8. Utilizarea controalelor Windows

Transcription

1 8. Utilizarea controalelor Windows 81. Casete de text Casetele de text sunt obiecte aparţinând clasei JTextField. Coţinutul unei casete de text este de regulă un obiect de tip String. În timpul executării programului conţinutul casetei poate fi preluat folosind metoda gettext() şi poate fi impus folosind metoda settext(). Proprietăţile care sunt de obicei impuse sunt: - horizontalalignment, - mod de cadraj al şirului de caractere - editable - dacă este posibilă scrierea în casetă sau nu. Opţiune dezactivată pentru casetele al căror conţinut este determinat în aplicaţie; - font - fontul utilizat - background - culoarea fundalului - foreground - culoarea scrisului, - text - conţinutul iniţial al controlului. Proprietăţile pot fi modificate prin program, metodele cele mai frecvent apelate fiind setbackground(), care permite impunerea culorii fundalului şi setforeground(), care impune culoarea textului. 8.2 Butoane Butoanele sunt controale Windows destinate declanşării unei acţiuni. Înţelegerea modului în care se specifică acţiunea (metoda) care trebuie să fie executată la declanşarea unui anumit eveniment este posibilă doar prin evidenţierea unor particularităţi ale modului în care programarea obiectuală este implementată în Java. 8.3 Interfeţe, clase incluse, clase anonime Evenimentele declanşate de acţiunile operatorului şi la care o aplicaţie Windows poate reacţiona sunt diverse. Pentru integrarea mai uşoară a mecanismului de tratare a lor, creatorii limbajului Java au realizat o grupare a lor pe 118

2 categorii. Gruparea metodelor specializate pe tratarea unei categorii de evenimente se realizează folosind conceptul de interfaţă (eng. interface). O interfaţă poate fi privită ca fiind o clasă mai aparte, care conţine un număr de metode abstracte care trebuie suprascrise în cadrul clasei care o foloseşte. Suprascrierea unei metode a unei interfeţe presupune scrierea unei metode având acelaşi nume cu cel al metodei corespunzătoare din definiţia interfeţei dar un conţinut adaptat aplicaţiei. Evident nu se pot creea obiecte având ca tip o interfaţă în locul unei clase. Declararea faptului că o clasă suprascrie metodele unei interfeţe (sau ale mai multor interfeţe) se realizează printr-o directivă implements: class nume_clasă implements interfaţă_1 [interfaţă_2...] Notă. Limbajul Java nu admite moştenirea multiplă, respectiv o clasă nu poate avea mai multe superclase. Prin interfeţe această constrângere este însă ocolită, o clasă moştenind membrii unei clase şi a unui număr oarecare de interfeţe. Exemplu : import java.awt.*; import java.awt.event.*; import javax.swing.*; public class CelsConv implements ActionListener { Într-o aplicaţie Java obişnuită începută ca în exemplul precedent vor exista obligatoriu secvenţe de cod de tipul: butoncalcul.addactionlistener(this); butongata.addactionlistener(this); Aşa cum deja se ştie, obiectul referit prin this este obiectul curent care în acest mod este indicat ca fiind listener (ascultător). Metoda apelată la producerea evenimentului (clic pe buton) denumită în programare handler de eveniment, va fi cea conţinută în clasa căreia îi aparţine obiectul declarat ca listener. Aceasta este modalitatea prin care se "instituie" supravegherea şi interceptarea apăsării butoanelor butoncalcul şi butongata. 119

3 Interfaţa ActionListener, implementată în clasa CelsConv, conţine doar o metodă, actionperformed(). Ea trebuie suprascrisă în cadrul acestei clase. Deoarece pot exista mai multe butoane ale căror selectări declanşează aceeaşi metodă (în exemplul dat există două butoane), metoda actionperformed() va implementa un algoritm de identificare a sursei evenimentului. public void actionperformed(actionevent e) { if (e.getsource() == butoncalcul) { double tempdata = Double.parseDouble(tempCelsius.getText()); int tempfahr = (int)(tempdata * ); tempcelsius.settext(""+tempfahr); } else System.exit(0); } Dacă se foloseşte NetBeans declararea obiectului listener se bazează pe posibilitatea definirii claselor incluse (inner clases) într-o clasă dată. În Java o aplicaţie care foloseşte clase incluse are structura: class ClasaPrinc { } class ClasaInclusa { } Clasa inclusă poate fi declarată oriunde în cadrul clasei exterioare. Dacă declararea clasei incluse s-a realizat în afara metodelor clasei exterioare, din metodele clasei incluse pot fi accesate variabilele clasei exterioare şi invers. Dacă o clasă inclusă implementează o interfaţă, numele ei poate fi omis (clasa devine anonimă) ajungându-se la expresii de forma: numele clasei lipseşte, apare doar numele interfeţei (ActionListener) În metoda suprascrisă actionperformed() se apelează o altă metodă, jradiobutton1actionperformed(evt) 120

4 Scrierea din exemplul precedent poate induce în eroare dar să ne amintim că nu pot fi create obiecte aparţinând unei interfeţe, deci scriind: new ActionListener() {... nu creem un obiect de tip ActionListener ci un obiect aparţinând unei clase interioare anonime care la rândul ei implementează interfaţa ActionListener. În NetBeans scrierea codului care asociază o metodă de tratare unui eveniment se realizează automat. Utilizatorul poate edita practic doar metoda apelată în cadrul metodei suprascrise a interfeţei implementate, jradiobutton1actionperformed(evt) în exemplul anterior. În concluzie se poate spune că, dacă un obiect al interfeţei trebuie să răspundă la o acţiune (clic cu mouse-ul de exemplu) NetBeans generează pentru listener un obiect aparţinând unei clase interioare anonime în care sunt suprascrise metodele unei interfeţe pe care aceasta o implementează. Metoda aferentă evenimentului interceptat conţine un apel la o metodă a clasei (handler) a cărui nume este format din numele controlului + numele evenimentului interceptat. Pentru a impune tratarea unui eveniment se selectează obiectul care va declanşa evenimentul (sursa evenimentului, un buton de exemplu) şi folosind interfaţa se va declanşa scrierea metodei de tratare. a. Se foloseşte meniul contextual (pentru actionperformed de exemplu) b. Se selectează câmpul din fereastra de proprietăţi (tabul Events selectat) din dreptul evenimentului a cărui tratare se doreşte. clic Dacă se doreşte apelarea altei metode sau se doreşte schimbarea numelui predefinit, se editează numele implicit după care se apasă Enter. În continuare se trece la editarea codului metodei, specific aplicaţiei. 121

5 Exemplu: Să se realizeze o aplicaţie care transformă gradele Celsius în grade Farenheit şi invers. Soluţie: După adăugarea unei etichete (JLabel) conţinând şirul de caractere Temperatura şi a unei casete de text (JTextField) pentru introducerea valorii şi afişarea rezultatului, se va adăuga interfeţei un control de tip buttongroup şi două butoane radio (JRadioButton). Controlul de tip buttongroup va servi la gruparea butoanelor radio. Pentru a realiza gruparea, se selectează succesiv, cu tasta Control apăsată, cele două butoane radio şi apoi, în fereastra de proprietăţi, se selectează pentru proprietatea buttongroup valoarea buttongroup1, respectiv obiectul deja adăugat. Proprietatea text a butoanelor radio se modifică în "Celsius -> Fahrenheit" respectiv "Fahrenheit -> Celsius". Se mai adaugă două butoane (JButton) având proprietatea label "Calculează" respectiv "Gata". Pentru a stabili sensul transformării se adaugă clasei aplicaţiei o variabilă denumită sens de tip boolean având valoarea true pentru Celsius - Fahrenheit. 122

6 Folosind proprietatea selected a primului buton Radio se va impune ca la pornirea aplicaţiei acesta să fie selectat. Corespunzător se va interveni în constructorul clasei dând variabilei sens valoarea true. 123

7 Mai urmează să se adauge metodele de tratare a evenimentelor declanşate la selectarea butoanelor. Pentru primul buton radio codul metodei va fi: Pentru al doilea buton radio codul va fi: Butonul "Calculează" va declanşa execuţia unei metode care va coţine preluarea valorii din controlul de tip JTextfield, conversia sa din String în double, calculul noii valori şi memorarea acesteia, după conversie în String, în controlul de tip JTextField. Pentru transformare se vor folosi formulele: Celsius -> Fahrenheit: v = 9.0 / 5.0 * v ; Fahrenheit -> Celsius v = 5.0 / 9.0 * (v ); Pentru al doilea buton "Gata", funcţia de tratare a evenimentului declanşat la acţionarea sa va opri aplicaţia. 124

8 Rezultat posibil: 8.4 Casete de validare (Check button) Un control de tip casetă de validare (checkbox) poate avea două stări: selectat sau neselectat. Starea de selectare poate fi stabilită în momentul realizării interfeţei grafice sau în timpul execuţiei aplicaţiei, prin apelul metodei setchecked(); Exemplu de utilizare: Se consideră o aplicaţie care afişează trei controale, un control de tip JLabel şi două de tip JCheckBox, ca în figură. 125

9 Selectarea butoanelor de tip JCheckBox trebuie să modifice aspectul fontului folosit la scrierea şirului de caractere conţinut în JLabel. Ambelor butoane li se va ataşa aceeaşi funcţie de tratare. Pentru început se include metoda ataşată implicit primului buton: Se revine în fereastra de proprietăţi şi i se modifică numele: Apoi se editează textul metodei: Pentru al doilea buton (italic) ataşarea aceleiaşi metode pentru evenimentul actionperformed se realizează astfel: - se selecteasă câmpul din dreptul evenimentului actionperformed: Mediul de programare afişează automat numele metodei, italicactionperformed(). 126

10 - fără a intra în fereastra de editare a clasei (fără a apăsa tasta Enter) se modifică numele metodei (italicactionperformed -> cbactionperformed) şi apoi se apasă tasta Enter. 127