Cea mai importantă dintre menirile culturale ale universităţii este creaţiunea ştiinţifică a profesorilor şi însuşirea metodei şi spiritului ştiinţific de către studenţi. Ion Petrovici
2
CUPRINS Prof.univ.dr.ing. Constantin ANTON Facultatea de Construcţii şi Instalaţii... 5 Prof.univ.dr.ec. Petre MÂLCOMETE Facultatea de Textile, Pielărie şi Management Industrial... 6 Prof.univ.dr.ing. Hugo ROSNAN Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată... 7 Prof.univ. Ioan MARICA Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului... 8 Prof.univ.dr.mat. Constantin ACKER Facultatea de Construcţii de Maşini şi Management Industrial... 9 Prof.cons.dr.ing. Ion HOPULELE Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor... 10 Prof.univ.dr.ing. Nicolae GAVRILAŞ Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată... 11 Prof.univ.dr.ing. Otilia MÂLCOMETE Facultatea de Textile, Pielărie şi Management Industrial... 12 Prof.univ.dr.ing. Emanoil BÎRSAN Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului... 13 Prof.univ.dr.ing. Ioan-Petru CIONGRADI Facultatea de Construcţii şi Instalaţii... 14 Prof.univ.dr.ing. Aurora DIMA Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului... 15 3
Prof.univ.dr.ing. Mihai DIMA Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului... 16 Prof.univ.dr.ing. Alexandru DUMITRAŞ Facultatea de Construcţii şi Instalaţii..... 17 Prof.univ.dr.ing. Liviu GROLL Facultatea de Construcţii şi Instalaţii... 18 Prof.univ.dr.ing. Gheorghe LOZINSCHI Facultatea de Mecanică... 19 Prof.univ.dr.ing. Mircea MANOLOVICI Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului... 20 Prof.univ.dr.ing. Savel MITREA Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată... 21 Prof.univ.dr.ing. Ioan ROŞCA Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului... 22 4
Prof.univ.dr.ing. Constantin ANTON S-a născut în Iaşi, la 7 octombrie 1926. Studii universitare: a absolvit Facultatea de Construcţii a Institutului Politehnic Iaşi în anul 1951. Titluri ştiinţifice: doctor inginer din 1969 cu teza intitulată Contribuţii la îmbunătăţirea metodelor de cercetare la scară naturală ale pamânturilor şi sistemelor stratificate din structura drumurilor şi căilor ferate. Activitatea didactică este dublată de o intensă activitate ştiinţifică şi de cercetare prin publicarea a peste 80 de lucrări şi articole ştiinţifice, precum şi prin gândirea, proiectarea şi realizarea pe bază de brevete de invenţie a 2 instalaţii de cercetare la scară naturală geometrică şi mecanică a infrastructurii si suprastructurii căilor ferate şi drumurilor. Din anul 1961 activează în calitate de cadru didactic asociat până în anul 1965 când devine şef de lucrări titular la Facultatea de Construcţii din Iaşi. În calitate de şef de lucrări, conferenţiar şi profesor are contribuţii notabile la dezvoltarea învăţământului tehnic ieşean, prin completarea secţiei de Drumuri şi Poduri existentă cu un nou grup de discipline referitoare la proiectarea, construcţia şi întreţinerea de căi ferate. Între (1963 1965) a contribuit în calitate de vice primar al oraşului Iaşi la amplul program de constructie de locuinţe şi a infrastructurii necesare dezvoltării zonei industriale a oraşului Iaşi, pentru această activitate fiind decorat cu ordinul muncii şi alte decoraţii; a iniţiat şi organizat 2 laboratoare didactice şi de cercetare în domeniul căilor ferate; a redactat 5 cursuri şi îndrumare de căi ferate necesare noii secţii de căi ferate. Pentru îmbogăţirea bazei materiale didactice a iniţiat şi realizat legături cu catedrele similare de la Universităţile Tehnice din Viena şi Munchen, obţinând de altfel şi o bursă de studii cu durată de 6 luni. În calitate de conducător de doctorat a pregătit 10 doctoranzi din ţară şi străinătate în specialitatea căi ferate. O recunoaştere a activităţii o constituie nominalizarea EUROPE, EUR 1A&A, precum catalogul Who s who în WESTERN şi invitarea ca expert în una din comisiile Congresului S.U.A. 5
Prof.univ.dr.ec. Petre MÂLCOMETE S-a născut în oraşul Strehaia, judeţul Mehedinţi, la 9 iulie 1926. După şcoala primară în oraşul natal, a urmat cursurile Liceului Comercial Gh. Chiţu din Craiova şi apoi Academia de Studii Economice Bucureşti, specialitatea statistică, pe care a absolvit-o în anul 1950. Activitate didactică: a obţinut titlul ştiinţific de doctor în economie în anul 1972. După un stagiu de circa doi ani, ca şef de secţie plan financiar şi control intern, în Departamentul Industriei locale a intrat în învăţământul superior. Între anii (1953-1955), a lucrat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi, iar din anul 1955 s-a transferat la Institutul Politehnic Gheorghe Asachi Iaşi, unde a lucrat până la pensionare, la 1 octombrie 1992. Alături de profesorul Constantin Florescu, este recunoscut drept cofondator al ştiinţei marketingului în România. Este conducător de doctorat din anul 1993. A îndeplinit următoarele funcţii profesionale: şef de catedră în perioada (1957 1984); membru al Senatului Institutului Politehnic Gheorghe Asachi Iaşi în perioada (1957 1984); membru în Comisia Superioară de diplome în perioada (1980-1990), în calitate de preşedinte al Subcomisiei de ştiinţe economice. Activitatea ştiinţifică: a publicat 15 cărţi de specialitate, din care 10 în domeniul marketingului, precum şi peste 250 de articole şi studii. Pentru merite în activitatea ştiinţifică a fost distins cu: Premiul P.S. Aurelian al Academiei Române, pentru lucrarea la care a fost coautor Progresul economic în România, în anul 1978; Premiul Enciclopedia Anului al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România, pentru lucrarea la care a fost coautor şi coordonator Marketing Dicţionar explicativ, în anul 2004. 6
Prof.univ.dr.ing. Hugo ROSMAN S-a născut la Iaşi la 11 septembrie 1926. Studii universitare: a absolvit în 1949 Institutul Politehnic Gheorghe Asachi din Iaşi, Facultatea de Electromecanică. Titluri ştiinţifice: doctor în ştiinţe în 1968 la Institutul Politehnic Iaşi cu teza Cuadripoli diporţi liniari, pasivi şi reciproci în regim permanent armonic. Activitate didactică: 46 de ani de activitate didactică în învăţământul universitar electrotehnic românesc, din 1950 până la pensionare (1996 pentru limită de vârstă), la Institutul Politehnic Iaşi (Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi din 1993), Facultatea de Electrotehnică, Catedra de Bazele Electrotehnicii; profesor universitar din anul 1974; conducător de doctorat în specializarea Inginerie Electrică din anul 1990; profesor consultant al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii a Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi din anul 1996; membru în comitetul de redacţie al Buletinului Institutului Politehnic din Iaşi din 1953 şi editor onorific în prezent; membru în comitetul de redacţie al Revue Roumaine des Sciences Techniques série Eectrotechnique et Energétique; publică în domeniul teoriei câmpului electromagnetic şi al circuitelor electrice peste 160 de lucrări în periodice din ţară şi străinătate, şi 3 monografii în 7 volume, devenite referinţe în domeniu. Prin întreaga activitate didactică şi de cercetare cât şi prin dăruirea şi competenţa cu care a susţinut activitatea Buletinului Institutului Politehnic din Iaşi pe parcursul a mai bine de 5 decenii, domnul profesor Hugo Rosman este şi va rămâne o personalitate marcantă a învăţământului electrotehnic românesc. 7
Prof.univ. Ioan MARICA S-a născut la 6 mai 1930, comuna Feldru, jud. Bistriţa Năsăud. Studii: a absolvit Liceul teoretic din Sighişoara (1942-1950) şi Facultatea de Educaţie Fizică din Bucureşti (1950-1954). Activitate didactică: în anul 1954 a fost repartizat la Institutul Politehnic Iaşi, catedra de Educaţie Fizică, unde a activat timp de 46 ani (1954-2000) ca asistent, lector, conferenţiar şi profesor; a fost numit şef de catedră între anii (1977-2000). După anul 1990, a făcut parte din comisia Ministerului Educaţiei şi Învăţământului de promovare a cadrelor didactice universitare din ţară. A făcut parte din primul Senat al Institutului Politehnic Iaşi de după Revoluţie (1990). În paralel cu activitatea didactică, având specializarea fotbal, a antrenat periodic echipele de fotbal Politehnica, divizia A şi B. A participat la peste 10 cursuri de perfecţionare organizate de Ministerul Educaţiei şi Învăţământului şi Federaţia Română de Fotbal; a antrenat echipa olimpică de fotbal a României (a fost antrenor secund). Este primul profesor universitar cu specialitatea Educaţie Fizică şi Sport din centrul universitar Iaşi şi din Moldova. Este primul cadru didactic universitar din ţară antrenor la o echipă naţională olimpică de fotbal. Activitatea ştiinţifică: abordând majoritatea aspectelor teoretice şi practice din domeniul Educaţiei Fizice şi Sportului, este autor a peste 60 de lucrări, dintre care 45 au fost publicate în reviste şi volume de specialitate. Ca şef de catedră a organizat anual sesiuni ştiinţifice, la care au participat cadrele didactice din centrul universitar Iaşi şi din Moldova; a fost numit de către Ministerul Educaţiei şi Învăţământului coordonator al activităţii ştiinţifice (de specialitate) din centrul universitar Iaşi. A primit peste 30 de diplome şi medalii dintre care: medalia Meritul sportiv şi Diploma de onoare pentru merite deosebite decernate de Consiliul naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport din România, Diploma de onoare a Academiei Americano-Române cu sediul în Manheim-Germania, o plachetă la Gala Laureaţilor 2010 pentru întreaga activitate desfăşurată în domeniul sportului oferită de Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret din Iaşi. 8
Prof.univ.dr.mat. Constantin ACKER S-a născut la 11 ianuarie 1931. Studii universitare: a absolvit în anul 1953 Facultatea Fizico-Matematici, secţia Matematici, de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, cursuri de zi. Activitatea didactică: după absolvire, a fost cercetător la secţia Matematici a Filialei din Iaşi a Academiei; a fost preparator la Catedra de algebră a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, asistent la cursurile de matematici, cât şi de mecanică de la Institutul Agronomic Ion Ionescu de la Brad Iaşi; a fost asistent la cursurile de matematici şi de mecanică la Institutul Politehnic Iaşi; lector la Catedra de Mecanică a Institutului Politehnic Iaşi. După obţinerea titlului de doctor în Ştiinţe Matematice la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (prin concurs) a fost conferenţiar doctor la Catedra de Mecanică a Institutului Politehnic Iaşi (1970). Din anul 1990 şi până la ieşirea la pensie în 1999 a fost profesor doctor la Catedra de Mecanică a Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi Iaşi. Activitatea ştiinţifică: a publicat peste 80 de lucrări, în ţară şi în reviste din străinătate, dintre care 5 brevete soldate cu certificat de inventator; a publicat 5 volume de specialitate, dintre care 4 cursuri pentru studenţi şi 1 volum privind perfecţionarea esenţială (substanţială) şi generalizarea structurii geometricocinematice a motorului Leonardo da Vinci S.S. Balandin. Ca student, cât şi după aceea, în activitatea tehnicoştiinţifică şi didactică, a beneficiat de nepreţuita formare şi orientare din partea ansamblului de aur al cadrelor didactice din învăţământul superior ştiinţific şi tehnic din Iaşi. 9
Prof.univ.cons.dr.ing. Ion HOPULELE S-a născut la data de 5 ianuarie 1931 în comuna Cacica, judeţul Suceava. Studii: a absolvit ciclul primar în comuna natală iar ciclul preuniversitar la Şcoala medie tehnică metalurgică Iaşi. În anul 1951 este înscris la Institutul Politehnic Iaşi, Facultatea de Mecanică, pe care o absolvă în anul 1956. Activitate didactică: după absolvirea facultăţii, a fost încadrat cadru didactic la Institutul Politehnic Iaşi, unde a îndeplinit funcţiile de asistent, şef de lucrări, conferenţiar şi profesor până la data pensionării din anul 2001. Din anul 2001 până în prezent a activat ca profesor consultant; a fost conducător de doctorat în domeniul metalurgiei, sub conducerea lui finalizându-se un număr de 15 doctorate. În perioada (ianuarie 1990-aprilie 1990), a fost rector interimar al Institutului Politehnic Iaşi, iar în perioada (1990-1992) a activat în parlamentul României ca deputat, participând la votarea legilor României. Activitatea ştiinţifică: a obţinut titlul ştiinţific de Doctor inginer în anul 1973 cu teza de doctorat intitulată: Contribuţii la îmbunătăţirea ciclurilor de tratament termic al sudurilor unor oţeluri aliate sub conducerea ştiinţifică a prof.dr.docent.ing. Toma Farcaş. În această perioada a publicat 11 cursuri universitare în domeniul metalurgiei şi peste 200 lucrări ştiinţifice. De asemenea a elaborat numeroase brevete de invenţie printre care şi brevetul Procedeu de cementare a pieselor calde, recompensat cu medalia de aur la al 44 Salon Mondial de Inventică Bruxelles 1995. 10
Prof.univ.dr.ing. Nicolae GAVRILAŞ S-a născut în comuna Bucium, judeţul Iaşi, la 16 august 1931. Studii: a urmat cursurile Liceului Internat Costache Negruzzi din Iaşi (1942-1950); a absolvit Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic din Iaşi, obţinând în anul 1956 diploma de inginer în specializarea Electrificarea industriei şi agriculturii ; între (1960-1963) a efectuat aspirantura cu frecvenţă la Şcoala Tehnică Superioară Cehă din Praga, obţinând în 1963 titlul de candidat în ştiinţe tehnice, echivalat ulterior cu titlul ştiinţific de doctor inginer. Activitatea didactică: a început în anul 1956 ca preparator, apoi asistent la disciplina de Bazele Electrotehnicii; din 1964 a devenit titularul disciplinei de Tehnica Tensiunilor Înalte, pe care a slujit-o până în anul 2001. A parcurs toate gradele didactice până la acela de profesor, ultimul obţinut în anul 1976. Întreaga activitate didactică a desfăşurat-o la disciplina de Tehnica Tensiunilor Înalte, disciplină introdusă în planul de învăţământ în anul 1960, odată cu înfiinţarea specializării de Electroenergetică. În cadrul acestei activităţi s-a preocupat de elaborarea de manuale (cursuri şi îndrumare de laborator), şi-a adus o importantă contribuţie la realizarea şi dotarea laboratorului de Tehnica Tensiunilor Înalte, pus în funcţiune în 1980. Activitatea ştiinţifică: a publicat numeroase articole ştiinţifice în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, brevete de invenţie şi aplicaţii industriale în cadrul unor contracte de cercetare. Din 1990, a îndrumat, în calitate de conducător de doctorat, mai mulţi doctoranzi, dintre care 7 au obţinut titlul de doctor. Şi-a adus o notabilă contribuţie şi în organizarea şi dezvoltarea învăţământului în Facultate şi Universitate, prin activitatea depusă în cadrul diferitelor funcţii de conducere: şef de catedră (1968-1975, 1984-1990 şi 1996-2000), prodecan (1964-1968 şi 1972-1976), decan (1968-1972), prorector (1976-1984 şi 1990-1996). În perioada (1995-1998), a fost membru în Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor şi Certificatelor Universitare în cadrul Ministerului Învăţământului. Şi-a continuat activitatea ca profesor consultant până în anul 2009. 11
Prof.univ.dr.ing. Otilia MÂLCOMETE S-a născut în oraşul Piatra Neamţ la 1 iunie 1931. Studii universitare: a început cursurile universitare la Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Textile-secţia chimică, absolvind în anul 1956, specializarea - Fibre artificiale şi sintetice. Activitatea didactică: din anul 1956 şi până la pensionare (1992) a funcţionat în cadrul Facultăţii de Textile, parcurgând, prin concurs, toate etapele activităţii didactice, de la preparator la profesor; în anul 1977 a obţinut sub conducerea academicianului Cristofor Simionescu titlul de doctor inginer în Chimia fibrelor cu lucrarea de doctorat Grefarea fibrelor de lână. În anul 1972 a beneficiat şi de un stagiu de cercetare la Institutul Textil din Paris. În cadrul activităţii didactice, doamna profesor Otilia Mâlcomete a predate cursuri de: Fibre Textile, Fizico-chimia fibrelor şi Materii Prime Textile, la secţia de Tricotaje-Confecţii a Facultăţii de Textile. Din anul 1992, a predat în calitate de profesor consultant, pentru prima dată în Facultatea de Textile, în cadrul specializării de Master, pe domeniul Generaţii Noi de Fibre. Activitatea ştiinţifică: s-a concretizat în 8 cărţi publicate în ţară, 4 brevete de invenţii, 63 de contracte de cercetare din planul Departamentului de Stat al Ministerului Industriei Uşoare în colaborare cu Institutul de Cercetări Textile-Bucureşti, cu ICECHIM-Bucureşti şi alte unităţi productive din Iaşi şi din ţară. De asemenea, a realizat peste 200 de lucrări ştiinţifice publicate în reviste de specialitate şi volume ale unor manifestări ştiinţifice, marea lor majoritate fiind axate pe probleme de : reologia şi mecanismele de obosire a produselor polimere, corelaţia structură-proprietăţi, fibre polimere de înaltă performanţă ş.a. În perioada (1981-1989), a îndeplinit şi funcţia de Prodecan al Facultăţii de Textile-Pielărie, ocupându-se de problematica de cercetare-integrare. 12
Prof.univ.dr.ing. Emanoil BÂRSAN S-a născut în comuna Călăraşi, judeţul Botoşani la 3 martie 1936. Studii universitare: în anul 1958 a absolvit Facultatea de Construcţii, secţia Civile industriale şi agricole, Institutul Politehnic Iaşi. Activitatea didactică: între (1965-2004) la Facultatea de Hidrotehnică, la disciplina Construcţii hidrotehnice (1965-1969) şi la disciplinele de Alimentări cu apă (1969 2004) în cadrul secţiilor Constructii hidrotehnice şi Inginerie sanitară şi Protecţia mediului. Activitatea ştiinţifică: a obţinut titlu ştiinţific de doctor inginer în anul 1978; a scris 8 cărţi în domeniul alimentărilor cu apă şi cercetării operaţionale; a publicat 119 lucrări ştiinţifice în reviste/conferinţe/simpozioane naţionale şi internaţionale; a obţinut 7 granturi şi 32 contracte de cercetare ştiinţifică din domeniul alimentărilor cu apă; a elaborat în colaborare cu prof. Ignat Călin de la Universitatea Al.I.Cuza Iaşi, programe proprii, competitive pentru calculul sistemelor de alimentare cu apă (1982 2009) folosite în activitatea didactică şi de cercetare; a condus 3 teze de doctorat (1998) şi a fost membru în 8 comisii de doctorat (1998-2003). A întocmit şi susţinut (împreună cu conducerea Facultăţii şi Catedrei) dosarul pentru acreditarea secţiei de Inginerie sanitară şi Protecţia mediului în cadrul Facultăţii de Hidrotehnică (1994) şi a dosarelor pentru evaluările periodice din anii 1997 şi 2003. Ca membru cu drept de vot în Consiliul Tehnico-Ştiinţific a Asociaţiei Române a Apei (ARA) Bucureşti a participat activ cu lucrări ştiinţifice la conferinţele ARA (1995 2004) şi la rezolvari de probleme practice. A fost Secretar ştiinţific al Facultăţii de Hidrotehnică (1990 1992); expert evaluator pentru proiecte finanţate prin CNCSIS; consilier Editorial, atestat de Ministerul Culturii din 1995 (Editura Cermi); membru în Consiliul Profesoral al Facultăţii de Hidrotehnică (1972 2003); membru în Senatul Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi Iaşi (1978 1982); membru/preşedinte în comisiile pentru examenul de licenţă, diplomă şi disertaţie (1965 2003). 13
Prof.univ.dr.ing. Ioan-Petru CIONGRADI S-a născut la 19 noiembrie 1936 în municipiul Roman, judeţul Neamţ. Studii universitare: a absolvit în anul 1959 Facultatea de construcţii din Iaşi, secţia construcţii civile, industriale şi agricole. Titluri ştiinţifice: doctor inginer (1971) cu teza Contribuţii privind determinarea răspunsului seismic neliniar al structurilor în cadre. Activitatea didactică: a desfăşurat-o în învăţământul de construcţii din Iaşi din 1962 până în prezent. În 1978 este numit profesor universitar titular. A înfiinţat Centrul de calcul al Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi, al cărui director a fost în perioada 1976-1984; a fost şef de catedră (1982-1999) şi prorector cu activitatea de cercetare-dezvoltare (1990-1992). Activitatea de cercetare se referă la determinarea experimentală a caracteristicilor dinamice ale construcţiilor; colaborarea la concepţia, proiectarea şi execuţia unui set de platforme seismice de diverse capacităţi; analiza efectelor torsiunii asupra răspunsului seismic al construcţiilor; analiza comportării la acţiuni seismice a unor obiective de importanţă naţională centrale termoelectrice, unele staţii şi galerii ale metroului Bucureşti, echipamente, instalaţii şi structuri ale centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă; a colaborat la realizarea de obiective comune cu diverse instituţii de cercetareproiectare din străinătate. A publicat 16 cărţi şi manuale didactice; a publicat peste 130 de articole ştiinţifice, a participat la realizarea a peste 100 de contracte de cercetare şi a 3 invenţii brevetate. Din anul 1990 este conducător de doctorat în specialitatea de Inginerie civilă, peste 20 de specialişti obţinând diploma de doctor inginer. Este membru al mai multor asociaţii profesional-ştiinţifice din ţară şi străinătate. Este expert tehnic şi verificator de proiecte atestat MLPAT. Este membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România. 14
Prof.univ.dr.ing. Aurora DIMA S-a născut la data de 10 Aprilie 1936 în localitatea Lucaceşti, judeţul Suceava. Studii universitare: a absolvit Facultatea de Construcii, Institutul Politehnic Iaşi, promoţia 1959. Activitatea didactică: a desfăşurat-o la Facultatea de Hidrotehnică, secţia Construcţii Hidrotehnice (1960 1990) fiind titulara disciplinelor: Organizare şi conducere, Tehnologia lucrărilor de construcţii hidrotehnice, Economia construcţiilor. A elaborat, ca singur autor, 12 titluri de cărţi (cursuri universitare şi indrumătoare), editate pe plan local şi central. Activitatea ştiinţifică: a obţinut titlul de Doctor inginer în anul 1973, cu teza Contribuţii la Organizarea locului de muncă în construcţii. Întreaga activitatea ştiinţifică desfăşurată a fost orientată spre studii şi cercetări în domeniul economiei construcţiilor, a tehnologiei, organizării şi conducerii (managementului) întreprinderilor de construcţii hidrotehnice. În decursul celor 30 ani de activitate în învăţământul superior a publicat peste 130 lucrări ştiinţifice în cadrul manifestărilor ştiinţifice naţionale şi internaţionale. A participat la elaborarea a peste 50 de contracte de cercetare ştiinţifică alături de cadrele didactice de specialitate. Este membru al Asociaţiei Române de Management în Construcţii (1998); a participat, cu metode şi tehnici la diferite forme de învăţământ privat sau de stat în domeniul Managementului Mediului, Managementul Resurselor Umane şi Managementul Lucrărilor de Construcţii (1995, 2001, 2004). 15
Prof.univ.dr.ing. Mihai DIMA S-a născut la data de 22 Iulie 1936, în municipiul Bârlad, judeţul Vaslui. Studii universitare: a absolvit Facultatea de Construcţii din cadrul Institutului Politehnic Iaşi, promoţia 1959. Activitatea didactică: în învăţământul hidrotehnic, specializarea Construcţii Hidrotehnice (din 1962 prezent). Titular al disciplinelor: Canalizări şi Epurarea Apelor uzate, Retehnologizarea staţiilor de epurat (masterat). Întreaga sa activitate didactică în cei peste 45 ani, a fost dublată cu cea tehnică de producţie; a fost şef de proiect pentru investiţia Spaţii de învăţământ, cercetare şi microproducţie pentru construcţii hidrotehnice (1977 1982). Activitatea ştiinţifică: a obţinut titlul de Doctor inginer în anul 1976, cu teza Contribuţii la studiul şi dimensionarea îngroşătoarelor de nămol, în domeniul Ingineriei Civile. Întreaga activitatea ştiinţifică desfăşurată a fost orientată spre domeniile prioritare din ţară, în domeniul energetic (valorificarea resurselor de energie recuperabilă) şi în biotehnologie (neutralizarea materiilor organice cu impact deosebit asupra mediului). A participat la numeroase congrese, seminarii şi simpozioane ştiinţifice naţionale şi internaţionale publicând peste 180 lucrări ştiinţifice. A scris 10 cărţi în domeniul canalizărilor şi staţiilor de epurare, pe plan local şi central (cursuri, indrumătoare, monografii). A fost director la peste 80 contracte şi granturi ştiinţifice. Membru fondator, Preşedinte al Fundaţiei Tehnice pentru Protecţia Mediului (1993 prezent), membru al Asociaţiei Române a Apelor (ARA) din anul 1999, membru al Registrului Naţional Român al Experţilor din România (1993), nominalizat în Enciclopedia personalităţilor ştiinţifice din Who s Who din România (2000). 16
Prof.univ.dr.ing. Alexandru DUMITRAŞ S-a născut pe 8 decembrie 1936 în satul Oroftiana comuna Suharău, judeţul Botoşani. Studii universitare: a absolvit în 1961 Facultatea de Construcţii, Institutul Politehnic Gheorghe Asachi din Iaşi. Titluri ştiinţifice: doctor în ştiinţe tehnice din 1975 când a susţinut teza de doctorat intitulată Calculul reţelelor de grinzi în domeniul elastic şi plastic la Facultatea Construcţii. Activitate didactică: 50 de ani de activitate la Facultatea Construcţii şi Instalaţii din care 46 ani de activitate didactică (1961-2007) în învăţământul universitar şi 4 ani de activitate ca profesor consultant (2007-2011). În anul 1961, s-a încadrat ca preparator la Catedra Statică şi Rezistenţă a Facultăţii de Construcţii din Iaşi, devenind apoi şef de laborator în anul 1962. A promovat pe post de asistent în anul 1963, şef de lucrări în anul 1969, conferenţiar în anul 1978 şi profesor universitar începând cu anul 1990. Este conducător de doctorat în specialitatea Statica construcţiilor din anul 1990, iar acum în specialitatea Inginerie civilă. În perioada 1974-1975 a predat la Universitatea Naţională din Republica Zair disciplinele Rezistența materialelor și Desenul tehnic în construcții. În anul 1972 a făcut o specializare la Universitatea Tehnică din Bratislava și la Universitatea Tehnică din Praga. În prezent coordonează ca profesor consultant activitatea a doi doctoranzi care urmează să îşi susţină tezele de doctorat. Activitatea ştiinţifică: are un număr de 125 lucrări ştiinţifice publicate dintre care 17 cărţi şi manuale universitare publicate la edituri recunoscute pe plan local şi naţional, 46 articole publicate în reviste de specialitate sau în volumele unor conferinţe naţionale şi internaţionale, 50 contracte de cercetare ştiinşifică şi 10 comunicări la diferite sesiuni ştiinţifice. A fost director la două contracte de cercetare ştiinţifică (granturi). În perioada (1983-1984) a fost director educativ la căminele studenţeşti care aparţineau de Institutul Politehnic Gheorghe Asachi din Iaşi ( din 1993). 17
Prof.univ.dr.ing. Liviu GROLL S-a născut la Paşcani, judeţul Iaşi, la 28 aprilie 1936. Studii universitare: în anul 1954 devine student la Facultatea de Construcţii din Iaşi, pe care o absolvă în anul l959, când este angajat în învăţământ la disciplinele Tehnologia construcţiilor şi Materiale de construcţii. Activitatea didactică: se dedică activităţii didactice parcurgând toate treptele: şef de laborator (1959-1961), asistent (1961-1966), şef de lucrări (1966-1974), conferenţiar (1974-1990) şi apoi profesor. A fost titular de disciplină la Materiale de constructii, şef al catedrei Beton, Materiale, Tehnologie şi Organizare (1990-1996, 2000-2006); a fost prorector al Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi (1996-2000). În anul 1975 îşi susţine teza de doctorat cu tema Influenţa rezistenţei agregatelor uşoare poroase asupra caracteristicilor betonului uşor. Din anul 1992 este conducător de doctorat coordonând 21 de teze şi participând în peste 30 de comisii de doctorat. Activitatea ştiinţifică: în paralel cu activitatea didactică desfăşoară o laborioasă activitate de cercetare pentru domenii de vârf, cum ar fi: valorificarea materialelor locale şi reciclabile, tehnologii de realizare a elementelor din beton prin liftare, glisare pe timp friguros, radioactivitatea materialelor, elementelor şi a construcţiilor, fiind creator de şcoală. Publică peste 100 de lucrări în reviste şi volumele unor congrese tematice. Realizează primul manual intitulat Tehnologia constructiilor şi fişe tehnologice pentru construcţii, din România, materiale folosite şi astăzi. Realizează proiecte importante pentru construcţiile industriale din Iaşi, Mărăşeşti, Săvineşti, construcţii agricole la Direcţia Agricolă Iaşi, proiecte de locuinţe sau social-culturale; a asigurat asistenţă tehnică şi de specialitate la diferite lucrări. Este foarte adesea solicitat pentru realizarea unor expertize tehnice şi verificări de proiecte, fiind atestat în acest sens de forurile abilitate. 18
Prof.univ.dr.ing. Gheorghe LOZINSCHI S-a născut la Buhuşi, judeţul Bacău, la 19 octombrie 1936. Studii universitare: a absolvit Facultatea de Electrotehnică, secţia Electromecanică, Iaşi, în anul 1962. Activitate didactică şi ştiinţifică: în anul 1978, a obţinut titlul de Doctor în Termotehnică şi aparate termice. Şi-a desfăşurat activitatea didactică şi ştiinţifică la Facultatea de Construcţii Iaşi, ca asistent, şef de lucrări, conferenţiar şi profesor din 1990, iar ca şef al secţiei de Instalaţii pentru Construcţii, în perioada (1975 1988); a predat următoarele discipline: Termotehnică şi Aparate termice, Instalaţii în Construcţii, Instalaţii de ventilare şi condiţionare, Tehnologia lucrărilor de instalaţii. Peste 40 de ani de activitate didactică a fost completată de cea de cercetare în domenii cum sunt: recuperarea energiei termice la potenţial scăzut, noi corpuri de încălzire, optimizarea consumului de energie termică în instalaţii industriale şi clădiri civile, stocarea energiei termice. Domnul profesor Lozonschi s-a remarcat prin lucrările de cercetare Studiul regimului termic şi hidraulic de funcţionare al reţelelor de termoficare din Iaşi (1983 şi 1984). A fost colaborator la Studiu de prefezabilitate privind îmbunătăţirea alimentării cu căldură a consumatorilor racordaţi la sistemul de termoficare urbană Iaşi (1992-1994). A condus cursurile post universitare în specialitatea instalaţii pentru construcţii cu tematica Aspecte teoretice şi aplicative privind noile surse alternative de energie ce pot fi utilizate în instalaţii. A scris cărţi şi cursuri universitare: Optimizarea alimentării cu apă, energie electrică, energie termică şi aer comprimat a şantierelor de construcţii, Editura Tehnică Bucureşti, 1986, Aparate termice, Universitatea Tehnică Iaşi, 2001; a fost recunoscut ca Expert Tehnic (MLPAT) Instalaţii termice - Instalaţii de încălzire, Ventilare şi climatizare şi Instalaţii frigorifice. 19
Prof.univ.dr.ing. Mircea MANOLOVICI S-a născut la 16 ianuarie 1936, la Suceava. Studii universitare: în anul 1958, a absolvit Facultatea de Construcţii Civile, Industriale şi Agricole. Activitatea didactică: între anii 1961 1968 a fost cadru didactic asociat la Facultatea de Construcţii. Între (1959-1979) a funcţionat la Institutul de Cercetări în Construcţii INCERC, Filiala Iaşi, fiind din 1967, cercetător ştiinţific principal; între (1978-1979) a fost şeful Laboratorului de beton armat şi construcţii hidrotehnice. Din anul 1979 şi până la pensionare, în anul 2005, a funcţionat la Catedra de Construcţii Hidrotehnice şi Inginerie Sanitară. Din anul 1992, a fost profesor, iar din 2005, până în prezent, profesor consultant onorific. Între (1990-1992) a fost Secretarul Ştiinţific al Senatului Universităţii, iar între (1992-1996) a fost director al Colegiului Universitar tehnic nr.2. În perioada (2000-2004) a fost şef de catedră. A predat cursuri la secţiile Amenajări şi Construcţii Hidrotehnice ingineri şi masterat. Este doctor inginer din anul 1984, în domeniul Analiza postelastică a structurilor. Activitatea ştiinţifică: a colaborat la rezolvarea a 119 lucrări de cercetare pe bază de contract; lucrări ştiinţifice publicate: 77 (din care 15 în străinătate). Domenii de cercetare: protecţia antiseismică a construcţiilor, calculul şi comportarea elasto-plastică a structurilor, controlul şi siguranţa în exploatare a barajelor şi altor construcţii hidrotehnice. A fost membru in Comitetul Român al Marilor Baraje (1992) şi al Comisiei Naţionale pentru Siguranţa Barajelor (CONSIB) (1999). Distincţii obţinute: ordinul Meritul pentru Învăţământ, în grad de Cavaler (2004). 20
Prof.univ.dr.ing. Savel MITREA S-a născut la 5 aprilie 1936 în localitatea Dumbrăveni din judeţul Suceava. Studii universitare: a absolvit în 1961 Institutul Politehnic Gheorghe Asachi din Iaşi, Facultatea de Electrotehnică, specializarea Electromecanică. Activitate didactică: în învăţământul universitar electrotehnic românesc de la absolvire (1961) până la pensionare (2004 - pentru limită de vârstă) la Institutul Politehnic Iaşi (Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi din 1993), Facultatea de Electrotehnică, Catedra de Bazele Electrotehnicii; a fost profesor universitar din anul 1990; prodecan al Facultăţii de Electrotehnică (1976-1981); membru în consiliul facultaţii; membru în Senatul Universităţii; timp de 14 ani a fost şef al catedrei de Bazele Electrotehnicii, de la înfiinţarea acesteia (1990) şi până la pensionare (2004). Activitatea ştiinţifică: a obţinut titlul de Doctor inginer în anul 1971 la Institutul Politehnic Gheorghe Asachi din Iaşi cu teza Contribuţii la sinteza multiplicatoarelor de frecvenţă magnetice statice. Pe plan ştiinţific publică lucrări şi aduce contribuţii în domeniul haosului în circuite neliniare şi a sustentaţiei electromagnetice a vehiculelor echipate cu motoare electrice liniare; participă într-un colectiv multidisciplinar la contracte de cercetare cu Intreprinderea Electroputere Craiova în urma cărora rezultă un prototip funcţional de vehicul cu sustentaţie electromagnetică cu demonstraţii, expus pentru public şi presă în corpul E al Facultăţii şi în laboratorul de Utilizări ale Energiei Electrice, cu mediatizare amplă prin radio, televiziune si presă. 21
Prof.univ.dr.ing. Ioan ROŞCA S-a născut la 14 noiembrie 1936, părinţii fiind învăţători în comuna Tereblecea, fostul judeţ Rădăuţi-Ucraina. Studii: a absolvit liceul în municipiul Dorohoi şi Facultatea de Chimie Industrială, Institutul Politehnic Iaşi, în anul 1960. Activitate didactică: a fost încadrat ca preparator la Catedra de chimie generală, analitică şi anorganică, fiind normat până în 1966 la disciplina de chimie analitică a ocupat toate funcţiile didactice până la profesor până în anul 2005 la disciplina de Chimie anorganică; a fost şef catedră la Chimie anorganică (1983-1984), a fost prodecan al Facultăţii de Chimie şi Tehnologia Produselor Textile (1977-1982) şi al Facultăţii de Chimie Industrială (1984-1996); în anul 1969 a efectuat un stagiu de documentare la Institutul de Chimie Anorganică Halle Gemania a predat chimie anorganică la Universitatea din Alger (1972-1973). Este doctor inginer din anul 1975, iar din 1990 este conducător de doctorat, specialitatea Chimie anorganică, finalizându-se sub coordonarea sa 13 teze de doctorat şi alte 3 fiind în stadiul de pregătire: este autor şi coautor a 29 de cărţi, majoritatea din ele fiind cursuri universitare. Activitatea ştiinţifică cuprinde realizări din domeniile compuşilor coordinativi, coroziunea solurilor, valorificarea materialelor refolosibile, însumând peste 280 de lucrări ştiinţifice publicate în diverse reviste. O activitate deosebit de bogată este concretizată în realizarea a 98 de contracte de cercetare ştiinţifică şi granturi din domenii privind: valorificarea unor produse, sinteze de noi compuşi cu aplicaţii industriale, îmbunătăţirea unor procese de fabricaţie, influenţa câmpului magnetic în sinteza chimică şi a proprietăţilor fizico-chimice, îmbunătăţirea randamentelor de fabricaţie si brevetarea a 59 de invenţii din care 15 au primit premiul I şi medalia de aur la Târguri şi Saloane Internaţionale de Invenţii. Este membru al New York Academy of Science, al Societăţii Chimiştilor din România, Societăţii de Inginerie Chimică. A fost expert evaluator MECT (CNCSIS), membru în comitetele de redacţie şi referent ştiinţific la revistele Environment Engineering and Management Journal, Journal of Thermal Analysis and Calorimetry, Buletinul Institutului Politehnic Iaşi. I s-a decernat medalia Henri Coandă clasa I în anul 2003 pentru merite deosebite de inventator. 22
NOTIŢE 23
NOTIŢE 24