139

STÂNJENEL ÎŃi spune stânjenel că eşti uşor de jignit? Ori stânjeneşti chiar tu? Dacă ruşinat tu însuńi eşti, pe oricare de-aici îl învinovăńeşti: oameni buni, oameni buni ca o părere de rău, s-or pedepsi de către Furii pentru vânătul tău! Dar când tu însuńi tulburi, nu te mai pońi pocăi! ToŃi suntem miei pe lângă tine, înrăitule în gingăşii! Ai întors pe dos rândul păcatelor: eşti primul, cel mai urgent pedepsit, de unde te pierdeai în ceańa uitatelor! Aşteaptă-te la buze de cuńit. 140

IRIS Does the iris flower tell you that you are easily offending? Or do you actually offend? If you are really ashamed, yourself, you may blame everybody who is here: good people, good like a regret will be punished by the Furies for that violet-blue colour of yours! But when you are troubling yourself, you cannot repent anymore! We are all lambs nearby you, you, hopelessly gentle self! You turned upside down the sequence of sins: you are the first and most urgently punished, while you were lost in the misty forgetting! Expect mere knife blades for you. 141

IRIS Toi, iris irritable, es-tu facile à gêner, ou c est toi qui gênes? Humilié, tu nous accuses et c est la faute de n importe qui, de tout le monde de ces lieux! De bonnes gens, tout aussi bonnes que les regrets qui leur font mal, seront punies par les Furies, de t avoir causé ce bleu! Mais si toi, l iris, irrites et troubles, incorrigible grâce, nous sommes tous des innocents, tout se renverse et tu seras le premier, le grand pécheur... N espère pas que l on t oublie! Car tu seras toujours puni, la tête coupée, d être en fleur. 142

IRIS (variantă) Tu, iritabil iris, eşti uşor de jignit, ori însuńi tu jigneşti? Dacă tulburat tu însuńi eşti, pe oricare din noi îl învinovăńeşti, o lume cumsecade ca o vorbă de scuză, albastrul tău îndurerat o acuză... Însă, dacă tu, iris, irińi şi tulburi şi într-un farmec o Ńii, tońi de greşeli ne scuturăm... Şi să nu speri că te uităm! Vei fi în vremuri pedepsit de ascuńiş, pentru păcatul neiertat că te-ai Ńinut de înflorit. 143

MOLIA Cuprinsă sunt în tinereńea ta, ca molia într-o iluminare, parcă se frig cuvintele de tine, şi tot spre tine tind, în loc să zboare. Deşi n-aveai cum să le treci de praguri, din curńi în floare ieri faci brusc paragini, şi faci să piardă primăvara veacuri, lăsând în urmă umbră fără margini. Nu mă mai scald într-un pustiu de bine, precum în vremea fără leac de tine mă răsfăńam în timpul necuprins, fără să ştiu, mă bucuram în jale... N-am cum să sper într-un mai teafăr mâine, rămân scrumită-n candelabru-aprins. 144

THE MOTH I am confined in your youth, like the moth in an illumination, the words seem to be burnt as they touch you and still are tending to you and not flying. Although you could not pass their thresholds, you turn the blooming yards to mere fallow, and you make spring miss centuries of flowers, letting behind you only a boundless shadow. I m no more bathing in a welfare wasteland, as all along I could not heal of you and spoiling myself in the boundless time I was enjoying in my grief, not knowing I have no hope to count on better morrows and then I have to stay as ash into the always burning chandelier. 145

LA MITE Emprisonnée je suis dans ta jeunesse, mite dans le piège de la lumière, mes mots brûlés, toujours à toi s adressent, au lieu de s envoler ou de se taire. Tous mes printemps que tu ne connais pas sont annulés à cause de ton absence, en friche maintenant, les terres d autrefois, tu couvres mon passé d une ombre dense. Je manque de tout, même du bien d alors, lorsque je ne savais rien de toi et me croyais au comble de la joie, sans savoir combien triste c était... De cette façon, toute espérance est nulle, ni hier ni jour à tout recommencer: cendreuse, je reste près de ce qui brûle. 146

MOLIA (variantă) Captivă sunt în tinereńea ta: pe molii, noaptea înspre lămpi le-mpinge... Tot Ńie, vorba să se spună vrea, cu toate că se arde când te-atinge. Se anulează primăveri trecute, au fost în floare şi se fac pustii, sunt părăsiri acum, din ochi pierdute, grădinile pe care nu le ştii. Pierd sărbătoarea mai demult trăită: pe-atunci n-aveam ştiinńă că exişti, şi mă credeam din plin blagoslovită... Brusc, ochii veseli de mai ieri sunt trişti. Iar mâine -mi stă de-asemenea departe... N-am cum să sper că totul reîncepe, încenuşată, lângă ce mă arde. 147

CRUCILE Nu există pe-aici vreun pământ neşcolit, De cuvinte şi nume, nici o cruce nu-i goală, Trecătoare furnici le pun punct la sfârşit, Câte două sau trei, stau în rând ca la şcoală. Fără toc sau plaivaz, fără colń de hârtie, Ne îndeamnă: intrańi, vă rugăm, e deschis, Să aflańi în ce stil pur ca apa se scrie, De ce versuri e plin Paradisul-Paris! Din morminte deştepte, cu coroane de premii, Matematici şi limbi care-s vii doar în scripte Sună-n pace mereu, sub ninsorile vremii, Şi le-auzi când te plimbi vertical printre cripte. Nu stă scris că a fost la-nceputuri Cuvântul? Deci din sute de guri ce nu pońi să le-astupi, Şi din sufletul larg care umple pământul, Urcă murmur nerupt ca din rafturi de stupi. 148

THE CROSSES There is no unschooled ground here nonetheless, Of words and names, no cross is ever emptied, Passing ants are periods at the end, Two or three, in a row, as in the school expected. With no feather or pen or piece of paper, We are urged: enter, please, because it s open, You may learn that the style is pure as water, How full is the Paradise-Paris of such verse! Of clever tombs, with so many crown-prizes, Mathematics and tongues that do live just in writings, They sound in peace under the snow of times, And you can hear them walking among crypts. Was it not written that the Word was the beginning? So thousands of mouths that one cannot silence, And from the large soul that fills all the earth, A murmur rises, as from honeycombs shelves. 149

LES CROIX On ne trouve nulle part une aussi sage terre, Il n y a aucune croix sans écrits, sans paroles, Les fourmis, les points se sont mis à la fin, Sur les croix ordonnées tels les bancs à l école. Sans crayon et sans plume, sans un bout de papier, Vous saurez en quel style pur comme l eau on écrit, Les croix nous invitent: venez tous, c est ouvert, Vous saurez tous les vers du Paris-Paradis! Surchargées de couronnes, méritantes, les tombes Font entendre des chiffres et des langues oubliées, Qui murmurent sans cesse sous la neige qui tombe, Quand je vais, verticale, parmi les allongés. Comme à tous les débuts, c est encore la parole, En sortant de ces bouches pas faciles à fermer, Le discours est pareil au murmure des ruches, Exprimant les esprits dont la terre est bondée. 150

RĂZBOI ŞI PACE M-a-ntors pe dos povestea asta, împrumut cu dobândă lacrimi din mare; învoieşte-mă, vreme, să-mi caut năpasta! Răsuflare, armă irezistibilă, lupt ca lemnul arzând, scrum cuceresc; uneori o şoaptă e mai tare ca lemnele-n stive, un murmur mai dur ca oraşul Ninive, dar multe nu se murmură şi nu se şoptesc. Porumbeii se juruie că ei de asemenea lucruri nu se Ńin; dar nici nu urcă pe listele gloriei, trec învinşi pe sub arcul victoriei, în degete cu arc de măslin. 151

WAR AND PEACE This story turned me upside down, a loan with high sea tears as interest rate; let me, you, time, nevertheless, find my own sorrow, that I cannot avoid! You, breath, so overpowering a weapon, I fight like wood, and it s ash that I conquer; but sometimes just a whispering is stronger than the large piles of wood gathered together, a murmur more tough than Nineveh, but so many things are not murmured or even whispered. The doves swear that they never do such things; but neither do they go up on lists of glory, they fly defeated through the arch of winning, keeping an olive branch in their claws. 152

LA GUERRE ET LA PAIX Cette histoire m a mise sens dessus dessous, et j emprunte à la mer des larmes à profit; temps, permets-moi d aller chercher mon ennui! Le souffle est une arme irrésistible, je lutte comme le bois ardent, et mon butin c est la cendre. Quelquefois, un murmure est plus dur que le bois, un chuchotement plus fort qu une cité... Mais il y a des choses qu l on ne peut murmurer. Les pigeons jurent qu ils n en savent rien, mais ils ne montent jamais sur les listes de la gloire, ils passent vaincus sous l arc de la victoire, dans leurs griffes des arcs d olivier. 153

CRĂCIUN Ce trup poate să aibă o idee? Ca-n veşnica poveste de Crăciun, când în oglinzi de ape-ngheańă tun un gând, ca Dumnezeu într-o femeie. Băltoace albe, fete-nsărcinate, necunoscutul Tată nu apare, şi totul este rugă-n aşteptare, tăcere, noapte şi singurătate. E plin de-un nimeni care prinde carne în ape şi în aburii pe sticlă; se cańără pe cer o stea de Ńiplă, vestind că-ngheńul are să se sfarme, şi gheńurilor li se rupe apa, sub nări de câini va aburi născutul, pe un morman de frunze putrezite... Irozii vin cu sabia şi Ńeapa, şi nimeni nu-l acoperă cu scutul, betoane, toate zările-s zidite. 154

CHRISTMAS What body can have an idea? Like in the everlasting Christmas story, when a thought in the water mirror freezes, like God into a woman does. White pools like many pregnant daughters, the unknown Father never showing up, and everything is expectation, silence and grief and night and lonely hearts. It s full of a no one who gathers flesh in waters and in dampness on the glass; a star of tinfoil climbs on to the sky heralding that the frost will break in pieces, and ice fields see how their water break, the newborn breathes under the dogs muzzle and lies on a pile of decaying leaves Herods come carrying swards and stakes and no one shelters him under the shield, concrete, all the skylines are just immured. 155

UN AUTRE NOËL Quel corps peut avoir l idée? Le même que celui des contes des aïeux; dans les miroirs flous des nappes blêmes, le froid prend corps comme en Marie Dieu. Les eaux enceintes sont des innocentes, aucun regard ne peut voit le Père, tout devient une très longue attente, silence, solitude et prière. Mais tout est plein d une personne qui prend la chair des brumes et des eaux gelées, une étoile en papier doré se lève à l horizon en annonçant que le liquide maternel des glaces sera parti d ici en peu de temps, elles mettront au monde un nouveau-né, sur les feuilles mortes, sous les nez des chiens... La horde des nouveaux Hérodes vient... Autour de lui c est l horizon muré. 156

AMEłEALA Capitala trupului nu poate fi oriunde, nu în colibele genunchilor, din suflet închid ochii şi plec spre satele uitate pe marginile unghiilor. Doamne, ai milă din cap până-n picioare, netezeşte-mi părul deschis ca o carte, mi se sălbăticesc mâinile, trupul în provincii mi se desparte. Scăpat din mâini, imperiul de lut nu mai apucă să-şi guverneze clipele, după ce i-am dat gură să murmure, îl simt cum îmi fuge regrupându-şi echipele. În genunchi mă las cum se lasă Ńara în sate pe lângă mănăstiri, mă duc spre unghii, hotare subńiri, mă prinde noaptea-n răcoarea călcâielor, mă închin în genunchiul pios: Doamne, ajută-mă să-mi strâng în łara de Sus toată łara de Jos. 157

VERTIGO The body s capital may not be wherever, not in the mere shacks of knees, I close my eyes from heart and I am leaving towards the villages forgotten on my nails. Please, God, have mercy on my whole, and brush my hair unfolded like a book, my hands are running wild and I can t help it, and my whole body rips in provinces. Out of control, the empire of clay, can t govern anymore even its moments, after I let it murmur, nonetheless, I feel it runs away and calls back armies. I m falling on my knees like the whole country in all the villages near the convents, I m crawling to the nails, so feeble limits, the night is falling in the chill of heels, and I am falling down on pious knees: Oh, God, please help me gather in the Higher Country my whole Lower Country. 158

VERTIGE La capitale du corps n est pas dans les talons ni dans les chaumières des genoux; je ferme les fenêtres du coeur, je m en vais vers les villages oubliés sur les ongles. Seigneur, aie pitié de moi de la tête aux pieds, lisse mes cheveux défaits comme un livre, mes mains sont devenues farouches, les provinces de mon corps se délivrent. En s écroulant, l empire de glaise ne peut plus gouverner ses moments, je lui ai donné la bouche qui murmure, et ses régions s affranchissent en se réordonnant. Je me mets à genoux comme le pays dans les villages, près des monastères; je m en vais vers les ongles, fragiles frontières, la nuit me surprend dans la fraîcheur des talons, je me prosterne dans le genoux pieux: Seigneur, fais de sorte que je puisse réunir dans le haut corps les marginales régions. 159

AMEłEALA (variantă) Cetatea mea de scaun nu poate fi-n călcâie, nici în cocioabele genunchilor; închid luminile inimii şi plec să vizitez sate din mărginimile unghiilor. Mărite, îndurare din creştet la călcâie, mângâie-mi părul, carte deschisă-n lumină, mâinile mi s-au făcut sperioase, cu ape, trupul în łări se dezbină, se prăbuşeşte ÎmpărăŃia de lut, nu mai poate stăpâni clipitele, degeaba le-am dat murmurelor gură, Ńările se vor singure, fug, dezlipitele... În genunchi mă pun toată, ca atunci când întreagă mi se lăsa-mpărăńia la mănăstiri... Exilată în unghii, aproape de granińe, mă prinde-ntunericul în provincii subńiri, abia ajung până-n genunchiul supus, rugându-mă: Prea Mărite, fă să-mi adun iarăşi łările, sub cununa de sus. 160

COPACUL CU FRUNZE DE JAR Nenorocire mieroasă şi grea! Respir dragostea din aer. Ninge cu fragede turnuri de fildeş zidindu-se-n ore de întuneric. Simpli locuitori sau jertfe? Aud foşnind copacul cu frunze de jar. Tu dormeai neştiind, visul tău încă-i liber, ca al celui ce-ntârzie-n somn în prima noapte cu ninsori viscolite. Visează-mă cum ai îmbrăńişa, Ńine-mă minte mai strâns, un gând al altcuiva îmi cere trupul, lunaticul ar trebui să-mi plece. Dar visează-mă tu! AlinŃi doar pe cine vrei să pierzi. Existam prin grańia indiferenńei, însă iubirea m-a lovit mişeleşte cu tine drept armă. M-am cutremurat neştiind să mă apăr. Mi-e plină inima cu aşchii de-mbrăńişări, dezmembrare sub cupole de murmur. Dacă ai putea să te furişezi pe sub pielea luminii, catifea şi viorele ar fi, vopsite-n culoarea timpului care-a murit. Am fost în sinea ta ca un gând şi încă te rog. Rugă, salut adânc, al cărui domn nu se vede. Ce blând e leagănul acestor osânde, 161

cine a inventat pedeapsa alintătoare, infernul dulce pe care-l ating cu buze prostite? V-aş spune povestea, dar încă e vie. Acum, auzi cu ochii şi îńi pui la urechi lentilele mării. 162

THE TREE WITH EMBER LEAVES Honeyed and hard misfortune! I breathe love in the air. It s snowing with frail ivory towers built in long hours of dark. Mere residents or martyrs? I hear the tree with ember leaves rustling. You were sleeping unknowing, your dream is still free, like that of the one who delays in his sleep in the first night with storm-swept snows. Dream of me as if you embraced me. Remember me tighter, someone else s thought asks for my body, the lunatic should go away from me. But you, just dream about me! You only caress whoever you want to lose. I was living by the grace of indifference, but love hit me meanly using you as a weapon. I shuddered not knowing how to defend myself. My heart is full of chips of split hugs, dislimbing under domes of murmur. If you could slip along under the skin of light, there would be velvet and violets, painted in the colour of the time which is dead. I was in your self like a thought and I still pray you. Pray, deep hail, 163

whose master cannot be seen. How sweet is the cradle of this conviction, who invented the caressing penance, the sweet hell that I touch with dumbfounded lips? I could tell you the story, but it is still alive. Now, you hear with your eyes and put the lens of sea to your ears. 164

L ARBRE AU FEUILLAGE DE BRAISE Mielleux et lourd malheur! Je respire l amour dans l air. Il neige, des tours d ivoire se lèvent au cours des heures sombres. Simples habitants ou victimes? J entends frémir l arbre au feuillage de braise. Tu dormais sans savoir, ton rêve est encore libre, comme ceux de tous qui s attardent dans le sommeil, la première nuit aux tourmentes de neige. Rêve-moi comme si tu m embrassais! Retiens-moi dans ta mémoire, la pensée d un autre demande mon corps et le lunatique devrait se soumettre. Mais rêve-moi, toi! On ne câline que celui que l on veut perdre. J existais grâce à l indifférence, mais l amour m a frappée lâchement de toi en guise d arme. J ai frémi, ne sachant pas me défendre. Les éclats des embrassements fendus m ont percé le coeur, démembrements sous les coupoles du murmure. Si on pouvait se glisser sous la peau de la lumière, ce serait du velours et des violettes en la couleur du temps déjà mort. J ai été en toi comme une pensée 165

et je te prie encore. Prière, révérence dont on ne voit pas le seigneur. Combien doux est le berceau de ce chagrin! Qui a inventé la punition câline, l enfer caressant que je touche de mes lèvres éblouies? Je veux bien vous dire le conte, mais il est encore vivant. Maintenant, les yeux écoutent et aux oreilles il y a les lentilles de la mer. 166

NEFIINłA O nefiinńă trainică eram, şi oamenii mi se păreau himerici, când adormeam de trează şi pluteam la modul îngeresc peste Americi. Era miros din care-i lipsă floarea, era un rod ce şi-a pierdut pământul, din apă rămăsese doar mişcarea, esenńialul mării murmurându-l. Mult m-au speriat balanńele din stele, când tresărirea li se lămuri: cu mine să nu cadă toate grele, urzindu-mă să am din ce muri, invers decât a trece prin industrii, când fibrele copacilor se rup, în sens opus ca răsăritul lunii, sfială lungă care pierde trup, şi decât focul distilând cărbunii, ideea mea, cu trupul se încarcă, şi urmele la mal cu tălpi se umplu, să-ncapă-n mână gesturile-ncearcă, picând din lună, mă ridic şi umblu. 167

INEXISTENCY I was a very lasting inexistency, and people seemed to me just like chimeras, I used to fall asleep and float like angels, right over the Americas. There was a smell that lacked all of the flowers, there was a fruit that even lost its ground, just movement still existed from the water, which mumbled the essential of the sea. I was much scared of the stars in balance, when their quivering was really cleared: with me not every scale should fall as burden, devising me so as to die for something, the other way than passing through industries, where all the textures of the trees are torn, the other way than at the moon uprising, long shyness losing all the way the form, and than the fire drawing out the coal, and my idea that the form is loading, and the shore footprints will be filled with soles, the gestures trying to fill in my hands, and falling from the moon, I rise and walk. 168

INEXISTENCE Au début, j étais quelque chose de durable, et les vivants me semblaient chimériques, c était une longue veillée, au sommeil semblable, angéliquement, je survolais les Amériques. Il y avait un parfum à la fleur absente, un fruit qui avait perdu ses labours, il ne restait de l eau que l éternelle descente, le rythme de la mer aux départs et retours. Des balances des étoiles j avais grand peur, elles tremblaient aussi, je les sentais frémir: ce qui les fait pencher n est pas la pesanteur? Donc, elles me font un corps, que j aie de quoi mourir, à l envers de ce que les métiers produisent, lorsqu ils déchirent les fibres des troncs, à l opposé du lever de lune, délicatesse dont le corps se perd, et du feu qui raffine le charbon, l idée de moi se remplit de chair, les traces reçoivent des pieds, les gestes se dépêchent d entrer dans la main, je tombe des étoiles, je me lève et je vais. 169

ZBORURI Pasărea îşi îmbracă zborul prelung, lin peştii îşi trag pe dânşii înotul, unde-s cămăşile care la stele ajung, mânecile bune să te-nalńe cu totul? Unde-i haina să ridice de subńiori, unde-i mantaua umflată la cer, rochia ai cărei umeri te fac să zbori fără să vrei şi fără să ceri? Unde-s inelele cu frecuşuri pe glezne, pe sus să mă ia să mă ducă departe, unde-i suişul făcut de mirezme, liftul tăcut, cu podelele sparte? 170

FLYING The bird is putting on its own long flight, the fish are gently putting on their swim, where are the shirts that are reaching the stars, those sleeves good for ascending you so high? Where is the cloak raising your under arm, where is the mantle swollen to the sky, the dress whose shoulders make you even fly not willing that and not demanding it? Where are the rings that were rubbing the ankles to take me up and carry me away, where is the climbing made up by perfumes, the silent elevator with smashed floors? 171

VOLS L oiseau s habille de son vol le plus long, les poissons s endimanchent de la nage idéale, où sont les chemises dont les manches élevaient facilement nos corps plus près des étoiles? Où est l habit qui soulevait par les aisselles, où est le manteau vers les nuages gonflé? La robe avait aux épaules des ailes, et même sans le vouloir, on volait! Où sont les bracelets qui frémissaient aux chevilles et nous emportaient en tournant toujours, où sont les parfums, cabines démurées dans le ciel, ascenseurs sans retour? 172

ZBORURI (variantă) Peştii se-mbracă-n înotul de gală, pasărea-n zborul prelung se-nveşmântă... Unde-s cămăşile cu mâneci ce zboară şi le smulg de pe funii când vântul le zvântă? Unde-i haina care mă ridica de sub brańe, unde-i paltonul ce se umfla pân-la cer, rochia cu-aripi prinse la umeri cu ańe, încât mă-nălńa fără să-i cer? Unde-s brăńările rătăcite pe glezne, să sui neatingând pământ... Pe unde-s mirezmele dezlănńuite, ascensoarele luate de vânt? 173

NEÎMPLINIRE, STEAG MIŞCĂTOR ÎmbrăŃişarea ne-a îndepărtat: nu ne atingem. Dormi cu gura lipită de cer. Apropierea m-a trimis departe, acum sunt zile lungi, nopńi şi mai lungi între noi. Nimeni n-o va judeca noaptea asta, până-n zori Ńinută în gură ca apa. Mereu se va găsi în mine un rest de femeie de-a ta. Iată, pe stradă, îndrăgostińii cu o singură umbră. Neîmplinire, steag mişcător. Cuvintele mă resping, mă aruncă pe mal, şi apa mă împinge ca o oglindă. Drumurile duc spre capitala de scrumuri. Nu pot ajunge la tine. Lucrurile se ating între ele, ultimul, cel mai obosit, a ajuns la mine, ruinat, ca gunoaiele pe Ńărm, aşa pipăi ancorele, prin mesageri, astfel caii mă ating prin metalul învăluit al armelor. Nu se poate altfel. Trebuie să aştept, şi tu ajungi la mine, din aproape-n aproape. Câteodată, se întâmplă minunea, şi te îmbrăńişez. 174

UNFULFILMENT, A MOVING FLAG The cuddle has moved us away: we do not touch. You sleep and your mouth is stuck to the sky. The closeness sent me away and now the days are long, nights even longer separating us. No one will judge this night, until dawn it will be held in mouth like water. There always will be inside me a rest of woman who belongs to you. Look, in the street, lovers with a sole shadow. Unfulfilment, a moving flag. The words reject me, they throw me out the shore, and water pushes me back like a mirror. The roads come to the capital of ashes. I cannot reach you. Things touch one another and the last, the one most tired, reaches me, ruined like garbage on the shore, thus I can touch the anchors by messengers, and thus the horses touch me through the covered steel of weapons. It can t be otherwise. And I have to wait, you reach me by things that closely follow each other. Sometimes the wonder comes out true and I can take you in my arms. 175

INSATISFACTION, DRAPEAU ONDOYANT L embrassement nous a éloignés, on ne se touche plus. Tu dors la bouche contre le ciel. L approchement m a envoyée très loin, à présent il y a entre nous de longues journées et des nuits encore plus longues. Personne ne jugera la nuit gardée dans la bouche comme l eau, jusqu à l aube. En moi on trouvera toujours le reste d une femme à toi. Vois, dans la rue l ombre unique des amoureux. Insatisfaction, drapeau ondoyant. Repoussée par les mots, je suis jetée sur la rive, l eau aussi me refuse comme un miroir. Toutes les routes mènent vers la capitale des cendres. Je ne peux t atteindre. Les choses se touchent, la dernière, la plus fatiguée est arrivée jusqu à moi, ruinée, comme les débris sur le rivage, c est comme ça que je touche les ancres, par messager, de cette façon m effleurent les chevaux, par le métal voilé des armes. Autrement, pas possible. Il faut attendre. Tu arrives par les choses qui se suivent de près. Quelquefois, le miracle se produit et je te prends dans mes bras. 176

SUPER ŞI EXTRA Sunt zile din astea, curată otravă, fereşte-te mult de asemenea zile, când vremea e super şi extra suavă, ca ghearele roze ieşind de sub pile. Că sunt mult prea dulci fericirile proaste, se lăfăie soarele-n rând cu dovlecii, şi razele-i cântă la cobze de coaste, zicând că de bine îşi uită tońi vecii. O astfel de zi să te facă să tremuri, când gratis te udă pe buze cu picuri, şi cerul din gură îńi plouă de zemuri, şi râzi până mori de atâtea nimicuri. Când ochii mai beńi or să-ńi fie de fluturi, tu adu-ńi aminte enorme comori şi groazele care te fac să te scuturi, când merii privesc prin cagule de flori. 177

SUPER AND EXTRA There are such days, pure poison, beware as much as you can such days, when the weather is super and extra smooth, like pink claws coming off the files. As bad joys are much too sweet, the Sun is at ease with the pumpkins, and its beams play rib guitars and say that it s well and for good is forgotten. Such a day should make you tremble, when drops wet lips free of charge, when the roof of your mouth pours rich juices, when you die with laughter at all kinds of trifles. When your eyes grow dizzy with butterflies, remember the huge treasures and fears that make you tremble when apple trees look through flower cagoules. 178

LES SUPER JOURS Il y a des super jours dont il faut se méfier, lorsque le temps qu il fait n est pas beau mais sublime, tout contient alors du poison caché, comme les ongles roses adoucies par les limes. Les très simples bonheurs sont extrêmement doux, on voit le soleil parmi les courges prélassées, ses rayons sont des archers, la joie l air qu il joue du violon, en oubliant qu il a l éternité. Qu une telle journée te fasse toujours peur, lorsqu elle paraît dispose aux gestes généreux, lorsque les bagatelles te font crever de rire, et dans le palais de la bouche il pleut. Si tes yeux seront enivrés de papillons, rappelle-toi les trésors infinis, souviens-toi du froid des frissons et des pommiers aux cagoules fleuries. 179

ÎN SUPER-ZILE (variantă) În super-zile se ascund otrăvuri, când cer sublim îńi pare că respiri, fereşte-te, cum nu te-ncrezi în unghii prea roze, şlefuite prin piliri. Prea simplă-i fericirea şi prea dulce, stă cu dovlecii soarele-mpreună, din raze-şi face-arcuşuri să le culce pe orice lucru-i pare că răsună. Îşi uită vecii! Iar tu uińi de frică, luând drept suflet undele căldurii, prostit, oricine râde până pică, ne plouă tuturor din cerul gurii. Tu, dacă fluturi ochii Ńi-i îmbată, aminte adu-ńi de comori destule, şi tremură când blândă Ńi se-arată o zi cu flori pe fańă drept cagule. 180

STIHURI DEASUPRA FRUNłII Să ştii că te iubesc atât de sus, că-n tine ca în cer se leagă fire, nu pot să te desprind dintr-un apus, nici să te rup de zarea din privire. Nimic de tine nu se mai desparte, nici fulgul gol, nici fierul în rugină, şi îmi apari când fulgeră în noapte, cu negru scris pe-o clipă de lumină. Nici nu cunosc zidire mai frumoasă, când viu te scuturi tot de tot ce doare, şi fără de veşminte eşti mătasă, ca lemnul dezgolit într-o răcoare. Nimic nu-ńi cer în schimb, vreau doar s-aştepńi, să stai zidit cum eşti între biserici: am să m-apropii lung, ca plopii drepńi, când din vlăstari încep să se ridice. Tu doar să mă aştepńi până revin crescând, ca grâul scuturat din spice. 181

LINES ABOVE THE FOREHEAD You d know that my love for you is so high, that threads in you are so bound as in heaven, I cannot take you off a sunset, or off the shine in my eyes. Nothing from you goes away, bare flake or iron in rust, and you come to me when it lightens at night, written in black, on a moment of light. I don t even know a better inmure, when alive you shake off the pain, and with no clothes you are silken, like naked wood in a chill. I want nothing for this, you just wait and stay so inmured among churches: I ll come slowly like straight poplars, when they start raising from offsprings. You just wait till I come growing, like grains shaken in spring. 182

ÉCRIT AU-DESSUS DU FRONT Tu dois savoir que mon amour culmine, les fibres des lointains s unissent en toi, lorsque je te regarde, je vois le soleil bas qui dore les collines. Rien de tout ce monde ne te quitte, ni le flocon de neige ni l acier, et je vois ta silhouette écrite en noir, sur une seconde illuminée. Je ne connais aucune plus belle forme que ton contour débarrassé de peines, lorsque, tout nu, tu as la pure haleine du bois blanc de sous la peau de l orme. Je ne demande rien, je veux seulement que tu m attendes entre les églises, pour t embrasser, j arriverai à temps, comme les pousses vertes, à peine sorties, attends-moi, car je reviendrai, je suis le grain qui tombe de l épi. 183

ÎNSCRIS DEASUPRA FRUNłII (variantă) Iubirea-n culme multe fire Ńine legate strâns în noduri de cunună, mai mult ca tine văd privind la tine, văd dealuri, soare gata să apună. Nu numai eu, nimic nu s-a dezis de tine, nici ninsoarea când cădea, şi nopńile te văd cu negru scris cât scapără un fulger undeva. Nimic nu cer în schimb, vreau doar să fii cum eşti, păzit de ziduri de biserici, la tine-am să ajung cât de curând, ca vârful verde, încă mă ridic, aşteaptă-mă, am să revin crescând din bobul copt care-a căzut din spic. 184

MĂ UIT LA LUME... Mă uit la lume printr-o răstignire, ca prin răscruci sculate în picioare, la flori mă uit prin iz de putrezire, şi la balanńă prin cutremurare. Te rog, copilăreşte-mi iarăşi ochii, să-mbrace lumea într-o altă stare, ca un miros de pânze limpezite... Fă-o ca marea mută la culoare! Să îndrăznesc a face sculă sfântă din orice fleac, şi din pietriş odoare, un rest religios din orice vierme, să cadă amorńit de adorare. Şi mute clopote să-ncerc a face din florile care nu ştiu să sune, ci numai forma-i cântă lung vederii, iar ochii clopotari se fac, fugind departe-n amintire, după sunet, găsindu-l, încă tânăr, la izvoare... Întinerirea asta ar desface în jurul meu doar suluri de mătase... Dar cine-s eu să-ntind în lume pace, ca-n miezul unor inimi arboroase? Turn moale, când sunt schelele luate, o carne laşă-mpovărează coaste, nu ştiu decât să-nghesui ude şoapte 185

în gura plină de vocale proaste. Să-L apăr cu oftaturi de coline? Cu gene moi ce cad când cerul ninge, să nu mi-l poată nimenea atinge? Ar însemna că-i El mai slab ca mine. S-a făurit durerea ca o pâine, şi sângele e vinul de prăsilă... Cum îndrăznesc de El să-mi fie milă? Cum să mă bucur dacă gândul plânge? 186

I M LOOKING AT THE WORLD I m looking at the world through a Crucifixion, as through those standing crosses, I m looking at the flowers through a putrefaction scent, and at the balance through a wincing soul. I pray you, make my eyes childish again, dress the world into another state, like a pure scent of rinsed sails Make it like the colour-mute sea! And make me dare shape a holy tool of any little thing, and jewels of gravel, divine remains of any worm, to fall down stiff with holy grace. And mute bells shall I try to make out of the flowers that just cannot toll, only the form long singing for the sight, and eyes becoming sextons, fading away in the remembrance, to the sound, finding it still young, sitting near springs This new youth would unfold around me only beams of silk But who am I to make peace in the world, as in the core of hearts resembling trees? Soft tower, when the frames taken away, 187

faint-hearted meat, a burden on the ribs, I only know to pack wet whispers in a mouth full of uninspired vowels. Shall I defend Him with the moans of hills? With softened eyelids falling down like snow, and no one is there to touch Him? It d mean that He is weaker than me. Pain has been made like mere bread, and blood is merely the breeding wine How dare I feel pity for Him? How can I enjoy when thoughts are crying? 188

PARCĂ MĂ UIT LA LUME PRINTR-O CRUCE (variantă) Parcă mă uit la lume printr-o Cruce, răscruce-nalt sculată pân-la cer, prin ofilirea ei mă uit la floare, şi la balanńa dreaptă, prin trădare. Dă-mi înapoi privirea de copil, cu altă pânză lumea s-o-nvelesc şi să-mi miroasă-a rufe-abia clătite, când coloriturile se-mblânzesc. Să am curaj să mi se pară dar orice nimic, şi pietrele din drum, şi viermele paralizat de fum, de parc-ar fi învăluit în har. Mi s-ar părea că-s clopote în flori, aud cu ochii forma cum răsună, şi îi trimit drept clopotari grăbińi, acolo unde glas şi trup s-adună: în amintiri, la cel dintâi izvor. Întinerind, n-aş mai vedea-mprejur decât mătăsuri amplu desfăcute... Dar cine-s eu ca să mă cred în stare s-aduc în jurul meu atâta pace, în inimi şi în miezuri de păduri? Un turn pustiu şi fără metereze, 189

o carne stând pe oase-nfricoşată, cu şuşoteli ce se strecoară-n gura de un popor de zvonuri plină toată... Să-L pun în umbra munńilor protéctori? Ori cerul să se lase peste Dânsul, ca pleoapa de pe care ninge plânsul? Nu eu, ci El ar fi atunci plăpând... Dar pâinea noastră s-a făcut din chin, şi bem din coasta Lui străpunsă vin... Cum îndrăznesc să am de Dânsul grijă? Cum să mă bucur când bocesc în gând? 190

EN REGARDANT LE MONDE Je regarde le monde au travers de la Croix, croisée des chemins qui s est mise debout, c est à travers sa mort que je vois la fleur, et la balance à travers les mensonges des tricheurs. Je Te prie, rends-moi mes yeux d enfant, qui d un autre voile enveloppaient le monde, c était comme le parfum des toiles à peine rincées, ayant la couleur égale des ondes. Alors, je recevrais comme si c était un don n importe quel rien, les pierres du gravier, un ver serait alors un résidu sacré, paralysé au comble de l adoration. Et je transformerais les fleurs en cloches muettes, dont, seule, la forme résonne, et la vue seule l entend, les yeux-sonneurs de cloches iront rapidement loin dans la mémoire pour retrouver le son tout frais encore, resté aux sources du frisson. Ce rajeunissement serait comme si autour de moi se déroulaient de soyeuses ensouples... Mais pour qui je me prends, qui suis-je, moi, pour croire que je peux faire la paix ici, dans le monde, en nous et dans le coeur des bois? Fragile tour, restée sans ses remparts, la chair peureuse encombrant les os, d humides chuchotements remplissent la bouche 191

déjà peuplée d une grosse foule d échos. Le mettre sous la protection des cimes? Ou que le ciel s abaisse et Le protège, comme une paupière d où tombe la neige? Oui: s Il était plus faible que moi... De la douleur, on a pétri le pain, du sang versé nous avons bu le vin... Comment oser avoir pitié de Lui? Comment me réjouir, si tout gémit? 192

MĂ UIT LA LUME (variantă) Nu lucrurile-s vechi, ci ochii mei, nu-s ele obosite, ci privirea curbează lemnul şi ońelul teafăr, părăgineşte curtea dintre ziduri... Întinereşte-mi, Doamne, iarăşi ochii, ca apa din zăpezile topite, pe toate văl curat aşează iarăşi, ca să-mi miroasă-a pânze limpezite! Să văd în pâinea care mi se dă belşug şi nevicleană dărnicie, să văd în orice zare o speranńă, şi lucrurile proaspete să fie, şi acul drept în orişice balanńă. Altfel, degeaba mâinile mai spală şi se silesc în van s-alunge răul, zadarnic zidurile-s văruite, că ochii mei văd totul prin paragini, cu mucegaiuri, pete şi rugină, degeaba pragurile sunt spălate, că ochii mei prin sită văd lumină, şi murdăria veche din privire se-ntinde peste pânzele curate. Aceste care ard în umed stele sclipesc fără-a putea să mă aline, dar e filtrată lumea prin durere, 193

se limpezeşte printr-o Răstignire... Cum aş putea să râd fără ruşine când între ochi şi Cer stă văl de sânge şi pentru mine îndurare cere? 194

CĂINłĂ Cu inima pe care-o port sunt grea, şi toată pielea de pe mine plânge... Iar am greşit, că am păcatu-n sânge... Oare şi plata se va repeta? Inima prunc a început să mişte, nu are încă nume şi nici chip... În gură mestec murmur de nisip, la juriu vin ca greierii-n restrişte. Alunecând pe pârtii lungi, prin vene, am de pe-acum ştiinńă şi aştept... Din cerul ochilor mă dă afară numai un simplu tremurat de gene. 195

REPENTANCE I m pregnant with my heart and I am sweating all tears that go through the eyes of skin How could such a mistake be yet repeated? Will then the punishment reiterate again? My heart keeps moving like a little child, without a name or face so far as now And sand is rustling in my mouth so dry, the judgment finds me coming like the crickets, I m sliding down together with the blood For now I know and I am really waiting: the sky of eyes and the eyelashes garden will simply banish me forevermore. 196

REPENTIR Je porte mon coeur, j en suis pleine... Les larmes s écoulent des yeux de ma peau. J ai répété la faute, j ai péché de nouveau... Se répétera, elle aussi, la peine? Mon coeur est un enfant qui bouge, encore sans visage et sans nom. Il y a un murmure de sable dans ma bouche, je me présente au jugement en grillon. Je glisse sur la pente avec les vagues du sang... Je sais déjà et j attends: je serai bannie du ciel de mes yeux, du Jardin bleu, par un frisson des herbes, rapide cillement. 197

OARBA Ea se grădinărise cu privirea, cum în pământ un strat de floare prinzi, era grădină zilnic poruncită, şi se ara cu genele-n oglinzi. De la un timp, paragină se face, o părăsire, unde nu-s stăpâni, maidan pe unde umbre de arípi trec iute mângâind, în loc de mâini. Chiar şi pe noi, când îi venim în fańă, ne ia drept fâlfâiri de porumbei, curând ne uită şi din nou ne-nvańă, când rătăcim prin ridurile ei. 198

THE BLIND HER She was gardening herself just by looking, as in the ground you put a flowerbed, it was a garden that was each day ordered, and ploughed with eyelashes in mirrors fed. And for a while it has been just a ruin, a dereliction where no masters are, a wasteland where wings seeming shadows pass quickly by, caressing, with no hands. And if we ourselves come up in front, she takes us just for doves in fluttering, forgets us and then she learns us again, when we keep wandering among her wrinkles. 199

L AVEUGLE Son regard jardinait autrefois son visage, comme on fait pousser des fleurs dans les terroirs, c était un frais jardin, soigné sans cesse, façonné aux cils dans le reflet des miroirs. En friche depuis quelque temps, un terrain de plus en plus vague, dont le maître est absent, elle semble abandonnée par elle-même et attend les caresses des ombres qui remplacent les mains. Quand nous nous approchons davantage, elle nous prend nous aussi pour les ailes d une volée frémissante, et lorsque nous errons sur son visage délabré, elle se rappelle de nous et de nouveau nous apprend. 200

OARBA (variantă) Ea îşi grădinărea cu ochii fańa, cum pui în straturi floarea să se prindă, era ca o grădină dimineańa, se netezea cu genele-n oglindă. De-o vreme, a rămas ca un pământ tot mai pustiu şi cu stăpânul dus, s-a părăsit pe sine, aşteptând arípi în zbor s-o mângâie de sus. Şi despre noi, ştiuńi de mai nainte, crede c-avem aripi care se zbat... Ne uită şi-i venim din nou în minte când o atinge aerul mişcat. 201

TIMPUL TĂU În zori de tine mi se face zi, mă înnoptez în asfinńit de tine, e-un timp de care nu vei auzi, unde ajun după ajun se Ńine. Pietrişuri roze-verzi tresar sub apă, perfecte aurore cu fântâni! TristeŃea mai nainte să înceapă e consolată-n adieri de mâini. Fac alte vremuri, care nu au chip, nici sărbătoare roşie, nici dată: nisipului o pace de nisip, şi pietrelor o linişte de piatră. Şi dacă soarele răsare rău şi ca rebut este întors la bază, răzbită, pielea mi se luminează: în mine iese răsăritul tău. Mă chinui totuşi, fiindcă niciodată lumina asta nu ai cum s-o vezi, cu toate că sunt plină de dovezi, e-o fericire care nu se-mparte cum ploaia risipeşte marea-n noapte: doar pe cuvânt va trebui s-o crezi. 202

YOUR TIME Your dawn means a new day to me, I m taken by the night in your twilight, and it s a time that you ll hear no more, when fasting is so ever more to hold. Pink-greenish gravel startle under water, perfect auroras with so many fountains! Before my sadness is about to start, it s soothed by breeze in those soft loving hands. I make new times come, and they have no face, neither a red feast nor a date: and to the sand they bring a sandlike peace, and to the stones a stonelike lasting silence. And even if the sun is rising badly and as a flaw is turned back to the base, my skin is overcome and it s whole lightened: your sunrise springs forth smoothly in myself. I m still tormented yet, because not ever will you be able just to see this light, although I do have so much proof of it, that it s a happiness that none can share, it s not like rain that scatters seas in night: you just have to believe its word as ever. 203

TEMPS Ton arrivée c est pour moi l aurore, et c est à ton départ qu il fait nuit. Personne, ce temps, ne le connaît encore, veille après veille arrivent, à l infini. Gravier rose et vert au fond de l eau, matin parfait, fontaines murmurant! Toute tristesse est consolée avant de commencer, par la caresse des mots. Je fais un autre temps, sans nom et face, un temps sans chiffres et sans fêtes rouges, et que la paix qui convient se fasse: pierres immobiles et sable fin qui bouge. Et si le vrai soleil se lève trop tôt, mis au rebut, noir et retourné, un autre jour se lève de ma peau et m illumine toute, c est ton lever. Pourtant, je souffre: je ne peux jamais te faire voir ton propre jour qui monte, la seule preuve qu il existe c est moi... Un tel bonheur ne se partage pas comme la pluie en gaspillant la mer... Tu dois croire ce que je raconte. 204

TIMPUL TĂU (variantă) Când vii la mine mi se face zi, mă ia cu noapte dacă vrei să pleci, e-un timp de care nu vei auzi, ca un ajun fără duminici treci. Se sperie sub apă, dimineańa, pietrişuri roze-verzi lângă fântâni, n-apuc să plâng că-mi netezeşte fańa o adiere proaspătă de mâini! E-un timp prea nou şi nu-şi găseşte chipul, nu are semn cu roşu şi nici dată: nisipului o pace ca nisipul, şi pentru pietre linişte de piatră. Şi dacă soarele a fost greşit şi trebuie întors pe sub pământ, răsari deplin în mine luminând... Ies zorii tăi, dar tu n-ai cum să-i vezi, nu pot să-mpart lumina între noi, nu e ca marea risipită-n ploi, ci trebuie crezută pe cuvânt. 205

MUłENIE Am un cuvânt atingător de tine, tăcerea mea mai ştie doar atât... Cuvântul te atinge şi revine, mi se întoarce ca un pui în gât. Încerc timid să te botez cu nume, îl văd în umbra zilei fulgerând, dar ai o şiretenie anume, şi îmi rămâi afară din cuvânt. Când mi se frâng şi brańele iubirii, cum de pe puntea navelor cad resturi, te-mbrăńişez cu spini ca trandafirii, într-o ninsoare proaspătă de gesturi, rămân ca piatra-n care nu-s orbite şi nici arcade ori adânci auzuri, încremenind la umeri cu prăpăstii, vreau să te iau în brańele pierdute, uşoare, străvezii, fără strânsori, doar râpe ninse, oblice taluzuri, ca să te simt cum cazi abrupt şi zbori. 206

MUTENESS My word is always reaching you, it s all that my silence still knows My word is touching you and coming back, turns round just like chicken in my throat. I m trying shyly to call you by name, which I see flashing in the shade of day, but then you have a certain slyness though, and manage to remain outside the word. And then when the arms of my love get broken, the same as from the decks of ships fall crumbs, I take you and embrace with thorns like roses, within the snow-like freshness of the gestures, and they are still like stones with no eye sockets, or arches of the eye or deeper hearing, stunned with steep abysses at shoulders, I want to take you in my arms at loss, light, clear and without the least of squeezing, just snowed deep precipice and sloping banks, so as to feel you as you fall and fly. 207

MUTISME Il ne me reste que la seule parole qui va vers toi et qui ton corps le touche, tu es le seul que mon silence frôle et revient timide dans la bouche. Lorsque j essaie de te donner un nom, il brille un seul instant comme un éclair, tu es trop fin pour le piège du son, tu restes libre, et le nom désert. Lorsque les bras de mon amour se lassent et tombent comme les restes des navires, je te caresse, rose qui embrasse de ses épines et en touchant déchire. Je reste comme une pierre sans orbites et sans l ouïe profonde des échos, ayant des précipices à mes épaules, je veux te prendre dans les bras perdus, mais plus légers, plus doux et transparents, abîmes de neige, aux obliques talus, je te les offre: jette-toi et vole! 208

MUłENIE (variantă) Mi-a mai rămas doar singurul cuvânt care s-a dus şi s-a atins de tine, când mâini cu-atingeri nu-ndrăznesc să-ntind... Dar el în gura ce l-a spus revine. łi-am născocit un nume încă umed, şi-ncerc în el să te cuprind de viu... Prea ager eşti ca să te prind în sunet, stai liber lângă numele pustiu. Atunci îmi cad şi brańele lăsate, cum resturi din corăbii se desprind, şi îmi rămân îmbrăńişări ciudate, de ghimpe care rupe mângâind. Rămân la urmă trunchiul pietrei mute, la umeri cu prăpăstii repezite, ori râpe unde ninge prima oară... Iar tu abia acum îmi ceri să fii cuprins de mine-n brańele pierdute! łi le întind: aruncă-te şi zboară... 209

APA, DESCĂRCARE DE NOPłI Nefolositoare şi pură era, fără greşeli, şi totuşi în ea însăşi spălându-se ca o fântână. Fiecare clipă poate să aibă cuvinte şi să le uite. Vorbe, scuze grăbite. Pier curgător, cum fuge apa din mână. Mereu va fi ca niciodată. Apa, descărcare de nopńi numai frunńi, necrezut de uşoare. Arteră deschisă. În noi, un fel pietros de a trăi, ca şi cum totul ar fi să trăieşti. Greşala se ridică uleioasă la suprafańă. Adu-Ńi aminte în preajma cărei greşeli ai trăit. Aşa şi femeile stau ca nişte fântâni spălându-se în ele însele, cum în pieńe se spală cimentul. De linişte nimeni nu-şi mai aduce aminte, nimeni nu mai întreabă. Apele curg de parcă s-ar clăti cineva; odată cu apa se duce culoarea. Mâine, nimeni nu va mai şti cum se împăca o umbră cu alta. 210

WATER, A RELIEF OF NIGHTS Useless and pure she was, with no wrong, washing her inside like a fountain. Each moment may have words in it and forget them at once. Mere words and hurried excuses. They vanish, flowing, like water through the fingers. It will always be as it has never been. Water, a relief of nights, only foreheads, unbelievably light. An open artery. Inside us, stony way of being, as if the most important thing is just to live. Oily the wrong raises to the surface. Remember near what flaw you were living. In the same way the women stay like wells, washing themselves inside. Concrete is washed up in the markets. No one remembers silence. Waters are flowing as if someone s rinsing; and with them the colour runs. Tomorrow no one will know how shadows got on well together. 211

L EAU, DÉVERSEMENT DE NUITS Inutile et pure, elle n avait point tort, et pourtant elle se lavait en elle-même comme une fontaine. Chaque moment peut avoir ses paroles oubliables. Des mots, des excuses rapides, s effacent comme l eau qui s écoule de la main. Ce sera toujours comme s il n était rien. L eau, déversement de nuits, des fronts incroyablement légers. Artère ouverte. En nous, le désir de vivre pierreusement, comme si le principal était de vivre. La faute huileuse se lève à fleur d eau. Souviens-toi auprès de quelle faute tu as vécu. Ainsi les femmes sont des pures fontaines qui se lavent en elles-mêmes, comme dans les places on arrose le pavé. Du silence, personne ne se souviendra, après lui personne ne demande. Les eaux coulent comme si quelqu un se rinçait le coeur. L eau emporte la couleur. Demain, personne ne saura de quelle façon se reconciliaient les ombres. 212

PRIMĂVARĂ Cineva a păstrat sămânńa labirintului: vine primăvara, rătăcirile cresc, zilnic se-ntâmplă minunile grele, doar ce nu-mi stă în putere se face, şi nimic omenesc. Memoria cerului se-ncarcă de stele, virtuale lumini, pe-o frunte-nclinată s-agańă şi plânge cu lacrimi de sânge cununa de spini. 213

SPRING Someone preserved the seed of labyrinth: and spring is coming, wanderings are growing, and miracles that matter happen daily, it s only what I cannot rule that s coming, and even more it s nothing human left. Stars load the heaven s memory, virtual lights as they will always be, and the eternal crown of thorns will always cling and cry with tears of blood on a forehead that is forever bending. 214

PRINTEMPS Quelqu un a sauvé la semence du labirynthe, le printemps vient, on s égare de plus en plus, chaque jour a ses merveilles, toujours moins pénétrables, il n arrive que les faits qui dépassent mes forces, et aucune chose qui soit à ma portée. La mémoire du ciel se remplit de lumières, ses feues étoiles... À un front qui s incline s accroche en pleurant aux larmes de sang une couronne d épines. 215

NOAPTE CU STELE În munńii cleşti sclipesc dinńi de lapte, în cerul gurii un înger de noapte. Acum, acum, cât mi-e ruşine să scot nu Ńipăt, ci şoaptă din mine... Prielnică vreme pentru smuls îngeri, când străluceşti în loc să sângeri. 216

A STARRY NIGHT In the mountains like tongs milk teeth are shining in the roof of the mouth an angel in night. Now, right now when I m afraid to utter a whisper more so not to shout It is such a good time to tear out angels, while you are shining instead of losing blood. 217

NUIT ÉTOILÉE Dans les montagnes tenailles, une dent de lait qui luit, au palais de la bouche un ange de nuit. Maintenant, maintenant, tant que murmurer me paraît plus étrange qu un gémissement, c est le moment où l on arrache des anges, parce que l on brille au lieu de saigner. 218

PARASTAS Marea vine pe canale lacrimale, liniştită şi cerească, pe-adormińi să-i umezească. Porumbeii mişcă arşi în ferestre zidite, se juruie pe toate cele. Urcă la cer arome cu fum împletite. Pe nimic nu pot să jur, nici pe stele. Pământul, oricât l-ai cerne, îşi aminteşte, curgând din lopeńi, coline eterne. 219

ETERNAL MEMORY The sea comes on the lacrimal canals, quiet and heavenly, to moisten those asleep. The doves move all as if burnt out within the recessed windows and swear to absolutely everything. Scents weaved with smoke rise up towards the sky. I myself can t swear to anything, not even to the stars. The earth, as much as may be sieved, remembers, while pouring off the shovel, all the eternal hills. 220

OBIT Divine et calme, coule la mer dans les canaux des larmes, pour humecter les endormis. En sursautant, les pigeons roucoulent dans l embrasure murée, et jurent sur n importe quoi, sur n importe qui. Je ne peux jurer sur rien, ni même sur les étoiles. La terre excavée tombe des pelles, et même passée au plus fin tamis, se rappelle la forme des collines immortelles. 221

LA IARBĂ VERDE Parcă se cerne cerul pe pământ: minunea asta îmi răpeşte timpul, e ca o muncă până peste cap, la care nici măcar nu-mi vine schimbul. Aproape că n-am vreme să respir, n-am când să-mi trag o clipă răsuflarea, nici nu mai am putere să mă mir... În plus, aud că se va-ntoarce marea! Aceste clipe sigur nu-s reale, fiindcă nu poate fi adevărat cum şedem noi pe iarba înflorită, în mijlocul pământului spălat. Reale sunt doar celelalte zile, teribil de reale şi de lungi, şi serile acelea nesfârşite, când vii mereu spre casă şi n-ajungi. Bem vin şi ne uităm în sus la ceruri, din trupul pâinii ca din Rai muşcăm, şi ce frumos ne-am îmbrăcat, ai zice că ne-am gătit să ne înmormântăm. 222

ON THE GREEN It is as if the sky is sifted on earth; this wonder is wasting all of my time, it s like a labour head up over ears, for which my shift will never ever come. I hardly have time to breathe anymore, I hardly have a moment just to rest, and I am no longer able to wonder And more, rumour goes that the sea ll return! These moments are surely not real, as well as it cannot be true how we sit on the green blossoming grass, in the middle of the freshly washed earth. Only the other days are real, terribly real and terribly long, and so are those endless dark evenings when you keep coming home and never reach it. We drink wine and look up into the sky, we nibble the bread as if it were Heaven, and so nicely dressed, one would say that we are prepared for our own burial. 223

SUR l HERBE Le ciel tamisé tombe sur la terre, c est un miracle qui occupe le jour, j ai par-dessus la tête de cette besogne buissonnière, et personne ne vient y travailler à son tour. Il me manque même le temps de respirer, je n arrive pas à prendre un moment de repos, il ne me reste ni assez de force pour crier: on dit que la mer sera ici de nouveau! Bien sûr, ces moments ne sont pas pour de vrai, il n est pas réel, notre séjour sur l herbe fleurie, au milieu de la campagne arrosée... Bien réelles sont les autres journées, terriblement réelles et très longues aussi, et les soirées qui semblent infinies, où l on rentre à la maison et on n arrive jamais. Nous buvons du vin, nous regardons en haut, en mangeant du pain, c est au ciel que l on mord... Combien élégants sommes-nous, on dirait que nous portons nos habits de mort. 224

LUPTA BucăŃică de om pe scaunul şchiop, asta eram printre vechi trandafiri, inima bătea ca frunzele-n plop, era vitejie să stai să te miri. Gâtul fiind cu corzi zăbrelit, un evadat era fiecare cuvânt, să exişti, să respiri ori să stai liniştit era un fără seamăn curaj pe pământ. De ce-o puneńi să lupte pe cea cu armurile rupte şi carnea aburind ca mălaiul? Peste mine îşi trece zefirul mănuşa de spini, ploaia mă umple de gloanńe, un fulg mă doboară, ori mă frâng ca paiul... M-a rănit reculul propriei arme, lovitura proprie mi-a intrat în carne, m-am întins pe jos, descheindu-mi cureaua de piele, pieptarul de os, să mă treacă o ploaie de stele. 225

THE FIGHT A piece of human on the limping chair, that s what I was among the ancient roses, my heart was beating like the leaves in poplars, it was pure bravery to stop and wonder. My throat was grated by my vocal cords, each word I uttered was a fugitive, and to exist, to breath or to be quiet was a peerless bravery never seen on earth. Why did you send out to the fight, her, the one with broken armours and flesh steaming like the maize on boil? The breeze was touching me with its thorny glove, the rain would fill me with bullets, a snowflake would knock me down or I would break like a straw The kick-back of my own weapon hurt me, my own blow went into my flesh, I laid down, I unbuttoned my leather belt and my bone undergarment to let a star pierce me. 226

LE COMBAT Un bout de femme sur une chaise boiteuse, c est ce que j étais parmi les vieux rosiers, le coeur battait comme la feuille du peuplier, c était de la bravoure s étonner de quelque chose. Le gosier étant grillagé, chaque parole était une évasion, se tenir tranquille, exister, respirer, c était faire preuve d un héroïque abandon. Pourquoi envoyiez-vous au combat celle dont les armures étaient déjà percées et dont la chair fumait comme la polenta? La brise me frôlait comme un âpre gant, la pluie faisait de moi la cible de ses balles, j étais abattue par un flocon de neige, comme une paille rompue par le vent. Le recul de mon propre fusil me blesse, à la suite de mes propres coups qui me percent, je me suis étendue par terre, j ai défait ma ceinture de cuir et ma cuirasse d os, qu une étoile me traverse. 227

BĂTĂLIA (variantă) O mână de femeie pe scaunul olog, asta eram, măcieşii mă zgâriau pe obraji, inima bătea fără s-o rog, să faci ochii mirańi era mare curaj. Gâtlejul era cu gratii închis, fiecare cuvânt evada, să exişti în pace rămânea un vis, demn de eroii care-au fost cândva. De ce o mânańi în bătălie pe-aceea cu armurile zdrenńe şi carnea ca fiertul mălai? Un vânticel mi se pare mănuşă cu ghimpi, ploaia mă ia drept Ńintă de gloanńe, cad lovită de-un fulg, ori mă frâng ca un pai, puşca dă înapoi rănindu-mă-n piept, lovitura în mine se-ntoarce, aşa că m-am întins pe pământ, mi-am desfăcut armura de os, o stea trecătoare aşteptând. 228

CĂPOŞII Ar fi trebuit să pricepem şi să murim, dar încăpăńânańi, capete tari, lunecăm pe foaia de velin fără luminişuri pentru litere mari. Ne-am încăpăńânat, ne-am îndărătnicit să trecem ca pana prin apă, cine-a-nńeles s-a cuminńit, numai căpoşii nu vor să priceapă. Ne plimbăm pe dinafară, dezlegańi pe totdeauna, respirăm în adieri, presimńińi de lume, poposim peste noapte în brume, dincolo de trupuri colindând ca luna. 229

THE HEADSTRONG We should have understood and therefore die, but headstrong as we are and so self-willed, we keep on sliding on the sheet of vellum with no clearings for the capitals. We are persisting and we are so stubborn to cross the water like a goose s quill, whoever understood has steadied down, but the headstrong would simply never get it. We are just wandering outward, forever unleashed from whatever bond, we breathe in breezes, sensed by other people, beyond our bodies we roam like the moon, and we halt overnight in whitened frost. 230

LES TÊTUS Il aurait fallu comprendre et mourir, mais nous, les têtus, les grosses têtes, glissons sur le papier vélin, sans enluminures aux capitales des lettres. Nous avons résisté, nous nous sommes obstinés à passer légèrement comme la plume dans l encre, qui a compris est devenu plus sage, mais nous, les têtus, on ne veut pas comprendre. Pressentis par le monde, déliés pour toujours, on se promène dehors, on se repose la nuit dans les brumes, on respire dans les brises, au-delà des corps, on flâne comme la lune... 231

SCĂPÂND DE ARME Scăpând de arme, mor încet de nimeni, copil bońit, eu însămi călătorie, nu mă mai duc nicăieri, gâfâi alcătuită din fugi, purtând în vis freatic mimica ironică a lunii, mirarea mărilor, murmurul lecturilor din liniştea Ńărânii. O venă zvâcnind la brăńară îmi spune că este timp, dar nu şi ora. Încă aştept, împreună cu lucrurile ieşite din uz şi intrate în şoapte. De fapt, se termina de mult, dar Ńevi ruginite îmi aduc sânge, pompele-mi umplu plămânii cu cer, pentru toate există uzine. Tremur aici, dar sunt puternică în depărtări, perenă ca marea. Totul este lăuntric. Bucuria a mai trecut o dată prin inimă şi m-a lăsat în pacea care seamănă a fărădelege. Pe-ntuneric se revine la un an de demult, uitasem, descopăr lucruri vechi, pahare cu buzele rupte, înseamnă că nu-i totul pierdut! Încă sunt de vânzare, dar mă câştig prea încet. Mă mai Ńine faptul că trupurile instant se toarnă din nou, există fabrici anume, motoare, o lavă lichidă, trecută de caldă prin site severe, nici praful, nici pulberea să nu scape, sau dimpotrivă, nimic preacurat să nu intre. Nu vreau ceva în schimb, mă donez, fără bani, m-am născut cu trupul, dar nu mor cu el, 232

nu-i important, dar împovărează, ocupă spańiul, tivurile trotuarelor sunt pline. Mă acopăr cu husă de lacrimi, aş putea să-mi cumpăr inima, dar nu cred că merită să pui una nouă în vechea carcasă. 233

ESCAPING WEAPONS Escaping weapons, I am dying slowly by nobody s hand, a crumpled child, I myself am a journey, I am not going anywhere, I gasp, as I am made of flights, carrying a phreatic dream, the ironic mimicry of the moon, the seas wonder, the murmur of the reading from the silence of the dust. A vein that s beating at the bracelet tells me that there is time, but not what time it is. I am still waiting, together with things that are obsolete and became simple whispers. In fact, it could end long ago, but rusted pipes bring me blood, pumps fill my lungs with the heaven, there are factories for everything. I m shivering here, but I m strong far away, perennial tide. Everything is inside. The joy has crossed my heart before and left me in the peace which looks like an ill deed. In the dark we go back to a year in the past, which we forgot, I discover old things, glasses with broken lips, it means that everything is not lost! I am still for sale, but I am too slowly to earn. 234

I am still kept by the fact that the instant bodies are cast again, there are certain mills, engines, a liquid lava passed while still hot through severe sieves, neither dust nor the ashes should escape, or above all, nothing immaculate should go in. I don t want anything in return, I just donate myself, for free, I was born with my body, but I don t die with it, it s not important, but it s burdening, it takes room and the hem of the pavement is full. I cover myself with a garment of tears, I could buy my heart already, but I don t think it s worth to put a new one in the old shell. 235

EN ÉCHAPPANT AUX ARMES En échappant aux armes, je meurs de personne, enfant ridé, je ne vais nulle part, je suis moi-même un voyage haletant, fait de plusieures fuites. Je porte en ma rêverie fréatique l expression ironique de la lune, l éblouissement des mers et le murmure des lectures gisantes dans le silence de la terre. Une veine qui palpite au poignet me dit qu il y a encore du temps, mais pas l heure qu il est. J attends encore, avec les choses hors d usage, entrées dans les murmures. Au fait, ce serait fini depuis longtemps, mais des conduits rouillés m apportent du sang, les pompes soufflent l air dans mes poumons, pour toute faiblesse il y a une usine. Tremblante ici, je suis forte au lointain, pérennante marée. Tout est à l intérieur. La joie m a déjà traversé le coeur et m a donné la paix qui ressemble à une injure. Dans le noir, on revient à une année passée, oubliée depuis longtemps. Je découvre des verres aux lèvres cassées, ça veut dire que l on n a pas tout perdu! Je suis encore à vendre, mais mon corps, je le gagne lentement. Ce qui me donne du courage 236

c est qu il y a des fabriques spécialisées, des moteurs, une lave liquide, passée chaude encore par des filtres sévères, de sorte que ni la poussière ne s en échappe ni la cendre, ou, au contraire, que rien de trop pur n y pénètre. Je ne demande rien en échange, j en fais donnation, sans argent, je suis née avec mon corps, je ne meurs pas avec. Il n est pas important, mais il encombre, voilà, les ourlets des trottoirs en sont bondés, les corps occupent l espace. Je me couvre d une housse de larmes, je pourrais m acheter un coeur nouveau, mais je ne crois pas qu il marche bien dans la vieille carcasse. 237

BAGAJE Or să ne strige îngerii la ei! Bătrâni, copii, muieri şi derbedei, fripńi pe spinări de ploile de stele, abia se mişcă, de nimicuri grei, înăbuşińi sub boarfe şi boccele, gemând sub cufere şi traiste grele, vor trece cu poveri pe cap femei, cu frunńile Ńinute sus, proptele. De nici un fleac n-ar vrea să se despartă, de petice, de-un coif de lampă spartă, de cuie, sfori şi dopuri, sticle, cioarse, fărâme dintr-o grea natură moartă. Le-or trebui şi perne să se culce, tingire pentru post şi tăvi de dulce, şi zdrenńe groase când va viscoli... Şi eu nici moartă nu mi-aş părăsi tomnatica foşnire de hârtii... Furtuna îngerilor mi-o va smulge. 238

LUGGAGE The angels will call us to them! Old people, children and women and tramps, burnt on their backs by the showers of stars, they hardly move, they are loaded with trifles, all smothered under rags and bundles, they sigh under their trunks and knapsacks, women will pass with weights on their heads, with their foreheads kept up, like supports. They would not leave behind any bauble, or patches, or broken lamp shades, or nails, or ropes, or corks, bottles, dull knives, poor small pieces of a heavy still life. They would need some pillows to put their heads on, pans for the fast and pots for the meat days, thick rags for the snow-stormy days to come Neither would I ever leave whatsoever my papers rustling like leaves in the fall The angels storm will blow them away from me. 239

BAGAGES Les anges vont nous appeler chez eux! Enfants et femmes, vieillards et gueux, les dos brûlés par une pluie d étoiles, s en vont chargés de leurs biens piteux. Les hardes, les besaces, les balluchons leur pèsent, ils gémissent, mais s en vont, les femmes portent les charges sur la tête, allant tout droites et très haut les fronts. On n abandonne aucune des bagatelles: des bouts d étoffe, des loques et des ficelles, des lampes cassées, des clous et des bouchons, reliques d une lourde nature mortelle, des poêles pour le jeûne, des poêles graissées, il leur faudra aussi des oreillers, de grosses guenilles quand souffle l Aquilon... Et moi, je ne quitterais à aucun prix le frémissement tardif des manuscrits... Les anges orageux l emporteront. 240

CORABIA CU DARURI Tu pe unde mai eşti? Ai pe-aproape-o grădină unde-a nins prăfuit toată ziua de ieri? ÎŃi trimit pe uscat o corabie plină cu o mie de lucruri care nu-s nicăieri: un fular de păianjen, pe la franjuri având câte-o pasăre vie priponită de gleznă, într-o frunză sucită ca Ńigara arzând, o mărgică de rouă care tremură-n beznă; pentru gramul de praf ce se pune pe gene, am umblat lung ca vântul pe maidane-n amurg, pentr-un petic de-amiază copleşită de lene, am simńit cum sub tălpi bulevardele curg; ai să ai un parfum friguros de lămâie, din oraşul păzit de-orologii nemńeşti, pentru mine, ca tu să te-ncânńi când priveşti, am luat încălńări îngâmfate-n călcâie... Dar păsările din şaluri s-au rupt, din Ńigări a zburat scrumul, spre subńiorile unor ceruri înalte a suit parfumul, călcâiele încrezutelor sandale s-au înfipt în pământ, rochiile mele, pe umeri de lemn, stau mereu în picioare şi tresar când e vânt. 241

THE SHIP CARRYING GIFTS Wherever are you? Is there a garden nearby where yesterday was snowing all day long? I am sending you by land a ship full of thousand gifts nowhere else to be found: a cobweb scarf with fringes that have each a living bird tied to them, in a leaf rolled like a burning cigar, a bead made of silvery water, the fine dust that falls on eyelashes, that the wind took from dawning wastelands, or from a spot of lazy afternoons, when boulevards melt right under our soles; you ll have a lime peel fragrant scent from the city guarded by German clocks, for me, so as to charm you when you look, I wear high-heeled shoes that seem conceited But those birds have torn their selves away, the ashes went away from the cigars, and to the armpits of some elevated skies the scent went up; the heels of those self-conceited sandals are pushing into the ground and my robes on wooden shoulders will always stand and quiver under wind. 242

LE NAVIRE AUX CADEAUX Où es-tu en ce moment, lorsqu il neige aux jours d hier? Je t envoie sur terre un navire aux cadeaux : un foulard en toile d araignée et en air, un oiseau vivant à chacune de ses franges, dans une feuille roulée, cigarette ardente, le secret d une perle d eau. La poudre qui va se poser sur tes cils, le vent l a arrachée des terres vagues ou d un lambeau du midi accablé de paresse, lorsque les boulevards s écoulent sous les pieds. Tu auras le parfum des pelures de citron, de la ville gardée par des horloges allemandes, et pour moi, pour que je t enchante, j ai pris des chaussures aux présomptueux talons. Mais les oiseaux ont rompu les franges, la cendre des cigarettes s est envolée, le parfum est monté vers les aisselles des anges, les talons se sont enfoncés dans la boue, à ma place, les robes d antan, sur les épaules ligneuses des cintres, toujours debout, sursautent à chaque souffle de vent. 243

PETRECERE Încerc să prind muzici din zbor, să înceapă o beńie nebună, având la urechi scoici cu furtună, dansez ca un dop plutitor. Mă clatin cu apele la unison, tresar cu ecoul odată, sucindu-mă-n vârtejul din patefon, în ritm cu muzica predestinată. Vezi ce petrecere, cum zburdă fumul pe tabla lucioaselor acoperişe! Înflăcăratule, dansează cu mine, nu-mi lăsa mâinile să doarmă crucişe, nu mă lăsa să intru în zidul plin de mai vechi dansatoare, care tresar şi se mişcă pe tocuri, când muzicile noastre le coboară-n picioare. 244

A PARTY I m trying to catch flying music, to make a wild booze party start, to wear storm shells in my both ears, to dance like a floating cork does. I shake in unison with all the waters, I start at the same time with all the echoes and the swift whirl of the old gramophone makes me switch on pre-determined tunes. See what a party! and the smoke that frolics on the metal sheet of the shiny roofs! You, such a fiery person, dance with me, don t let my arms just sleep across, don t let me bump into the wall which is full of so many older dancers who startle and keep moving on their heels when our tunes are getting down their feet. 245

LE BAL J essaie de saisir les musiques volantes, pour que l ivresse folle commence, des coquillages orageux aux oreilles, comme un bouchon sur les vagues, je danse. Je me balance au rythme des eaux, je trésaillis aux échos, je me tords avec le tourbillon du disque à la musique prédestinée. Vois-tu, sur la tôle des toits luisants, la gambade des fumées? Toi, l ardent, danse avec moi, ne me laisse pas les mains croisées, ne me laisse pas entrer dans le mur où d anciennes danseuses oubliées sursautent encore et piétinent lorsque la musique descend dans les pieds. 246

ADEVĂRUL Simt treaba asta şi-mi vine să plâng: lemnul tare e luat de fantasme, din bronz îşi fură forma orice nătâng, vezi iele în fier şi în marmură iazme. Adevărul e cu totul şi cu totul de aer, în schimb pońi să pipăi minciuni, pentru erori e înălńată marmura, împrejur se trec topite minuni. Celor reali li se scobesc obrajii cum fuge în jos de sub flacără ceara, în timp ce spre soclurile de cenuşă răcită urcă-n mantii Ńepene năluci de Carrara. 247

THE TRUTH I can feel it and I feel like crying: the hard wood s taken by the phantasms, and any duffer takes his shape from copper, you can see iron fairies, ghosts are cast in marble. The truth is all in all made up of air, but meanwhile you can touch the lies, marble is used only in praising errors, and all around the wonders are to melt. The real ones have cheeks that are just hollowed as the candle flows under the flame, while to the socles made of cooled off ashes Carrara ghosts climb up in stiffened cloaks. 248

LA VÉRITÉ Je connais cette affaire et les larmes m en viennent, les chimères ont pris la substance des arbres, tout nigaud peut voler sa forme du bronze, on voit des spectres en fer et des phantasmes en marbre. La vérité est faite de rien, mais on touche facilement les paroles factices, les erreurs en pierre durent bel et bien, tandis que tout autour les merveilles périssent. Les visages des vivants fondent, amolis comme la cire du cierge que la flamme effare, sur les piédestaux de cendre refroidie, montent les raides manteaux des fantoches de carrare. 249

ADEVĂRUL (variantă) Cunosc povestea asta şi lacrimile-mi vin: din lemnul cel mai dur prind corpuri multe iasme, orice prostuń în bronz s-a-nveşnicit puńin, vezi spectre puse-n în fier, şi-n marmură fantasme. În timp ce adevărul se face din nimic, pońi pipăi cu mâna cuvinte mincinoase, erori, şi nu eroi, din piatră dau în spic, în schimb minunea curge topită de pe oase, şi chipurile vii se-nmoaie cum stă ceara în sine adâncită, şi doar o vezi că nu e; spre piedestaluri reci, în mantii de Carrara, cu paşi greoi şi siguri, minciunile se suie. 250

TOAMNĂ În lumea de copaci îmbrăńişată, atâta toamnă-ncape dintr-odată! Şi lumea pare mică şi nebună, îmi fulgeră-n călcâi, în cot îmi tună... Un cerşetor întinde mâna-n gol, şi degetele i se frig de lună. Crezând într-o blândeńe-nşelătoare, se-opresc pe lacuri păsări călătoare... Of, lebedelor! Se-nnegreşte cerul, se pregătesc morminte de ninsoare... Abia mai vezi ceva-n bucătărie... Ce vreme, ce lumină cenuşie... Miroase-a iarnă şi în munńi a nins... Mă tai la deget... Uite că sunt vie! 251

AUTUMN In the world embraced by trees there is much autumn that at once goes in! And the world seems just small and fool, my heels are burnt and my both elbows crackle A beggar holds out hands in vain, with fingers that are flashed by the full moon. Trusting such a deceiving clemency, birds in a passage stop on clear lakes Oh, swans! The sky is blackening, and many tombs are ready in the snow You hardly see a thing into that kitchen What a bad weather, what a grayish light It smells like winter and it snowed on mountains I cut my finger Look, I am alive! 252

AUTOMNE Dans le monde embrassé par les arbres, tant d automne peut entrer à la fois! Le monde rétréci perd la raison, il tonne dans mon coude, j ai un éclair au talon... Un mendiant tend la main au néant, et la lune lui brûle les doigts. Sur le lac descendent des oiseaux migrateurs, en se fiant à une trompeuse douceur... Hélas, les cygnes! jamais le ciel noir ne protège, on vous prépare des tombes de neige. On peut à peine voir dans la cuisine: une lumière cendrée, et il bruine, ça sent l hiver, il neige à la montagne... Coupée au doigt, ma vie secrète se devine. 253

STAU ÎN CURTEA UNEI LĂMPI Împotriva firii, durez, vârsta-i vechimea mângâierii, mă scol în tońi zorii în adevărul cu umbre. Privirea mă Ńine sus. Trezirea a gonit pe cineva mai gingaş ca ochii din cap, ceva distrat: un nerv dintr-o părere. Pe sub bărbie legată cu dâre, stau în curtea unei lămpi, în păr mi s-ascund păsări albe. După ce noaptea îmi cârpise gura, primul cuvânt îmi descoase buzele, vânăt, abia respirând. Pietrele mici şi lemnele s-au lăsat de trăit, se leagă totul ca-ntr-un îngheń. Zare de lumină înăuntru, bucuria ghemuită alături de frică. FărâmiŃată de anotimpuri, mă adun mereu, trupul îmi seamănă a vameş, a negustor. Pe drumul cotit care mângâie noaptea, făptura risipită-n seminńe se visează dârză, înaltă. Însă ceva e în plus, ca un dar, materia iubea dinainte, o preiau, amăruie, cu tot cu dragoste. 254

IN THE YARD OF A LAMP Contrary to nature, I am lasting, the age is the length of the caress, I wake up in all dawns in the shadowy truth. My eyes keep me up. My awaking drove away someone more delicate than the eyes in my head, something distracted: a nerve of an illusion. Under the chin knotted by traces, I stand in a yard of a lamp. White birds hide in my hair. After the night had mended my mouth, the first word unstitches my lips, comes out pale, hardly breathing. The pebbles and woods gave up living. Everything is joined like in a frost. A gleam of light inside, joy cowered in myself beside the fear. Crumbled by seasons, I collect myself again and again, my body is like a merchant. On the sinuous road caressing the night, the being scattered in seeds dreams itself firm and high. Something is more, like a gift. The matter was loving before and I take it bitterish, together with love. 255

ASSISE DANS LA COUR D UNE LAMPE Quelque chose me fait durer contre nature, mon âge c est la durée d une caresse. Je me réveille à toutes les aubes, dans la réalité ombrageuse. Mon regard me maintient debout. Le réveil a chassé quelqu un plus fragile que les yeux de la tête, distrait comme le nerf d une impression. Des traces humides nouées sous le menton, je me suis assise dans la cour d une lampe, dans mes cheveux se cachent des oiseaux blancs. La nuit m avait reprisé la bouche, le premier mot découd mes lèvres et en sort, violacé, en respirant à peine. Les petites pierres et les morceaux de bois ont renoncé à vivre, tout est uni, comme si tout gelait. En moi, un horizon illuminé, la joie blottie contre la peur. Émiettée par les saisons, je me ramasse toujours, mon corps a l air d un douanier ou d un marchand. Sur la route sinueuse qui caresse la nuit, l être éparpillé dans les semences rêve d être plus fier et plus grand. Mais il y a quelque chose de plus, comme un cadeau, la matière aimait déjà, avec elle je prends aussi l amertume de l amour. 256

IARNĂ Germanic ninge peste brazii tineri, ferestrele se tem să se deschidă, ajun de-ajun, e seara gri de vineri, ne frig obrajii, iarna e toridă. Trec faruri peste zidurile-n rânduri, chemându-le cu pieptul sub drapele, că-s prea departe de pământ şi gânduri superiorii zidurilor toate: aceste, care ard în umed, stele. Doar vieńi geloase şi amestecate cu somn şi foame, dragoste şi sete, s-aud trăind, perete la perete. 257

WINTER Germanic snow falls on the young fir trees, windows are not willing to open, it s always eve, it is gray Friday night, cheeks burning, winter is torrid. Headlights are spotting many rows of walls, summoning them to face the sacred colours, because too far from earth and from the thoughts are those that master all those many walls: these stars that moistly keep on burning. Only the jealous lives too much mixed up with sleep and famine and much love and thirst are heard as they live, wall adjoining wall. 258

HIVER La neige germanique sur les sapins debout, c est la veille de la veille, le soir gris du vendredi; l hiver torride nous brûle les joues. Les phares balaient les murs en rangs, prêts pour l appel sous les drapeaux, mais ils sont trop loin de la terre et des pensées, les supérieurs de tous ces murs nouveaux, les étoiles flambantes dans l humidité. Ce qui est sûr, ce sont les vies jalouses, mêlées au sommeil, à la faim, à la soif, à l amour, qui s entendent l une l autre vivre, mur contre mur. 259

REVOLTA DE BUZUNAR În cadrul revoltei de buzunar, ceasurile or să tacă ucise, totul va sta să pornească iar, cu noi răsfăńańi la lumina din vise. Trăind înainte, fiinńele noastre râd pe urmă, cântă apoi; cui nu i-ar place să-şi pună pe coaste carne de rouă, sânge de ploi? Crezi că nu mi-ar fi dat mie cerul o haină, umerii să mi-i ridice până la stelele severe ca fierul, şi fără ca ornicul să mi se strice? Dar cine-i mai viu în tăcerea ca zorii, fiinńele de mâine, mereu amânate, sau cel împlinit când îl macină sorii înăbuşińi în făină de noapte? 260

POCKET REBELLION When the pocket rebellion starts the clocks will be silenced and killed, everything will be about to start again, with new spoiled ones in the light of the dreams. Our beings will be living on, will laugh and sing after this moment; whoever will not like to put then on new flesh on the ribs and the blood from rains? Do you believe that the sky had not given me a jacket to lift up my own shoulders to those stars as stern as the iron is while my clock would keep working on and on? But who s more alive in the silence than dawn, the beings to come, always much delayed, or the accomplished ones ground by the suns and always smothered in the flour of night? 261

LA RÉVOLTION DE POCHE Elle sera de poche, la révolution, tout va recommencer après la grève, exécutées, les montres se tairont, on se prélassera au soleil des rêves. On va continuer de vivre, tous les nôtres chantent plus tard, et demain on rit; c est si bien d avoir sur les côtes de la chair de rosée et du sang fait de pluie! Le Ciel pourrait m habiller d un vêtement qui lève mes épaules aux étoiles sévères, sans que les montres soient mortes avant... Mais, dans le silence du matin, qui vit plus fort: nous, les toujours ajournés, ou le fini que moulent les soleils suffoqués dans la farine noire des nuits? 262

VÂRSTA În lumea asta-i loc destul aiurea, de ce în scaun stă cu mine-odată, ca iarna împreună cu pădurea, exact de-acelaşi aer rezemată? Există-n lume-atâta loc viran, de ce cu mine lasă-aceleaşi urme, când mersul ei pe spume de ocean virgine ape ar putea să scurme? Şi mâinile ieşind din ale mele ar pipăi în fine teci de crini! De ce vrea oase strânse în inele, în loc de flori, de ce se-nńeapă-n spini? Ea stă cu mine în acelaşi scaun, arzând în cor, ca fierul strâns în cleşti, îndură totul când încerc să-i daun... Al altor ape prund mărgăritare face, dar ea mă vrea pe mine şi-n sângele meu zace. 263

AGE There s much room in this world, well, anywhere, why does age sit in the same chair with me, like winter sits together with the forest and leaning on the exactly same air? There is so much wasteland in our world, why does it leave the same traces as me, when its walk on the ocean foam may scrape so many virgin waters? And it hands coming out from mine could touch, at last, the lilies finest husk! Why would it want bones bound in golden rings, instead of flowers, why stinging in thorns? It sits with me in the same ancient chair, burning in chorus, iron in the tongs, endures everything while I try to injure it The bank of other waters gives off pearls, but it wants me and lies into my blood. 264

LA VIEILLESSE Dans le monde, il y a assez d espace, mais elle est assise sur la même chaise que moi, comme l hiver et le bois, appuyés à la même lumière basse. À quoi bon poser ses pieds dans mes traces, lorsqu il y a tant de terres vagues? Si elle marchait sur l océan, elle foulerait l écume vierge des vagues. Et si ses mains sortaient des miennes, elle toucherait des boutons de lys, et non pas les os auxquels les bagues se tiennent. pourquoi les épines et non pas d herbes qui fleurissent? Elle se tient sur la chaise où je suis assise, elle a ma fièvre, comme les tenailles celle du fer, elle prend mes remèdes qui lui nuisent... Dans le gravier des eaux il y a des perles, et pourtant elle ne veut que moi et gît dans mon sang. 265

MÂNECA DE CRINI Dezgolit ca atunci când dă sânge, brańul stâng l-am întins pe sub crini, şi simńeam cum într-înşii se strânge izbucnirea de noi rădăcini. Suflecată la cot până sus, stau şi-aştept să se scuture unul, ei sunt mândri ca fulgerul gol, pe la geamuri, voal, trece fumul. Mă pudrează pereńii pe frunte şi îmi pun pe pomeńi o roşeańă, o armată de tei în fireturi smirna stă lângă poarta din fańă. Mă-nconjoară buruienile coapte, păpădie, holeră şi spin, eu le strig: când dă ziua în noapte să venińi, mă mărit cu un crin! Ce mai mese prelungi, ce de lume, să venińi să vedeńi veselie când la rochia mea de mireasă o să-mi crească o mânecă vie. 266

LILY SLEEVE Denuded as if it s providing blood I stretched out my left arm under the lilies, and I was feeling how they gathered right the outburst of new roots into my arm. The sleeve rolled up from elbow to the shoulder, I wait for one of them to shed its pollen, they are as pride as is the mere lightning, the smoke passes on windows like a veil. The walls are powdering my forehead, and put brick make-up on my cheeks, an army of lindens much embroidered stand upright by the front gate in a row. Ripe weeds surround me, dandelion, burdock and thistle, I cry their names: when the day dawns, come up, I will marry a lily! Long dinners we ll have, lots of people, come up and see such a blitheness when my bridal gown will grow a living sleeve. 267

MARIAGE Je me suis couchée à l ombre des lys, et leurs jeunes tiges frémirent, ils étaient beaux comme l éclair et pâles comme la cire. Alors, les murs poudrèrent mon front et mirent sur mes pommettes du rouge brique. Ordonnés en rang devant la maison, les tilleuls avaient de l or sur les tuniques. Entourée d herbes folles, mes demoiselles d honneur, pisse-en-lit et bruyères, j ai crié: le jour se fait nuit, venez toutes, je me marie, mais les lys m ont refusée: j épouse je ne sais qui. 268

NUNTĂ (variantă) M-am întins pe sub crini, şi tulpinile le tremurară, erau mai frumoşi decât fulgerul şi mai albi ca bucata de ceară. Degrabă, pereńii mă pudrară pe frunte şi-mi puseră-n pomeńi ruj cărămiziu. Teii ca o armată gata să-nfrunte aveau pe tunici firet auriu. Alaiul de buruieni m-a-nghesuit, am strigat: se face noapte din zi, venińi cu toatele, domnişoarele mele de-onoare, mărăciniş şi păpădii! Dar crinul nu mă vrea, cu altcineva, nu ştiu cine, măritată voi fi. 269

ÎNJURĂTURA În mine plâng ca vorba în tăcere. Înjură-mă, mi-e dor de rădăcini, să văd cu ochii negrele grădini, cum şade lumea şi nimic nu cere, şi totuşi e-mpuşcată cu lumini de răsărituri fără-ntârziere, şi cum e năpădită de putere, cu umbre aşternute şi cu spini. N-am altă şansă-n raiuri să ajung, aşa că rogu-te să mă trimińi cu gura ta în miejii liniştińi, unde pe trup luminile se ung. Şi nu mă supăr şi nimic nu spun, înjurătura ta de m-ar trimite la marea care Ńine-n mijloc lustru, la Ńărmul sărbătorii şi-n ajun, te-aş pomeni cu buze-ntinerite să-ńi mulńumesc adânc, nu să te mustru. 270

BANISHMENT I cry within myself as does the word in silence. Banish me as I miss my roots, to see with my own eyes the darkened gardens, the world is sitting and not asking things, and yet it is shot by innumerable lights by dawns that are at no time late, and it is overwhelmed by power, with spreading shadows and with many thorns. I have no other chance to rise to Heaven, so please send me quickly away with your own mouth to my beginnings, where gentle, loving lights anoint the body. And I don t mind and nothing will I say, even if your edict will be sending me to the sea which has polish in the middle, on the brink of the feast and on the eve I would call your name with much younger lips, to thank you deeply and by no means scold you. 271

BANNISSEMENT Les pleurs sont des paroles que je retiens, bannis-moi, que je gagne le pays des racines, que ton ordre d exil vers les jardins s incline, là-bas le monde calmé ne veut rien, et cependant des lumières le percent et des aurores qui ne tardent jamais, des forces à peine croyables le traversent, avec des ombres fraîchement couchées. C est mon unique chance du Paradis, donc, je te prie encore: bannis-moi, dis quelque chose, de sorte que tu m envoies au coeur du jour, de lumières muni. Je ne m en fâche pas, je ne dis mot, si tu m envoies où l on voit la mer ayant au milieu un lustre gris, au bord de la joie, la veille de tout, pour t en remercier profondément, je te nommerai, aux lèvres rajeunies. 272

SURGHIUN (variantă) În mine Ńin şi plânsuri şi cuvinte, te rog, găseşte-anume-njurătura, ca în grădini să mă trimińi cu gura, pe unde lumea încă stă cuminte, şi totuşi i se dau, deşi nu cere, lumini de zori ce vin precis la oră, şi umbre ce se culcă-n auroră, mişcări de-o incredibilă putere. Spre paradis, e singurul meu drum, trimite-mă c-o vorbă în exil, încât să mă trezesc din nou copil şi din materii-mame să m-adun. Dar nu m-aş supăra de m-ai trimite şi mai în urmă, până-n marea mare, ce Ńine-n mijloc luciu-n solzi de soare, din contră, în ajun de bucurii, la Ńărmul unde totul stă să-nceapă, cu buze noi, de bine te-aş vorbi. 273

POEZIA E ULTIMA TERRA Poezia e ultima terra, terra incognita, hic sunt leones, pământul din cranii, distanńa nu o pot străbate nici cei îmbătrânińi în marşuri, depărtările se află în cutele minńii. Nimic nu-i mai retras din lume, între grâu şi aur, între toamnă şi moarte, între luna nouă şi vârful unghiei, se ascunde pământul meu, ultima terra, nu există marşuri în stare să-l atingă, rămâne veşnic afară din lume. În Ńinutul fără puncte cardinale, tot numai miez, salcia s-apropie de plete, spinul se confundă cu durerea, lumânările alunecă spre pupilele lupilor, iar brazii spre cuierele din holul Raiului, doldora de aripi dezbrăcate de îngeri. Acolo e viitorul cuprins în trecutul rostirii. Poarta e îngustă, cât fulgerul asemănării, spre Terra nostra, spańiul de care mi-e dor, aerul în care vreau să respir, unde vreau să mă-ngrop: Ńărână lină, glisantă, de grosimea cerului sau a mării. Sunt şi nu sunt înăuntru, mereu primită şi iarăşi vărsată la lumina rece a zilei. Rugăciune: să văd poarta, să mă strecor înăuntru, în Patria mea, spańiul răcoros al asemănărilor, aerul din buclele drumurilor, seara ascunsă în norii creńi, labirintul lânii umflate de aer, dedalica lână de aur a Urselor, să umblu ameńită de văzduhul din blănurile Ursoaicelor. SpaŃiul dinaintea greşelii, timpul nemânjit, interiorul pur, nimeni nu-l poate pătrunde 274

decât pricepând, altfel, cetate de necucerit, indestructibilă. Patria interioară a vorbirii e Ńara dintre trup şi umbră. Merg pe sub asemănări, pe sub bolńi de mâini împreunate, galerii care cern lumina. Mă simt bine acolo: eliberată. Doamne, cum mai călătoresc! Cea mai lungă călătorie e schimbarea la fańă. 275

POETRY IS ULTIMA TERRA Poetry is ultima terra, terra incognita, hic sunt leones, earth full of skulls, a distance that cannot be crossed even by those who grew old in marches, when distance lies in the wrinkles of their minds. Nothing is more secluded from the world, between the wheat and gold, or between fall and death, between the new moon and the tips of fingers, my earth is hiding, the ultima terra, it is beyond the reach of marches, it always will be out of our world. In the country with no cardinal points, as it is only pulp, the willow s getting closer to our weeps, the thorn is the same thing as pain, candles are sliding to the wolves eye balls, fir trees towards the stands in Heaven s hall, crammed with wings taken off by the angels. This is the future contained by the past of the speech. The gate is narrow, as is the resemblance flash, to Terra nostra, the space that I am missing, the air that I want to breathe, where I want to be buried: soft, sliding dust, as thick as is the sky or as the sea. I am inside and I am not, always received and again poured out in the cold light of day. Prayer: let me see the gate, let me get in, into my own Homeland, the fresh space of resemblances, the air in the loops of roads, the night hidden in the curly clouds, the labyrinth of the air swollen wool, the Daedalic golden fleece of the Bears, 276

to walk dizzied by air of the Bears furs. The space before the mistake, the unstained time, the pure inside, no one can get into it unless by understanding, or, if not, just an unconquered fortress, not to be destroyed. The inside homeland of speech, the realm between body and shadow. I walk under resemblances of things, under vaults with the hands put together, galleries sieving the light. I am well there: freed. God, and do I travel! The longest journey is the transfiguration. 277

LA POÉSIE C EST L ULTIMA TERRA La poésie c est l ultima terra, terra incognita, hic sunt leones, un territoire dans les crânes, la distance est impossible à parcourir même à ceux vieillis en marches, les lointains sont dans les plis de l esprit. Aucun lieu n est plus retiré: entre l or et le blé, entre l automne et la mort, entre la nouvelle lune et le bout de l ongle. C est là que se cache ma terre, l ultima terra, il n y a pas de marches assez longues pour l atteindre, elle restera toujours en dehors du monde. Dans le pays sans points cardinaux, ayant des milieux partout, le saule s approche des pleurs, de la douleur l épine, les cierges glissent vers les pupilles des loups, et les sapins vers les patères du hall du Paradis, bondées des ailes que les anges enlèvent. C est là le futur abrité dans le passé du langage. La porte est aussi étroite qu un éclair, vers Terra nostra, l espace dont j ai la nostalgie, dont je veux respirer l air, le lieu où je veux que l on m enterre: argile douce et souple, ayant l épaisseur du ciel ou de la mer. J y suis et je n y suis pas, toujours reçue et de nouveau versée au clair du jour. Prière: voir la porte, me glisser dedans, dans ma Patrie, l espace raffraîchissant des ressemblances, dans l air caché dans les boucles des chemins, dans le soir couvert de nuages ondulés, dans le labyrinthe de la toison hérissée par le vent, le Dédale de la toison d or 278

des Ourses, que je m en aille, grisée par le ciel faufilé parmi les poils des Ourses célestes. C est l espace d avant toute faute, le temps pas encore sali, l intérieur pur, pour y entrer il faut d abord comprendre, autrement c est une cité imprenable, indestructible. C est la patrie intérieure du parler, le pays d entre le corps et son ombre. Je vais sous la voûte des ressemblances, comme des mains jointes, galeries qui tamisent le jour. J y suis bien, je me sens libérée. Dieu, comme je me promène! La transfiguration c est le voyage le plus long. 279

CUPRINS/CONTENTS/TABLE DES MATIÈRES -Cuvintele rămân în aer ca fumurile/words Rest in the Air Like Smokes/Les mots restent en l air comme les fumées -Minunea/Marvel/La Merveille/Minunea (var.) -Mânia celor fragezi/wrath of the Frail/ /La Colère des fragiles/urgia plăpânzilor (var.) -Copilărie cu cărămizi/childhood among Bricks/Les Briques de l enfance -Generalul/ The General/Le Général -Mirare de lună/moon Wondering/Étonnement de lune -Întineresc de spaimă/fear Makes Me Younger/Rajeunie par la peur -Traseul/The Route/Mon tracé -În piańă/at the Market/Au marché -Flămânzii/The Famished/Les Affamés -Dansuri/Dances/ Il y a des danses -Corabia/The Ship/La Caravelle -Cuvinte/Words/Paroles -SpaŃiul vieńii/space of Life/L Espace de la vie -Floare de măr/apple Blossom/Fleur de pommier -Cu tot ce văd/all that I See/Avec tout ce que je vois -GeneraŃie/A Generation/Génération -BalanŃa/The Balance/La Balance -Sensuri/Courses/Directions -Porcii/Pigs/Les Porcs -Lumina de la Câmpulung/The Light of Câmpulung/La Lumière de Câmpulung -Gomora/Gomorrah/Gomorrhe -Carcasa/Shell/La Carcasse -În balanńă/in the Balance/Dans la balance -Clanul/The Clan/La Clan -SuferinŃă/Suffering/Souffrance -ViaŃă/Life/Vie 280

-Sfânta Bucurie a Iernii/Sacred Joy of Winter/La Sainte Joie de l Hiver -Vecina de la doi/the Lady Next Door/La Voisine du deuxième -Viile arse/vineyards Ablaze/Les Vignobles brûlés -Te culci om liber/you Fall Asleep as a Free Man/On s endort en homme libre/adormi ca omul liber (var.) -Cristal de temnińă/prison Crystal/Cristal de prison -Umbra/Shadow/L Ombre/Umbra (var.) -Duminică devreme/ Early Sunday Morning/Dimanche à l aube -Cuvântul/The Word/Parler/Cuvântul (var.) -Despletire de seară/evening Unravelling/Sang dénatté Sânge despletit (var.) -Caniculă/Dog Days/Canicule/Ziua CăŃeluşei (var.) -Privirea/Look/Le Regard/Privirea (var.) -Inima bate în altă culoare/my Heart Beats in Another Colour/Le coeur tire sur une autre couleur -Stânjenel/Iris/Iris/Iris (var.) -Molia/The Moth/La Mite/Molia (var.) -Crucile/The Crosses/Les Croix -Război şi pace/war and Peace/La Guerre et la Paix -Crăciun/Christmas/Un autre Noël -AmeŃeala/Vertigo/Vertige/AmeŃeala (var.) -Copacul cu frunze de jar/the Tree with Ember Leaves/L Arbre au feuillage de braise -NefiinŃă/Inexistency/Inexistence -Zboruri/Flying/Vols/Zboruri (var.) -Neîmplinire, steag mişcător/unfulfilment, a Moving Flag/Insatisfaction, drapeau ondoyant -Super şi extra/super and Extra/Les super jours/în super-zile (var.) -Stihuri deasupra frunńii/lines above the Forehead/Écrit audessus du front/înscris deasupra frunńii (var.) 281

-Mă uit la lume/i m Looking at the World/Parcă mă uit la lume printr-o cruce (var.)/en regardant le monde/mă uit la lume (var.) -CăinŃă/Repentance/Repentir -Oarba/The Blind Her/L Aveugle/Oarba (var.) -Timpul tău/your Time/Temps/Timpul tău (var.) -MuŃenie/Muteness/Mutisme/MuŃenie (var.) -Apa, descărcare de nopńi/water, a Relief of Nights/L Eau, déversement de nuits -Primăvară/Spring/Printemps -Noapte cu stele/a Starry Night/Nuit étoilée -Parastas/Eternal Memory/Obit -La iarbă verde/on the Green/Sur l herbe -Lupta/The Fight/Le Combat/Bătălia (var.) -Căpoşii/The Headstrong/Les Têtus -Scăpând de arme/escaping Weapons/En échappant aux armes -Bagaje/Luggage/Bagages -Corabia cu daruri/the Ship Carrying Gifts/Le Navire aux cadeaux -Petrecere/A Party/La Bal -Adevărul/The Truth/La Vérité/Adevărul (var.) -Toamna/Autumn/Automne -Stau în curtea unei lămpi/in the Yard of the Lamp/Assise dans la cour d une lampe -Iarnă/Winter/Hiver -Revolta de buzunar/pocket Rebellion/La Révolution de poche -Vârsta/Age/Vieillesse -Mâneca de crini/lily Sleeve/Mariage/Nuntă (var.) -Înjurătura/Banishment/Banissement/Surghiun (var.) -Poezia e ultima terra/poetry is Ultima Terra/La Poésie c est l ultima terra 282

DE ACELAŞI AUTOR: -Oraşe nostalgice, poezii. Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969; -Versuri, Ed. Junimea. Iaşi, 1980; -Grădina de iarnă, poezii. Ed. Eminescu, Buc., 1987; -Necuprinsele, poezii. Bucureşti, 1999; -Paşaport pentru Oraşul de Sus, proză. Buc., 1999; -Doctorul de pe comoară, proză. Bucureşti, 1999; -Cântecul Soarelui, poem. Bucureşti, 2001 -În căutarea Magdei Isanos, eseu biografic. Editura FundaŃiei PRO, Bucureşti, 2003; -Drumul spre Ombria, roman. Editura Augusta/Artpress, Timişoara, 2004; -Cosânzenii, roman biografic. Editura Augusta/Artpress, Timişoara, 2005; -Amur, roman. Editura Augusta/Artpress, Timişoara, 2006; -Ai clipa doar..., 180 de catrene de Omar Khayyam, echivalenńe româneşti. Ed. Lucman, Buc. [2007]; -În Bucureşti, fără adresă, eseu. Editura Vremea, Bucureşti, 2008; -Duminică devreme, poezii, volum în edińie electronică, însońit de versiunea sonoră în lectura autoarei. Editura on-line a siteului www.isanos.ro; -Poarta de Vest, roman, Ed. Lucman, Buc., 2010. Povestiri şi versuri în următoarele antologii (în limba română şi franceză): -La Maison dans la Vallée, povestire, în Antologia Contes et Nouvelles francophones. Éditions Échanges Internationaux, Paris, 1995; -Parfumuri, grupaj de poeme (bilingv), în Antologia Festivalului InternaŃional NopŃile de poezie de la Curtea de Argeş, Poesys 10. Excelsior, 2007; 283

-Înjurătura, sonet, în antologia Autografe pentru Bucovina literară. Ed. Muşatinii, Suceava, 2009; -Duminică devreme, grupaj de poezii, în revista Orizont literar contemporan, II, nr.6 (11), iulie 2009; -Crăciun, MuŃenie, sonete, în revista Poezia, XIV, nr.4(50), iarnă 2009; - Cinci sonete, trei în limba română şi două în limba franceză, în Antologia sonetului românesc, vol. 2-3. Ed. Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2009. Traduceri din limba română în limba franceză apărute în volum: -Mihai Eminescu, Poezii/Poésies. Ed. Libra, 1993; -Mihai Eminescu, Poezii/Poésies. Ed. Libra, 1994; -Magda Isanos, Poezii/Poésies, Ed.Libra, 1996; -Carolina Ilica, Din foc şi din gheańă/de feu et de glace. Ars Multimedia/Academia InternaŃională Orient-Occident, Bucarest/Metz, 2006; -Carolina Ilica, Plângând de frumuseńe/beauté qui fait gémir (Cartea de lână), lansată la edińia 2007 a Festivalului InternaŃional NopŃile de poezie de la Curtea de Argeş ; Traduceri apărute în antologii: -Elena Văcărescu, poezii, în Scrieri alese. Editura Minerva, Bucureşti, 1975; -Elena Văcărescu, poezii, în volumul łara mea. Editura Minerva, Bucureşti, 1977; -Mihai Eminescu, Rugăciunea unui dac /La Prière d un Dace, în La Langue Française au risque des cultures. Actes du Congrès. Éditions Échanges Internationaux, Paris, 1995; -Mihai Eminescu, Freamăt de codru / Friselis du bois, în La Forêt. Anthologie poétique. Éditions Du Chêne, Paris, 1997; -Mihai Eminescu, poezii, în Poeme alese/poèmes choisis. Editura Grai şi Suflet-Cultura nańională, Bucureşti, 1999; 284

-Mihai Eminescu, La steaua / Vers l Étoile, două versiuni, în antologia La steaua, în limbile lumii. Kiev, Editura Svit, 2000; -Mihai Eminescu, Venere şi Madonă/Vénus et Madone, în Antologia Festivalului InternaŃional NopŃile de poezie de la Curtea de Argeş. Editura Academiei InternaŃionale Orient- Occident, 2005. A participat (cu traducerea în franceză) la CD-urile: -Les cinq Épîtres de Mihai Eminescu récitées par Radu Prince de Hohenzollern-Veringen. Fondation Culturelle Roumaine- Electrecord; -Mihai Eminescu, viańa şi opera poetului, plurilingv (cu traducerea în franceză a unor poeme). Libra Cultural Fondation, 2000. * BY THE SAME AUTHOR: -Nostalgic Cities, poems. Publishing House for Literature, Bucharest, 1969; -Poems. Junimea Publishing House, Iaşi, 1980; -Winter Garden, poems. Eminescu Publishing House, Bucharest, 1987; -Boundless, poems. Bucharest, 1999; -Passport for the Upper Town, prose. Bucharest, 1999; -Doctor over the Treasure, prose. Bucharest, 1999; -A Song of the Sun, poem. Bucharest, 2001; -Finding Magda Isanos, biographic essay. PRO Foundation Publishing House, Bucharest, 2003; -The Way to Ombria, novel. Augusta/Artpress Publishing House, Timişoara, 2004; -Cosânzenii, biographic novel. Augusta/Artpress Publishing House, Timişoara, 2005; -Amur, novel. Augusta/Artpress Publishing House, Timişoara, 285

2006; -You know how little time you have, 180 quatrains by Omar Khayyam, Romanian equivalencies. Lucman Publishing House, Bucharest [2007]; -In Bucharest, with no Address, essay. Vremea Publishing House, Bucharest, 2008; -Early Sunday Morning, poems, electronic edition read by the author. On-line edition of www.isanos.ro; -The Western Gate, novel. Lucman Publishing House, Bucharest, 2010. Stories and poems included in the following anthologies (in Romanian and French): -The House in the Valley (La Maison dans la Vallée), story, in the anthology Francophone Stories and Short Stories. Éditions Échanges Internationaux, Paris, 1995; -Scents, selected poems (in Romanian and French), in the Anthology of the International Festival Nights of Poems at Curtea de Argeş, Poesys 10 Excelsior, 2007; -Curse, sonnet, in the anthology Autographs for the Literary Bucovina. Muşatinii Publishing House, Suceava, 2009; -Early Sunday Morning, selected poems published in the review Contemporary & Literary Horizon, II, no.6 (11), July 2009; -Christmas, Muteness, sonnets published in the Poetry review, XIV, no.4(50), winter 2009; -Five sonnets, three in Romanian and two in French, in the Anthology of the Romanian Sonnet, vol. 2 and 3. Romanian Literature Museum Publishing House, Bucharest, 2009; Translations from Romanian into French published in volumes: -Mihai Eminescu, Poezii/Poésies (Poems). Libra Publishing House, 1993; -Mihai Eminescu, Poezii/Poésies (Poems). Libra Publishing 286

House, 1994; -Magda Isanos, Poezii/Poésies (Poems). Libra Publishing House, 1996; -Carolina Ilica, Din foc şi gheańă/de feu et de glace (Fire and Ice), poems. Ars Multimedia/The East-West International Academy, Bucharest/Metz, 2006; -Carolina Ilica, Plângând de frumuseńe/beauté qui fait gémir (Crying for Beauty), poems (Woolen Book), launched at the 2007 edition of the International Festival Nights of Poems at Curtea de Argeş. Translations published in anthologies: -Elena Văcărescu, poems (romanian versions), in Selected Writings. Minerva Publishing House, Bucharest, 1975; -Elena Văcărescu, poems (romanian versions), in the volume My Country. Minerva Publishing House, Bucharest, 1977; -Mihai Eminescu, Rugăciunea unui dac/la Prière d un Dace (A Dacian Prayer), in La Langue Française au risqué des cultures. Actes du Congrès, Éditions Échanges Internationaux, Paris, 1995; -Mihai Eminescu, Freamăt de codru/friselis du bois (Forest Rustling), in La forêt. Anthologie poétique. Éditions Du Chêne, Paris, 1997 ; -Mihai Eminescu, poems, in Poeme alese/poèmes choisis (Selected Poems). Speech and Soul National Culture Publishing House, Bucharest, 1999; -Mihai Eminescu, La steaua/vers l Étoile (To the Star), two versions, in the anthology To the Star, in the Languages of the Word. Kiev, Svit Publishing House, 2000; -Mihai Eminescu, Venere şi Madonă/Vénus et Madone (Venus and the Madonna), in the Anthology of the International Festival Nights of Poems at Curtea de Argeş. East-West International Academy Publishing House, 2005. 287

Contribution (with translations into French to the following CDs: -Les cinq Epîtres de Mihai Eminescu (Five Epistles by Mihai Eminescu), recited by Radu Prince of Hohenzollern-Veringen. La Fondation Culturelle Roumaine (The Romanian Cultural Foundation) Electrecord; -Mihai Eminescu, the Poet s Life and Work, in several languages (several poems translated into French). Libra Cultural Foundation, 2000. DU MÊME AUTEUR: * -Villes nostalgiques, poésies. Éditions de littérature, Bucarest, 1969; -Poésies. Éditions Junimea, Iassy, 1980; -Le Jardin en hiver, poésies. Éditions Eminescu, Bucarest, 1987; -Les Non-comprises, poésies. Bucarest, 1999; -Passeport pour la Ville d en haut, prose. Bucarest, 1999; -Le Docteur du Trésor, prose. Bucarest, 1999; -Le Chant du Soleil, poème. Bucarest, 2001; -À la recherche de Magda Isanos, essai biographique. Éditions de la Fondation PRO, Bucarest, 2003; -Le Chemin vers Ombria, roman. Éditions Augusta/Artpress, Timişoara, 2004; -Les Cosânzeni, roman. Éditions Augusta/Artpress, Timişoara, 2005; -Amur, roman. Éditions Augusta/Artpress, Timişoara, 2006; -À Bucarest sans adresse, essai. Éditions Vremea, Bucarest, 2008; -Dimanche à l aube, poésies, accompagnée par la lecture de l auteur. Éditions on-line du site www.isanos.ro, 2009; 288

-La Porte de l Ouest, roman. Éditions Lucman, Bucarest, 2010. Contes et poèmes publiés en anthologies: -La Maison dans la Vallée, conte. L Anthologie Contes et Nouvelles francophones, Éditions Échanges Internationaux, Paris, 1994; -Parfums, recueil de poèmes. L Anthologie du Festival International Les Nuits de Poésie de Curtea de Arges, Poesys 10 Excelsior, 2007; -Înjurătura (Le Juron), sonnet, l Anthologie Autographe pour la Bucovine littéraire. Muşatinii, Suceava, 2009; -Dimanche à l aube, poèmes choisis, dans la revue Horizon littéraire contemporain, II, 6 (11), Juillet 2009; -Noël, Mutisme, sonnets, dans la revue Poezia (La Poésie), XIV, 4 (50), winter 2009; -Sonnets, trois en roumain et deux en français, l Anthologie du sonnet roumain, vol 2 et 3. Éditions du Musée de la Littérature Roumaine, Bucarest, 2009. Traductions de roumain en français (volumes): -Mihai Eminescu, Poezii/Poésies. Éditions Libra, 1993; -Mihai Eminescu, Poezii/Poésies. Éditions Libra, 1994; -Magda Isanos, Poezii/Poésies. Éditions Libra, 1996; -Carolina Ilica, Din foc şi in gheańă/du feu et de glace. Ars Multimedia/Academia InternaŃională Orient- Occident, Bucureşti/Metz, 2006; -Carolina Ilica, Plângând de frumuseńe/beauté qui fait gémir, ( Le Livre en laine publié à l occasion du Festival Les Nuits de poésie de Curtea de Argeş, 2007); -Omar Khayyam, Ai clipa doar ( On n a que l instant ), version roumaine. Lucman, Bucarest, 2007. Traductions publiées en anthologies: 289

-Elena Văcărescu, poésies (versions roumaines). Oeuvres choisies. Éditions Minerva, Bucarest, 1975; -Elena Văcărescu, poésies (versions roumaines).le volume Mon Pays (łara mea). Éditions Minerva, Bucarest, 1977; -Mihai Eminescu, Rugăciunea unui dac/la Prière d un Dace. La Langue française au risque des cultures, Actes du Congrès. Éditions Échanges Internationaux, Paris, 1995; -Mihai Eminescu, Freamăt de codru/friselis du bois. La Forêt. Anthologie poétique, Éditions Du Chêne, Paris, 1997; -Mihai Eminescu, poésies. L Anthologie Poeme alese/poèmes choisis. Éditions Grai şi Suflet-Cultura NaŃională, Bucarest, 1999; -Mihai Eminescu, La Steaua ( Vers l étoile en plusieurs langues ), édition soignée et présentée par Serge Luchkanyn. Éditions Svit, 2003 (deux versions françaises); -Mihai Eminescu, Venere şi Madonă/Vénus et Madone (version française). Anthologie du Festival International Les Nuits de poésie de Curtea de Argeş, Poesys 9, / Venere and Madona. Éditions de l Académie Internationale Orient- Occident, 2005. Participation en qualité de traductrice à la réalisation des CD: -Les cinq Épîtres de Mihai Eminescu récitées par Radu Prince de Hohenzolern-Veringen. Fondation Culturelle Roumaine- Electrecord; -Mihai Eminescu, sa vie et son oeuvre (multilingue). Fondation Culturelle Libra, 2000. 290

291