ART - TERAPIA PENTRU ADOLESCENŢII ABUZAŢI Dr. DIANA NISTORESCU Psih.. DANIELA GHEORGHE FONPC ISAPP - CONFERINŢA A REGIONALĂ BUCUREŞTI TI,, 27-29 29 OCTOMBRIE 2006
ART-TERAPIA TERAPIA PENTRU ADOLESCENŢI Noţiunea de creativitate a apărut mai târziu decât cea de adolescent. Referindu-se la creativitate D. W. Winnicott, afirmă că procesul de creaţie este mai important decât produsul finit. Procesului de creaţie îi corespunde un proces mai mult personal, acela de a fi, de a exista, aptitudinea relativă de a crea legături cu celalalt,, cu viaţa sa interioară.
DEFINIŢII II Art-terapia terapia pentru adolescenţi i este o profesie din domeniul sănătăţii mentale, care utilizează procesele creative din artă pentru a întări şi creşte starea de bine la nivel fizic, mental şi emoţional a adolescenţilor. American Art- Therapy Association (AATA). Art-terapia terapia integrează domeniile dezvoltării umane, artelor vizuale (desen, pictură ctură, sculptură şi i alte forme de artă) şi i procese creative cu modelele consilierii şi i psihoterapiei.
DEFINIŢII II După The British Association of Art Therapists,, art-terapia terapia este utilizarea mijloacelor artistice pentru exprimarea sinelui şi i reflecţia acestuia în n prezenţa a unui art- terapeut specializat. Şcoala de Medicină de la Tours şi i Poitiers, Franţa susţine că art-terapia terapia este exploatarea potenţialului artistic într-un scop terapeutic şi umanitar.
DIFERENŢA ÎNTRE ARTĂ ŞI TERAPIE În n artă,, beneficiarul b este opera de artă; În n art-terapie, terapie, beneficiarul este copilul, adolescentul, adultul, arta fiind un mijloc de dezvoltare pus la dispoziţia ia acestuia.
ADOLESCENŢA Adolescenţa a este prin execelenţă ă o perioadă a ambivalenţei, ei, a ambiguităţii, ii, a schimbărilor şi i a alegerilor. Abuzul asupra adolescentului este cu atât mai grav cu cât el se află deja într-o perioadă de criză a individualizării,, a identităţii ii aşa a a cum o descrie Erikson.
ADOLESCENŢA A O PERIOADĂ DE MAXIMĂ VULNERABILITATE Dualitate între conformitate şi acceptare, respingerea ipocriziei şi nevoia de originalitate. Nevoia de autodescoperire şi de a descoperi lumea înconjurătoare, nevoia de a cunoaşte şi totodată teama de a descoperi sexul opus. Nevoie de confidenţialitate ialitate, susţinere inere, încredere în sine şi în ceilalţi, nevoia de afirmare,, de apartenenţă şi de opoziţie ie succesivă şi/sau concomitentă.
POLARITĂŢILE ILE DAU SENZAŢIA ADOLESCENTULUI DE LIBERTATE Bravura, teribilismul, conduitele antisociale,, de risc, acţiunile antisociale dau senzaţia adolescentului că se schimbă, că trăieşte te, că se mişcă că. Nevoia de dependenţă şi dorinţa sa de independenţă aduc adolescentul în pragul unui conflict, care îl face mult mai vulnerabil în faţa unor factori de abuz.
ABUZUL ASUPRA ADOLESCENŢILOR An de an, zeci de mii de adolescenţi trec prin diferite experienţe traumatice-accidente accidente, violenţă, abuzuri-şi, nu de puţine ori, chiar din partea celor care ar trebui să le ofere protecţie ie, îngrijire, educaţie ie, să le asigure dezvoltarea. Aceste evenimente traumatice au un impact devastator, alterând dezvoltarea pe mai multe planuri, zbuciumând încrederea în sine şi în cei din jurul său.
TIPURI DE ABUZ Studiile efectuate în ultimii ani arată că adolescenţii sunt supuşi abuzurilor de toate tipurile (emoţional, fizic,, sexual, exploatare) şi la toate nivelurile (familie, şcoală, societate). Cele mai frecvente tipuri de abuz fiind însă cel sexual şi cei emoţional (psihologic).
ABUZUL EMOŢIONAL Dificil de demontrat, este cea mai perversă formă de abuz,, generator de traume. Formele acestui tip de abuz sunt diverse: de la concurenţa în cadrul şcolii, examene, la presiuni din partea părinţilor ilor pentru a obţine performanţe. În România un adolescent învaţă/lucrează în jur de 10-12 12 ore pe zi, începând cu orele de curs de dimineaţă, apoi temele de casă şi, nu în ultimul rând, meditaţiile iile, pregătirile pentru facultate şi uneori şi job-uri part-time. time.
ABUZUL SEXUAL În cele mai multe cazuri tăinuit, acest tip de abuz include şi abuzul fizic şi cel emoţional ional. O formă complexă de abuz care include atât exploatarea sexuală şi traficul de persoane. Din baza de date a Poliţei Române există un număr crescând de minori victime ale abuzului sexual din 1998 (379), 1999 (618) şi 2000 (582).
ABUZUL ÎN N INSTITUŢII II 36,1% dintre copiii chestionaţi i au cunoştin tinţă de obligarea unor copii la practici sexuale, 19,6% au avut curajul săs recunoască existenţa abuzului sexual, în n instituţia ia în n care se aflau, 4,3% au afirmat căc au fost victime ale acestui tip de abuz, abuzatorii identificaţi i au fost: persoane din rândul personalului şi i copii mai mari din instituţii ii (peste 60%). Relaţiile sexuale abuzive între copiii din instituţii ii au fost de regulă de tip homosexual. Cercetarea abuzului asupra copilului în n instituţiile iile de protecţie socială din România-Raport Raport preliminar-2000, UNICEF, IOMC.
ABUZUL ÎN INSTITUŢII O alta categorie de abuzuri prezente, în n toate instituţiile, iile, şi i care a fost semnalat deopotrivă în n studiile calitative şi i cantitative, este aşa-a numita exploatare a copiilor mai mici de către c copiii mai mari.. Această exploatare îmbracă o diversitate de forme (obligare la munci, furt, cerşetorie etorie şi i exploatare sexuală) ) a căror c gravitate este deosebită. Procentul celor abuzaţi i sexual a fost cel mai ridicat la copiii cu vârste v cuprinse între 15-18 ani. Cercetarea abuzului asupra copilului în n instituţiile iile de protecţie socială din România-Raport Raport preliminar-2000, UNICEF, IOMC
CONSECINŢELE ELE ABUZULUI De obicei, consecinţele ele abuzului se cronicizează şi i urmăresc resc copilul pânăp la vârsta v adultă şi i uneori pe tot parcursul vieţii. ii. Abuzul va produce consecinţe e care vor fi asociate cu marginalizarea persoanei.
CONSECINŢELE ELE ABUZULUI Faptul, căc o persoană a trăit sau trăie ieşte un abuz sau o neglijare sporeşte posibilitatea ca această persoană să comită la rândur ndu-i i un abuz sau săs comită acte antisociale: furturi, violenţă,, delincvent cventă sau chiar criminalitate.
ART-TERAPIA TERAPIA LA ADOLESCENŢI Adolescenţa este o perioadă favorabilă exprimării, expresivităţii ii şi creativităţii ii. Activităţile ile creative de grup: teatru, creaţii artistice în grup, desen, pictură, colaj, modelaj, dans, îl pot ajuta pe adolescent să accepte legile sociale de grup, să-şi exprime sentimentul de opoziţie ie, conflictele, într-un loc special creat pentru el, securizant.
ART-TERAPIA TERAPIA DE GRUP Satisface nevoile participanţilor ilor de apartenenţă şi i identificare cu un grup, îi i ajută să se autodescopere. Îl l ajută pe adolescent săs se exprime liber astfel încât pulsiunile lui săs fie dirijate într-un scop constructiv, structurant şi i nu disctructiv şi destructurant.
ART-TERAPIA TERAPIA DE GRUP Tehnicile creative, îl l ajută să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de anxietăţile ile acumulate, de tensiuni şi i să dezvolte abilităţi i de comunicare şi i inserţie ie socială,, facilitând elaborarea unor strategii de rezolvare a conflictelor. Arta este un mijloc de construire a personalităţii. ii.
ART-TERAPIA TERAPIA DE GRUP Grupul satisface nevoia de comparaţie cu ceilalţi, cu situaţii ii similare de viaţă şi va evita eventualele conflicte adolescent-adolescent, adolescent, adolescent-adult adult sau le va soluţiona dacă va fi cazul. Felul în care ceilalţi din grup îşi depăşesc esc problemele poate avea un efect stimulativ sau un prilej de a-şia căuta un rol,, de a-i a ajuta pe ceilalţi. Adolescentul îşi poate prelucra astfel în grup dinamica familială într-un sens metaforic, organizat,, non-periculos periculos, poate constitui, reconstitui evenimentele pentru a le analiza.
REZULTATE OBŢINUTE Dezvoltarea capacităţilor ilor de exprimare verbală şi nonverbală a dorinţelor, sentimentelor, trăirilort răirilor; Spargerea blocajelor emoţionale şi i reducerea stresului; Perfecţionarea capacităţii ii de autocunoaştere tere şi autoacceptare şi i crec reşterea stimei de sine şi a încrederii în sine; Dezvoltarea valorilor morale şi i spirituale; Dezvoltarea capacităţilor ilor cognitive, creative şi i a capacităţii ii de integrare în n grupuri; Eliberarea de tensiuni, anxietă tăţi i acumulate, stres, frustrări şi i sentimente negative.
CHEIA SUCCESULUI Acceptarea rezistenţei ei; Fără presiuni/să nu forţăm adolescentul; Fără prea multe întrebări; Încurajarea deciziilor de grup; Încurajarea exprimării rii prin intermediul metodelor creative invocate de client; Toleranţa a faţăf de ambivalenţele ele adolescentului; Fermitatea în stabilirea limitelor; Atenţie deosebită la comportamentele pozitive şi negative ale adolescentului.
ART-TERAPIA ÎN ROMÂNIA Printr-un program finanţat at de UNICEF, Fundaţia Internaţional ională pentru Copil şi i Familie, a demarat procedurile de scriere a standardelor ocupaţionale pentru acestă profesie. Abia după ce acest aspect va fi definitivat se vor demara procedurile de scriere a codurilor deontologice şi i de elaboare a programelor de învăţămât necesare specializării în n art-terapie. terapie. În n prezent art-terapia terapia este utilizată ca instrument de lucru în n programele de psihoterapie experienţial ală, gestalt talt-terapie, terapie, psihoterapia copilului etc. La Cluj-Napoca Napoca, există în n cadrul Facultăţii de Arte Plastice, module de art-terapie terapie dar nu un master pe aceast stă temă. La Timişoara, de asemenea, la Universitatea de Vest, există module de art-terapie terapie în cadrul masterului de supervizare.
BIBLIOGRAFIE DANIEL MARCELLI-Tratat de psihopatologia copilului - Editura Fundaţiei Generaţia, 2003. ECATERINA STATIVA - Cercetarea abuzului asupra copilului în instituţiile iile de protecţie socială din România-Raport Raport preliminar-2000. FILIPOI SEMPRONIA, MARIANA IANCĂU - Abuzul la copil - British Medical Journal, Vol.8, nr.6, 2001. FUNDATIA INTERNATIONALA PENTRU COPIL SI FAMILIE- Sa punem capat exploatariii inocentei-pliant GUVERNUL ROMÂNIEI, Interesul copilului-buletin informativ al Autorităţii ii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi i Adopţie, 2001.
BIBLIOGRAFIE KARI KILLEN, Copilul maltratat, 1999. MARIA ROTH-SZOMOSKOZI -Protecţia Copilului- Dileme, concepţii şi i metode,, Cluj-Napoca, 1999. NATIONAL AUTHORITY for CHILD PROTECTION, SALVAŢI COPIII ROMÂNIA,, UNICEF, ROMANIAN GOVERNMENT, Sexual Abuse and Exploitation of Children, 2001. ORGANIZAŢIA IA SALVAŢI I COPIII, Abuzul şi neglijarea copilului, 1999. ORGANIZAŢIA IA SALVAŢI I COPIII, Planul naţional privind eliminarea abuzului şi exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale,, 2001. ŞERBAN IONESCU-coordonator coordonator, Copilul maltratate-evaluare evaluare, prevenire, intervenţie ie, Bucureşti 2001.
BIBLIOGRAFIE ANEE CAÏN, Psihodrama Balint. Metode, teorie, aplicaţii. ii.,, Editura Trei, 2003. BORIS LUBAN-PLOZZA, IOAN BRADU IAMANDESCU, Dimensiunile psihologice ale muzicii. Introducere în n muzicoterapie, Editura Romcartexim, Bucureşti 1997. DANIEL MARCELLI, Tratat de psihopatologia copilului,, Editura Fundaţiei Generaţia, 2003. DONALD W. WINNICOTT, Consultaţia terapeutică a copilului, Editura Fundaţiei Generaţia, 2002. GEANINA CUCU-CIUHAN, CIUHAN, Psihoterapia copilului hiperactiv o abordare experienţială ială,, Editura Sylvi, Bucureşti 2001. IULIANA DOBRESCU, Psihiatria copilului şi i a adolescentului, Editura Medicală,, Bucureşti 2003.
BIBLIOGRAFIE JACQUES SALOME, Mami, tati, mă auziţi?, Editura Curtea Veche, Bucureşti 2003. JEAN FLORENCE, Art et therapie. Liaison dangereuse?,, Facultes Universsitaires Saint-Louis, Bruxelles 1997 KARI KILLEN, Copilăria durează generaţii la rând,, Editura First, Timişoara 2003. ROLAND SCHOHN, La marionnette du théatre a la thérapie rapie, Mémoire de Psychiatrie, France 1979. ROSELINE DAVIDO, Descoperiţi-vă copilul prin desen,, Editura IMAGE 1998. SEMPRONIA FILIPOI, Basme terapeutice pentru copii şi i părinţi, Fundaţia Culturală Forum,, Cluj-Napoca 1998.