POSDRU/96/6.2/S/63660.

Transcription

1 Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Investeşte în oameni! Număr de identificare al contractului: POSDRU/96/6.2/S/ Titlul proiectului: Reţea de Centre Complexe de Incluziune Socială. Coordonator proiect: Parteneri: Cercetare psihologică longitudinală privind calitatea vieţii, simptomatologia, funcţionarea globală şi abilităţile de viaţă independentă ale persoanelor adulte cu probleme de sănătate mintală, în contextul frecventării serviciilor sociale specializate oferite de către Fundaţia Estuar

2 De douăzeci de ani Fundaţia Estuar este un însoţitor de vieţi. Facem asta cu profesionalism şi cu dragoste pentru oamenii care au probleme de sănătate mintală. Putem spune acum că această organizaţie a devenit un centru de excelenţă, capabil să explice oricui cât de importantă este incluziunea socială a persoanelor vulnerabile, capabil să demonstreze cum se construiesc servicii sociale durabile. Strategia de dezvoltare a Fundaţiei Estuar influenţează în mod vădit dezvoltarea domeniului sănătăţii mintale din România, iar o parte importantă a acestei strategii este argumentarea prin cercetare a faptului că opţiunile sociale au impact pozitiv asupra calităţii vieţii persoanelor afectate de boală psihică. Studiul de faţă aduce atât argumente statistice, cât şi calitative pentru a ne lămuri că serviciile de reinserţie socială sunt mult mai eficiente decât spitalizările pentru a obţine o mai bună calitate a vieţii pentru bolnavii psihici cronici şi pentru comunităţile care îi înconjoară. Mulţumesc echipei Estuar şi partenerilor acestei cercetări pentru viziunea corectă asupra viselor celor care uneori au halucinaţii. dr. Cristian Andrei Preşedinte Fundaţia Estuar

3 Cercetare psihologica longitudinala privind calitatea vietii, simptomatologia, functionarea globala si abilitatile de viata independenta ale persoanelor adulte cu probleme de sanatate mintala, in contextul frecventarii serviciilor sociale specizalizate oferite de catre Fundatia Estuar Realizata in centrele Fundatiei Estuar, cu ajutorul echipei de specialitate: Dr. Carrie Garavan, Comber Foundation, Ireland Dr. Frank Houghton, Heath Geographer, Limerick, Ireland Dr. Barry Coughlan, University of Limerick, Ireland Adelina Muresan, psiholog, Centrul Social Cluj Camelia Deac, medic psihiatru, Centrul Social Cluj Daniel Pirvu, psiholog, Un Pas Impreuna, Bucuresti Dan Ghenea, medic psihiatru, Un Pas Impreuna, Bucuresti Cosmin Naluca, psiholog, Centrul Social Giurgiu Lavinia Oprea, medic psihiatru, Centrul Social Giurgiu Liliana Elena Urzeala, psiholog, Centrul Social Ploiesti Diana Simona Decean Iuonas, medic psihiatru, Centrul Social Ploiesti Diana Amza, psiholog, coordonator cercetare, Un Pas Impreuna, Bucuresti Monica Olaru, Manager Proiect Mariana Armean, psiholog, Manager Proiect Silvia Trandafir, medic psihiatru, Centrul Social Sector 6, Bucuresti 1

4 Cercetare psihologica longitudinala privind calitatea vietii, simptomatologia, functionarea globala si abilitatile de viata independenta ale persoanelor adulte cu probleme de sanatate mintala, in contextul frecventarii serviciilor Estuar Abstract Prezentul studiu urmareste evidentierea modificarilor aparute la persoanele adulte cu probleme de sanatate mintala, in aceea ce priveste calitatea vietii, simptomatologia bolii, functionarea globala si abilitatile personale si sociale, in urma frecventarii serviciilor oferite in cadrul centrelor Estuar din tara. Lotul a cuprins 147 de persoane, 77 barbati si 70 femei, cu varstele cuprinse intre 18 si 61 de ani. Rezultatele globale au indicat imbunatatirea calitatii vietii in plan psihologic si a functionarii globale, scaderea comportamentelor obsesiv-compulsive, a anxietatii si a psihoticismului, precum si cresterea abilitatilor personale si sociale. In plus, a fost realizat un focus grup in scopul evaluarii calitative a impactului activitatilor asupra beneficiarilor, a identificarii nevoilor, asteptarilor, sugestiilor si propunerilor acestora, fiind creionate noi directii de dezvoltare. Introducere Fundatia Estuar a fost fondata in septembrie 1993 de catre Asociatia Penumbra din Scotia si Liga Romana de Sanatate Mintala si este prima organizatie 2 din Romania care a creat pentru adultii cu probleme de sanatate mintala o retea de servicii de ingrijiri comunitare de zi si locative acreditate si recunoscute la nivel local, national si international. Misiunea Fundatiei Estuar este de a oferi optiuni sociale si alternative adultilor cu probleme de sanatate mintala, pentru reintegrarea lor in comunitatea romaneasca. Prin intermediul centrelor sociale din Bucuresti (sectorul 1 si 6), Giurgiu, Ploiesti, Cluj, a locuintelor protejate din Bucuresti, dar si prin intermediul filialei Botosani, sunt oferite atat beneficiarilor cat si apartinatorilor servicii sociale si de consiliere psihologica, psihiatrica, sociala, juridica, sprijin pentru integrarea profesionala (consiliere vocationala, consiliere pre si post angajare), terapie ocupationala, grupuri de recuperare si reinsertie sociala, consiliere la domiciliu. Studiul a fost realizat ca activitatea de sine statatoare in cadrul proiectului Retea de centre complexe de incluziune sociala ID Au fost implicati specialisti psihologi si psihiatri din 5 locatii (din Bucuresti, Giurgiu, Cluj si Ploiesti), in selectarea, aplicarea, scorarea, interpretarea instrumentelor aplicate.

5 I. Definirea conceptelor utilizate 1. Calitatea vietii Pentru o perioada lunga de timp principalul scop in tratamentul problemelor de sanatate mintala era reducerea simptomelor. Foarte frecvent in acest demers cercetarea se concentra pe boala si nu pe pacient. In ultimii ani atentia specialistilor s-a concentrat mai mult pe cresterea calitatii vietii asociata cu reducerea simptomatologiei. Studiile au identificat calitatea vietii ca fiind un predictor important al recaderilor la persoanele cu probleme de sanatate mintala (Boyer et al., 2013) Organizatia mondiala a sanatatii defineste calitatea vietii ca fiind perceptia individului asupra propriei vieti, in contextul cultural si social in care traieste in relatie cu scopurile, asteptarile si standardele sale. (WHOQOL Group, 1995, p. 1405) Caracteristicile conceptului de calitatea vietii Calitatea vietii este un complex multidimensional si acopera dimensiunea fizica (perceptia individului fata de sanatatea lui fizica), psihologica (perceptia individului fata de starea lor cognitiva si afectiva) si sociala (perceptia individului asupra relatiilor sale interpersonale si a rolurilor sociale pe care le au). Conceptul de calitate a vietii este 3 centrat pe persoana si se refera la perspectiva individului asupra propriei vieti, la felul in care el isi evalueaza calitatea vietii. Asa cum se observa calitatea vietii reprezinta o evaluare subiectiva a propriei vieti. (Basu, 2004). Daca evaluarile subiective ale calitatii vietii iau in considerare indicatori ai satisfactiei fata de propria viata pe diferite domenii, evaluarile obiective iau in considerare conditiile de trai, factori socio-demografici si functionare sociala (Tomotake, 2011). Specificul QL la pacienti psihiatrici Studiile sugereaza ca desi la pacientii cu probleme de sanatate mintala exista o corelatie intre evaluarea subiectiva si cea obiectiva a calitatii vietii, acestea au determinanti diferiti si sublinieaza importanta ambelor tipuri de evaluare, (Fitzgerald et al. 2001). Simptomele depresive afecteaza in mai mare masura masuratorile subiective ale calitatii vietii, simptomele negative afecteaza in special evaluarile obiective, iar abilitatile sociale scazute afecteaza atat evaluarea subiectiva cat si cea obiectiva. S-a constatat ca reducerea simptomelor depresive si

6 a simptomelor negative si dezvoltarea abilitatilor de viata independenta cresc calitatea vietii a persoanelor cu schizofrenie (Tomotake, 2011). Datorita naturii subiective a conceptului de calitatea vietii pot sa apara anumite dificultati in evaluarea acestui concept la persoane cu probleme de sanatate mintala. Studiile sugereaza ca persoanele cu tulburari psihotice au tendinta sa raporteze (la masuratorile subiective) o calitate a vietii mai ridicata decat ar fi de asteptat luand in considerare conditiile obiective de viata. Comparand persoanele cu schizofrenie si cele cu o tulburare depresiva s-a constatat ca persoanele cu schizofrenie au tendinta sa evalueze subiectiv semnificativ mai pozitiv calitatea vietii comparativ cu persoanele cu depresie, in timp ce la nivel obiectiv persoanele cu schizofrenie aveau semnificativ mai multe experiente de viata negative asociate cu o evaluare obiectiva a calitatii vietii mai scazuta. (Lehman et al.,1996). Predictori Cresterea calitatii vietii este un obiectiv major in managementul problemelor de sanatate mintala insa exista dificultati in a se ajunge la un consens in ceea ce priveste factorii care sunt predictivi pentru calitatea vietii si relatiile dintre acestia. Studiile sugereaza ca persoanele cu probleme de santate mintala sunt mai putin multumite de sanatatea psihologica, de relatiile sociale si de mediu (Makara- Studzińska et al, 1983). De altfel existenta unui suport social (Hansson et al., 1999) si in special atasamentul, valorizarea din partea celorlalti (Caron et al., 2005) si relatiile bune cu cei din jur (Lehman, 1983) au fost asociate cu o calitate a vietii mai ridicata. In ceea ce priveste simptomatologia studiile sugereaza ca simptomele depresive sunt cel mai important predictor pentru o calitate a vietii scazuta la persoane cu schizofrenie (Saarni et al. 2010; Ajeda et al. 2012) in timp ce simptomele pozitive nu au fost identificate ca fiind predictive pentru calitatea vietii (Ajeda et al. 2012). O serie de studii au identificat stima de sine, autoeficacitatea, autonomia (Hansson et al., 1999) severitatea stresului cotidian, strategiile de coping (Caron et al.,2005) ca factorii care contribuie la cresterea calitatii vietii personelor cu probleme de sanatate mintala. Dintre factorii obiectivi nivelul educational, lungimea perioadelor de spitalizare (Caron et al.,2005), varsta, durata bolii (Ajeda et al. 2012) si nivelul socio-economic sunt asociati atat cu evaluarea subiectiva cat si cea obiectiva a calitatii vietii. 4

7 Studiile sugereaza ca cresterea calitatii vietii este asociata cu mai multi factori la persoanele cu problemele de sanatate mintala. Identificarea acestora este importanta pentru a fi luati in considerare in interventiile multidiciplinare pentru persoanele cu probleme de sanatate mintala. Rezultatele studiilor sunt consistente in privinta asocierii deficitelor cognitive si a simptomelor negative cu o calitate scazuta a vietii, insa necesita analize suplimentare pentru identificarea interactiunilor si a relatiilor dintre factori predictivi pentru calitatea vietii. 2. Functionarea globala a persoanelor cu probleme de sanatate mintala Pe langa simptomatologia specifica problemelor de sanatate mintala, acestea sunt caracterizate si de disfunctii la nivel de functionare cognitiva, sociala si profesionala. Functionarea profesionala Dificultatile in functionarea profesionala sunt incluse in criteriile de diagnostic pentru schizofrenie. Debutul problemelor de sanatate mintala fiind asociat cu un declin in functionarea profesionala si sociala (Mueser et al. 2004). Studiile sugereaza ca doar 10-20% din persoanele cu probleme de sanatate mintala de tipul schizofreniei, tulburarii bipolare si depresiei rezistente la tratament au un loc de munca (Mueser et al. 2004). In pofida procentului scazut al persoanelor care au un loc de munca majoritatea persoanelor cu o problema de sanatate mintala isi doresc un loc de munca (Rogers et al. 1991). De asemenea persoanele cu o problema de sanatate mintala care au un loc de munca au o serie de beneficii, inclusiv simptome mai putin severe, o stima de sine mai ridicata, un statut socio-economic mai bun si o recuperare mai rapida (Bond et al., 2001). Mueser et al. (2004) au identificat care sunt factorii care contribuie la o viata profesionala cu mai putine dificultati pentru persoanele cu o problema de sanatate mintala. Functionarea cognitiva, sociala si profesionala buna inainte de debutul bolii sunt asociate cu un nivel de functionare profesionala mai bun. De asemenea simptomatologia mai severa in special cea negativa este asociata cu mai multe dificultati in viata profesionala. Functionarea sociala Disfunctiile sociale reprezinta o componenta importanta a simptomatologiei schizofreniei. Retragerea sociala si izolarea au fost identificate ca si simptome prodromale frecvente, fiind predictive pentru debutul bolii sau al unui episod psihotic, insa afectarea functionarii sociale persista si in perioadele de 5

8 remisiune. Disfunctiile sociale in schizofrenie includ dificultati in initierea si sustinerea conversatiilor si dificultati in atingerea scopurilor sau in satisfacerea nevoilor in situatii care necesita interactiune sociala. Aceste disfunctii se conceptualizeaza in dificultati profunde legate de functionarea sociala. Pentru multi pacienti cu schizofrenie, functionarea sociala deficitara, comportamentul interpersonal inadecvat si experintele de stigmatizare, combinate cu anxietatea sociala, contribuie la izolare, la scaderea suportului social si la afectarea functionarii vocationale, care la randul lor, scad oportunitatile pacientilor cu schizofrenie de a-si dezvolta si imbunatatii abilitatile sociale. Unul dintre criteriile de diagnostic pentru schizofrenie este afectarea functionarii sociale si/sau profesionale, in special difiucultati in mentinerea reltiilor cu familia si prietenii sau functionarea la locul de munca. Aceste disfuncti sunt definite ca incapacitatea indivizilor de a indeplinii anumite roluri definite social cum sunt cele casnice, de angajat, elev/student, sot/sotie, membru al familiei sau prieten. Functionarea sociala include si satisfactia individului cu propria abilitate de a indeplinii aceste roluri, abilitatea lor de auto-ingrijire si implicarea lor in activitati de relaxare si recreative (Mueser, & Tarrier, 1998). Studiile sugereaza existenta unor disfunctii la nivelul functionarii social inca de la primul episod psihotic fiind asociate in special cu simptomatologia negativa (Grant, Addington, Addington, & Konnert, 2001). Acestea au efecte sociale si psihologice puternice lipsa unui loc de munca, abandon scolar, relatii sociale limitate, izolare, stres familiar si abuz de substante. Aceste probleme par a fi cele care creeaza distres si contribuie la un risc crescut de suicid la persoanele cu schizofrenie (Mueser, & Tarrier, 1998). Aceste disabilitati sustin nevoia unei abordari multidimensionale a tratamentului care include o serie de strategii psihosociale in care reabilitarea joaca un rol esential. Functionarea cognitiva Studiile indica faptul ca schizofrenia este o tulburare in dezvoltarea neurologica in care multi pacienti evidentiaza deficiente la nivel atentional, cognitiv si neuromotor, inca din copilarie, cu mult inainte de a debuta boala (Cornblatt, & Kelip, 1994). Deficitele cognitive persita in viata adulta si interfereaza cu abilitatea de a indeplinii roluri sociale si de a beneficia in totalitate de programele de reabilitare. Consecintele bolii asupra dezvoltarii se accentueaza odata cu primul episod psihotic in adolescenta sau la varsta adulta tanara. Aceste consecinte functionale, psihosociale, devin tot mai severe odata cu evolutia bolii (Bellack, 2002). 6

9 Problemele la nivel cognitiv experientiate de persoanele cu schizofrenie includ probleme la nivelul procesarii informatiilor (Cadenhead et al., 1997), categorizarii abstracte, planificarea si reglarea comportamentului orientat spre scop, flexibilitatea cognitiva, atentia, memoria si procesarea vizuala (Mahurin et al., 1998). Aceste probleme sunt asociate cu simptome negative si de dezorganizare, desi par a fi distincte. Aceste probleme variaza in timp si nu este clar in ce masura sunt datorate bolii sau efectelor secundare ale medicatiei neuroleptice (Zalewski et al., 1998). Studiile sugereaza faptul ca severitatea disfunctiilor cognitive este un predictor important al functionarii sociale si profesionale (Breier, Schreiber, Dyer, Pickar, 1991). Anumite modele sugereaza existenta unei disfunctii la nivelul unui proces cognitiv fundamental, care sta la baza tuturor simptomelor prezente in schizofrenie. Braff (1993) sugereaza, pe baza anormalitatilor clinice si neuropsihologice ca pacientii cu schizofrenie au dificultati in alocarea resurselor atentionale pentru sarcinile relevante. Goldman-Rakic si Selemon (1997) sustin ca problema fundamentala in schizofrenie este o deficenta la nivelul memoriei de lucru, astfel incat abilitatea de a mentine si utiliza reprezentarile interne ale lumii este afectata. Andreasen et al. (1996) sugereaza faptul ca afectarea conexiuni dintre regiunile frontale, talamice si cerebel produce asimetrie cognitiva, care rezulta in dificultati de coordonare a proceselor perceptive, de encodare, de reactualizare si de prioritizare a experientei si a informatiilor. 3. Abilitati de viata independenta Abilitatile de viata independenta se pot defini ca si abilitati psihosociale insusite care ii permit individului sa duca o existenta normala fara a depinde de asistenta din partea societatii si folosind oportunitatile pe care viata le ofera. Dezvoltarea deprinderilor de viata independenta reprezinta un proces complex, prin care beneficiarii, prin activitati, experiente progresive si coordonate, sunt ajutati sa devina competenti din punct de vedere social, emotional, moral, fizic si cognitiv. În general, prin abilităţi se înţelege comportamentul controlat care duce la atingerea unor ţeluri, îndeplinirea unor obligaţii sau abordarea unei situaţii, asadar am putea afirma ca abilităţile de viaţă sunt un set de instrumente necesare oricărei persoane, cu sau fara o deficienta patologica pentru aduce o viaţă echilibrată, pentru a dezvolta şi menţine relaţii normale cu ceilalţi, pentru a-şi realiza telurile propuse dar si pentru a depasi diversele obstacole, chiar 7

10 esecuri intampinate. Aceasta notiune este indreptata catre mai multe directii însa practic când vorbim de abilităţile de viaţă avem în vedere un set de trasaturi, calitati, comportamente, atitudini deprinderi, aptitudini, care pot duce la atingerea acelui nivel de calitate a vieţii pe care dorim sa il dobandim. Consideram ca abilitatile necesare dezvoltarii unei vieti independente se pot incadra in: 1. Abilitati de gatit/preparare a hranei. 2. Abilitati de mentinere a sanatatii, igienei categoria cuprinde abilitati de ingrijire personala, alimentatie, prevenire imbolnavire. 3. Gestionare venituri categoria cuprinde abilitati de gestionare a banilor (realizarea bugetului personal, a da/primi restul corect, gestionarea datoriilor, accesarea serviciilor bancare etc). 4. Abilitati de gospodarire categoria cuprinde abilitati de auto-gospodarire, curatenie, gradinarit, reparatii minore. 5. Abilitati de gestionare a timpului categoria cuprinde abilitati de orientare temporala, de organizare a timpului liber, de gestionare a sarcinilor, punctualitate, realizarea de planuri pe termen scut/mediu/ lung etc. 6. Accesare resurse comunitate categoria cuprinde abilitati si cunostinte 8 referitoare la serviciile sociale existente, ajutoare, mijloace de transport, utilizarea facilitatilor publice, etc. 7. Gestionarea emotiilor categoria cuprinde abilitati de control emotional, stress management, gestionare conflicte. 8. Abilitati de comunicare categoria cuprinde abilitati de comunicare asertiva, de adecvare a stilului de comunicare la context si persoana, abilitati de ascultare, etc). 4. Simptomatologia specifica bolilor Participantii supusi auoevaluarii s-au incadrat ca diagnostic in categoria psihozelor (schizofrenie, tulburare schizoafectiva, tulburare afectiva bipolara, tulburare depresiva majora), in categoria intarzierii mintale (gradul I sau II), in categoria nevrozelor cu evolutie cronica (tulburarea anxioasa generalizata cu/fara atacuri de panica, tulburarea anxios-depresiva, tulburarile de somatizare, tulburarea hipocondriaca si tulburarea obsesiv-compulsiva). Au existat si subiecti cu patologie psihica pe un fond organic(epilepsie, traumatisme cranio-cerebrale, alcoolism). Simptomele urmarite in cadrul cercetarii sunt fost de ordin fizic si psihic.

11 Simptome fizice cu echivalente psihice (numite somatizari sau cenestopatii) precum: senzatii dureroase(cefalee, dureri in piept, dureri de sale sau de spate, dureri musculare); senzatia de lesin; batai rapide ale inimii; ameteala; amorteli/furnicaturi la nivelul membrelor; senzatia de greutate la nivelul membrelor; tremuraturi; senzatia de greata si varsatura; respiratie dificila si senzatia de lipsa de aer; senzatia de nod in gat; senzatia de cald/frig(bufeuri); Sunt insotite de obicei de un discomfort psihic marcat. Se intalnesc frecvent in tulburarile anxioase, depresie si mai rar in psihoze(schizofrenie). Simptome psihice: halucinatii (auditive- in special voci comentative/imperative, vizuale, somatice, viscerale) si pseudohalucinatii(fenomenele de automatism mental precum furtul gandirii, sonorizarea gandirii, blocajul gandirii, insertia gandurilor etc). Halucinatiile au fost definite ca perceptii senzoriale pentru care nu exista un stimul real de perceput, traite intens de catre persoana, fara critica/cu critica partiala. Sunt caracteristice psihozelor, indiferent de etiologie. depersonalizarea si derealizarea. Depersonalizarea este senzatia de irealitate a propriei persoane, descrisa deseori ca senzatie de parasire a propriului corp sau de modificare a schemei corporale. Derealizarea se refera la o senzatie de irealitate, de straniu, in ceea ce priveste realitatea inconjuratoare. Se intalnesc in afara patologiei in stari de oboseala marcata, la initierea somnului sau la trezire, iar patologic in stari de panica, fobii, schizofrenie, etc. tulburari ale ritmului ideativ, prin accelerare sau incetinire. SCL-90 exploreaza ritmul ideativ incetinit, exprimarea greoaie, lenta, cu ezitari si pauze(bradipsihia) frecvent intalnite in patologia organica/ neurologica, depresia severa, schizofrenia si retardul mental. idei delirante, definite ca idei false, neconforme cu realitatea, care se impun constiintei si sunt traite cu convingere, fiind impenetrabile la contraargumente. In functie de continutul lor si de incarcatura/polarizarea afectiva aceste idei pot fi: idei de relatie, de urmarire si persecutie, de prejudiciu, de grandoare, de vinovatie, de negatie, cu continut mistic/religios sau cu continut sexual. Sunt cel mai redutabil simptom/sindrom din cadrul psihozelor si cele mai rezistente la tratamentul farmacologic. idei obsesive, definite ca idei/ imagini/amintiri/reprezentari in 9

12 general cu caracter neplacut/ ego-distonic care se impun gandirii, sunt nedorite, asediaza si cotropesc gandirea persoanei creand un discomfort considerabil si o stare de anxietate. Obsesiile pot imbraca multiple forme : idei cu caracter absurd, ganduri cu continut rusinos, ganduri percepute a avea potential de periculozitate etc sau obsesiifobice cum ar fi teama de obiecte ascutite, teama de sange, teama de spatii inchise/deschise, insotite de imagini terifiante ale persoanei aflate in prezenta situatiei fobice si de teama de pierdere a controlului si de actiuni criminale/de autovatamare sau actiuni penibile. Intr-o incercare de catalogare le putem numi obsesii ideative, amintiri obsesive, obsesii fobice si obsesii impulsive. Se insotesc frecvent de compulsii, definite ca nevoie patologica de a actiona conform unui impuls care, daca i se rezista, produce anxietate. Compulsiile sunt activitati de obicei repetitive, ritualuri ca raspuns la o obsesie( legata de curatenie, ordine, boli etc). Obsesiile si compulsiile sunt specifice tulburarii obsesivcompulsive, apar in anumite tipuri de fobie si uneori in depresia majora sau schizofrenie. gandirea de tip depresiv, cu proiectii negativ-pesimiste in viitor, retrairea dureroasa a unor greseli(reale sau nu) din trecut, incapacitatea de a privi pozitiv/realist prezentul, idei de inferioritate, inutilitate, autoculpabilizare, idei de negatie. Specifica depresiei majore, frecvent intalnita si in alte tipuri de depresie(depresia reactiva, depresia anxioasa, depresia postpartum). idei de moarte si suicid, se intind pe o plaja larga, de la idei care privesc caracterul trecator al vietii, scopul/inutilitatea ei, disparitia dorintei de a mai lupta cu adversitatile si problemele zilnice, contemplarea ideii de a nu mai fi, pana la idea de autoanihilare, alegerea si planificarea modului de suicid, punerea in practica. Apar in formele grave de depresie(in general cu elemente psihotice) si in psihoze(schizofrenie, tulburare schizoafectiva sau bipolara). gandirea de tip hipocondriac, insotita de anxietatea pentru sanatate(health anxiety) si comportament de reasigurare prin solicitare excesiva de servicii medicale, investigatii si diagnoze. Apare cu diferite grade de intensitate in toate tulburarile nevrotice, in special in tulburarea hipocondriaca, dar se poate intalni si la psihotici. tulburari ale atentiei(atentia este privita ca functia psihica care realizeaza orientarea si concentrarea activitatii psihice spre un scop in functie de motivatie) vizeaza volumul, intensitatea si capacitatea de concentrare. Cantitativ poate fi crescuta global sau selectiv in manie, stari de intoxicatie 10

13 etanolica, la anxiosi si ipohondrii, in paranoia sau la persoane cu fobii si obsesii. Atentia poate fi diminuata in surmenaj, anxietatea generalizata, retardul mintal, demente, stari confuzionale, in depresiile severe si schizofrenie. tulburari ale memoriei, cu mare impact asupra senzorialitatii, ideatiei si afectivitatii. Se exploreaza hipomnezia si amneziile, specifice starilor deteriorative sau intarzierii mintale precum si starilor organice(epilepsie, traumatisme cerebrale, accidente vasculare etc). O reducere a capacitatii de evocare sau fixare se poate intalni si in depresii sau psihoze. Hipermnezia apare in tulburarile paranoide sau in intoxicatii cu substante psihodisleptice. depresia, ca hipertimie negativa, este explorata prin prisma trairii sentimentelor de inutilitate, de plictiseala, prin sentimentul de tristete, singuratate, prin lipsa de interes(anhedonie), pierderea sperantei in viitor(pesimism), apatie, disparitia placerii pentru activitatile zilnice sau hobby-uri, indecizie, insatisfactie(disforie), retragere sociala, scaderea apetitului alimentar si sexual, dificultatea de initiere a unor activitati,chiar modeste(abulie), tulburari in arhitectura somnului(insomnie/hipersomnie). Este simptomul/sindromul central al tuturor tulburarilor depresive, de la depresia majora la cea reactiva sau persistenta(distimia). Apare ca forma de depresie postprocesuala in schizofreniile cu evolutie lunga. anxietatea, teama in absenta unui pericol real sau frica patologica poate imbraca multiple forme, de la anxietatea paroxistica(atacul de panica), la anxietatea situationala din fobii(agorafobie etc), inclusiv fobia sociala si hipocondrie, pana la anxietatea generalizata. Se exprima printr-o neliniste psihica si fizica cu raspuns neuro-vegetativ semnificativ si se insoteste de dificultate de concentrare a atentiei sau o atentie crescuta asupra semnalelor din interiorul corpului, gandire catastrofica, tulburari de comportament, deseori irationale si afecte puternice legate de predictia viitorului apropiat. Sta la baza tuturor tulburarilor nevrotic-anxioase dar apare intr-o forma sau alta in aproape toate tulburarile psihice, inclusiv schizofrenii, unde poate atinge intensitate psihotica. afectul aplatizat, reprezentat de diminuarea extrema a semnelor de expresie afectiva. Este caracteristc schizofreniei. afectul inadecvat, reprezentat de un ton emotional care nu este in armonie cu ideea sau cu situatia prezenta. Este caracteristic schizofreniei. ostilitatea, reprezinta o stare afectiva de furie care poate fi indreptata spre o alta persoana sau spre sine. Se exprima ca actiune prin agresivitate. 11

14 tulburarea de control a impulsurilor, implica o slaba toleranta la frustrare si este explorata in directia comportamentului de tip exploziv, agresiv, clastic (din tulburarile de personalitate, tulburarea bipolaraepisodul maniacal, impulsurile patologice) sau in directia comportamentului compulsiv specific tulburarilor obsesionale. tulburari ale somnului, insomnia(de adormire, intermediara sau de trezire) si hipersomnia.tulburarile somnului, in special insomnia, insotesc marea majoritate a bolilor psihice, mai ales depresia, psihozele, tulburarile anxioase. In episodul expansiv(manie) se remarca o scadere a necesarului de somn pe fondul hiperexcitatiei psihice specifice. tulburari ale apetitului alimentar, diminuarea pana la disparitia apetitului alimentar sau, din contra, cresterea apetitului, insotesc de obicei depresia, anxietatea dar pot sa apara si in tabloul schizofreniei, unde pot sa ia un aspect bizar datorita ideilor delirante specifice(ex.: idei de otravire, etc.) tulburarile vietii sexuale sunt explorate sub aspectul scaderii libido-ului, inadecvare in relatia cu sexul opus, fobii sexuale, anxietate de performanta. O scadere a apetitului sexual se intalneste frecvent in depresie, pe cand inadecvarea si anxietatea in relatia cu sexul opus se intalnesc mai frecvent in schizofrenie si intarzierea mintala. tulburari ale activitatii, cuprind retardul psiho-motor (din depresie, anumite forme de schizofrenie si intarzierea mintala) si agitatia psiho-motorie (care se poate manifesta in anumite forme de depresie, in starile maniacale, in starile anxioase, in psihozele acutizate) culminand cu agresivitatea fizica sau verbala, auto-agresivitatea sau crizele clastice(distrugerea de bunuri, lovirea, aruncarea obiectelor). 5. Recaderea Recaderea in bolile psihice inseamna cel mai adesea revenirea bolii la un stadiu anterior tratementului. Cel mai adesea aceasta inseamna si o revenire la viata anterioara, la dificultatile, la problemele simptomele si gandurile incercate inainte de interventia medicala. Cele mai frecvente cauze ale recăderii sunt: - Neurmarea planului terapeutic (medicatie, stil de viata si psihoterapie); - Modificarea dupa ureche a tratamentului; - Neprezentarea la medicul psihiatru pentru ajustarea/ modificarea tratamentului atunci cand sunt sesizate modificari in starea de sanatate mintala; - Oprirea medicamentaţiei prescrise; - Ignorarea semnelor care preced o criza (pasivitate fata de 12

15 simptome chiar si cand acestea se inrautatesc); - Stres emotional puternic; - Parasire din partea partenerului de viata; - Pierderea unei personae puternic investite afectiv ; - Cand pacientul este izolat sau ramane singur; - Cand este profund tulburata rutina din viata; - Cand dispare un scop sau o directive de mare importanta din viata; - Cand aparare la pacient iluzia ca este vindecat; - In situatia pierderii adapostului; - Cand pacientul decide sa renunte la fumat; - Cand pacientul consuma droguri; - Cand pacientul consuma alcool (sau cand reincepe sa consume alcool). De asemenea, unii oameni sunt mai sensibili la anumite experiente ale vieţii (sau chiar la unele obişnuite), alţii sunt mai serios afectaţi de boala lor psihică sau de adicţie, fiind mai vulnerabili în fata recaderii. activitatile sportive (fitness, tenis de masa, darts, etc), iar serviciile de specialitate constau in consiliere psihologica, psihiatrica, vocationala, juridical, sociala, terapie ocupationala (individuala si de grup, ateliere lucrative de croitorie, decoratiuni, modelaj si sculptura, tamplarie, lumanari), grupuri pentru dezvoltarea abilitatilor de viata independenta sau pentru dezvoltarea unor abilitati specifice (limbi straine, IT). Activitatile au avut loc in zilele lucratoare, conform programului specific fiecarui centru. Fiecare centru prezinta si unicitatea sa in ceea ce priveste alcatuirea programului zilnic, desfasurarea activitatilor, tipurile de ateliere lucrative, in functie de specificul local si resursele material si umane pe care le are la dispozitie. Alaturi de specialistii angajati ai fundatiei lucreaza si voluntari, care se afla sub indrumarea si supervizarea coordonatorilor de centre. 6. Activitati oferite in centru Activitatile oferite in cadrul centrelor de zi pot fi impartite in individuale si de grup, primare si de specialitate. Serviciile primare sunt cele de socializare si petrecere a timpului liber, precum activitatile recreative (de interior dar si iesiri de socializare la muzeu, in parcuri, excursii), 13

16 II. Obiectivele si ipotezele cercetarii Studiul a urmarit sa identifice eficienta serviciilor oferite in cadrul centrelor sociale, surprinzand modificarile aparute la nivelul simptomatologiei si functionarii globale a beneficiarilor, a calitatii vietii si abilitatilor personale si sociale. In plus, cercetarea a prezentat si o latura calitativa - prin intermediul unui focus grup s-au putut identifica nevoile, asteptarile beneficiarilor, si masura in care acestia au considerat ca serviciile primite ii ajuta. De asemenea, au putut fi desprinse noi directii de dezvoltare si imbunatatire a serviciilor oferite in cadrul centrelor sociale. Mai jos sunt prezentate ipotezele cercetarii: 1. In urma participarii la activitatile centrului se asteapta sa apara o crestere a calitatii vietii fata de nivelul identificat la evaluarea initiala. 2. In urma participarii la activitatile centrului se asteapta sa apara o crestere in functionarea globala a persoanei fata de nivelul identificat la evaluarea initiala. 3. In urma participarii la activitatile centrului se asteapta sa apara o scadere a simptomatologiei fata de nivelul identificat la evaluarea initiala. 4. In urma participarii la activitatile centrului se asteapta sa apara o crestere a abilitatilor de viata independenta fata de nivelul identificat la evaluarea initiala. 14

17 III. Descrierea populatiei La momentul initial al evaluarii (T1), au fost inregistrati 147 participanti la studiu, beneficiari ai centrelor de zi, adulti cu probleme de sanatate mintala, dintre care 77 barbati si 70 femei, cu varstele cuprinse intre 18 si 61 de ani. Totusi, numarul total a suferit o scadere dupa 6 luni, cand a avut loc a doua evaluare (T2), fiind inregistrati 114 participanti, iar dupa inca 6 luni, la ultima evaluare (T3), au fost prezenti 112 beneficiari. Din punct de vedere al nivelului educational, 40% dintre participanti au absolvit liceul, 23,8% au urmat o scoala profesionala, 17,7% au studii universitare, 12,9% au terminat nivelul gimnazial, 4,1% sunt absolventi de studii postliceale, iar 0,7% au urmat doar scoala primara. Tabelul 1. Nivelul educational (procent/numar) Nivelul educational Fara educatie 0% (0) Anii1-4 (scoala primara) 0.7% (1) In ceea ce priveste frecventarea centrelor, 13.6% (20) participanti au venit zilnic la activitatile sustinute, in timp ce 31.3% (46) au venit de 2-3/saptamana. 22.4% (33) dintre beneficiari au participat doar 1 data pe saptmana la activitati, iar 12.9% (19) au venit doar o data la doua saptamani. 10.9% (16) au frecventat centrul 1 15 Procent (numar) Anii5-8 (scoala gimnaziala) 12.9% (19) Scoala profesionala 23.8% (35) Liceu 40.8% (60) Scoala postliceala 4.1% (6) Studii universitare 17.7% (26) data pe luna, in timp ce 8.8% (13) au venit rar la activitatile centrelor. Din perspectiva diagnosticului, distributia populatiei s-a prezentat astfel: 64.6% dintre participanti au fost diagnosticati cu schizofrenie si tulburare schizoafectiva, 20.4% au fost diagnosticati cu tulburari afective, precum tulburare

18 bipolara, tulburare depresiva recurenta, iar 13.6% au fost diagnosticati cu alte tulburari mintale severe, precum tulburare obsesiv-compulsiva, tulburare organica de personalitate, epilepsie. 1.4% din participanti au primit diagnostic mixt (schizofrenie si alte tulburari mintale severe). Asa cum reiese din Tabelul 2, care indica frecventa spitalizarilor in functie de cauza, majoritatea beneficiarilor nu au avut spitalizari in perioada in care a fost efectuata cercetarea. O mare parte a spitalizarilor a avut alte motive decat decompensarea fie reactualizarea certificatului de handicap, fie alte cauze medicale. Doar 2 persoane au suferit 5 internari datorate decompensarii, in perioada cercetarii, in timp ce 6 persoane au suferit intre 3 si 4 internari, 18 persoane 2 internari, iar 20 de persoane o internare ca urmare a decompensarii. Se poate observa faptul ca 101 dintre participantii la studiu nu au suferit nicio internare din cauza decompensarii, in perioada vizata. Tabelul 2. Frecventa spitalizarilor in functie de cauza (procent/numar) Numarul spitalizarilor Numarul de participanti spitalizati ca urmare a decompensarii intre februarie ianuarie % (101) 13.6% (20) 12.2% (18) 2.0% (3) 2.0% (3) 1.4% (2) Numarul de participanti spitalizati ca urmare a altor cauze (reactualizarea certificatelor de handicap, alte probleme de sanatate), intre februarie ianuarie % (105) 25.2% (37) 2.7% (4) 0.7% (1) 16

19 IV. Metode si instrumente Metodologie Pentru a pune in evidenta modificarile survenite in timp, au fost alese trei momente de testare, T1 luna februarie 2012, T2 iulie 2012, T3 ianuarie Au fost aplicate de fiecare data urmatoarele instrumente: Chestionarul WHO de masurare a calitatii vietii, SCL-90, Scala de functionare globala (GAF), Scala de performanta personala si sociala (PSP), cu mentiunea ca in februarie 2013 a fost sustinut in toate centrele un focus grup, cu scopul de a evalua nivelul de satisfactie al beneficiarilor, nevoile, asteptarile lor fata de activitatea fundatiei si directii de dezvoltare posibile. Instrumente In ceea ce priveste instrumentele folosite, acestea au fost impartite in 2 categorii: cele care au implicat autoevaluarea participantilor (WHOQOL-Bref, SCL-90), si cele care au implicat evaluarea din partea specialistilor (GAF, PSP). Ca metoda calitativa, a fost folosit focus grupul, in toate cele cinci centre implicate in cercetare. 1. Scala de evaluare a calitatii vietii WHOQOL-Bref Pentru evaluarea calitatii vietii a fost utilizata scala de autoevaluare WHOQOL-Bref. WHOQOL - BREF Field Trial Version a fost construit pentru a oferi o forma prescurtata a evaluarii calitatii vietii care are in vedere profilele de la nivel de domeniu. WHOQOL-BREF (Field Trial Version) realizeaza un profil al calitatii vietii, continand 26 de itemi si oferind scoruri pe patru domenii. Domeniul sanatate fizica cuprinde evaluarea satisfactiei fata de activitatile de zi cu zi, dependenta de substante sau medicatie, energie si oboseala, mobilitate, durere si disconfort, somn si odihna, capacitate de munca. Cel de-al doilea domeniu este cel psihologic acesta cuprinde evaluarea aspectului si imaginii corporale, sentimentelor negative, sentimentelor pozitive, a stimei de sine a spiritualitatii si a gandirii, invatarii, memoriei si concentrarii. Domeniul relatii sociale evaluaeza satisfactia persoanei fata de relatiile personale, suportul social si activitatea sexuala. Cel de-al patrulea domeniu este cel de mediu care evalueaza satisfactia persoanei fata de resursele financiare, libertatea, siguranta fizica si securitatea, sanatatea si ingrijirea sociala: accesibilitate si calitate, mediul de acasa, oportunitati de a dobandi noi informatii si abilitati noi, participarea la activitatile de recreere si oportunitatile de recreere, activitatile din timpul 17

20 liber, calitatea mediului fizic, accesul si utilizarea mijloacelor de transport in comun. Exista de asemenea doi itemi care evalueaza perceptia generala a individului asupra calitatii vietii si perceptia generala asupra sanatatii lui. Scala WHOQL-Bref are o validitate discriminativa, validitate de continut si fidelitate test retest buna (WHO Group, 1997) 2. Scala de evaluare a functionatii globale Pentru evaluarea functionarii globale am folosit Scala de evaluare a functionatii globale (Global Assessment of Functioning, GAF) care corespunde axei V a evaluarii multi-axiale din DSM. Scala reflecta judecata globala a examinatorului asupra functionarii persoanei in viata cotidiana. Scala presupune o evaluare de la 0 la 100 de puncte care masoara functionarea psihologica, sociala si ocupationala. Evaluarea se face pentru functionarea prezenta insa se poate evalua si cea mai buna functionarea din ultimul an. Scala de evaluare a functionarii globale a fost introdusa in cea de-a treia editie a Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mintale in 1987, si a fost folosita pe scala larga in evaluari clinice. In pofida utilizarii ei frecvente in mediul clinic si in cercetare, proprietatile psihometrice ale scalei au fost putin testate (Aas, 2010). In ultima perioada se pune tot mai mult accentul pe modalitati de dezvoltare a GAF pe baza rezultatelor studiilor. 3. Lista de control a simptomelor 90 (Symptom Check List - 90; SCL-90) Pentru evaluarea simptomatologiei a fost utilizat SCL-90, un inventar de autoevaluare a simptomelor. Scala se administreaza ca autochestionar si completarea ei ia in jur de 15 minute. Gradul de suferinta psihologica si disconfort se coteaza pe o scala Likert cu 5 puncte de la deloc=0 la extrem=4 si se refera la ultimele 7 zile (o saptamana) din viata subiectului. Scopul principal al versiunii actuale a scalei SCL-90-R este de a fi folosita ca un instrument de screening pentru determinarea tipului si severitatii a 9 simptome mentale (somatizare, depresie, ideatie paranoida, psihoticism, obsesii si compulsii, anxietate, ostilitate, fobie, socializare. Ea poate fi utilizata si pentru aprecierea evolutiei simptomelor in timp sub o interventie terapeutica sau recuperatorie. 4. Scala de performana personala si sociala (Personal and social performance scale) Scala de performana personala si sociala evalueaza 4 domenii de functionare: auto-ingrijire, activitati utile din punct de 18

21 vedere social, relatii personale si sociale, comportament agresiv. Astfel, prin intermediul ei sunt monitorizate dificultatile pe care persoana le poate avea in ceea ce priveste ingrijirea de sine (imbaiere, igiena dentara, igiena vestimentara, autonomie in luarea tratamentului, autonomie in hranire), activitatile utile social (frecventarea scolii, a locului de munca, activitati casnice, munca de voluntariat, activitati de grup), relatiile personale si sociale (relatii de prietenie, relatiile cu familia, cu partenerul de cuplu, existenta unui grup de sprijin), si comportamentele agresive si/sau deranjante (agresivitate verbala, fizica). Scala presupune completarea ei de catre specialist, astfel incat sunt notate dificultatile pe care persoana le are in domeniile mentionate mai sus, un scor ridicat insemnand dificultati mai mari. Scala permite si o evaluare globala, cu punctaje ce pot fi acordate intre 1-100, fiecaruri interval de cate 10 puncte fiindu-i atribuite graduri de dificultati diferite (1-10 lipsa autonomiei, functionare excelenta). 5. Ghid de interviu - focus grup In cadrul cercetarii a fost folosita si metoda calitativa a focusgrupului, in scopul evidentierii nevoilor, asteptarilor beneficiarilor, a masurii in care ei considera ca acestea sunt intampinate, precum si a cailor de dezvoltare potentiala, asa cum sunt ele dorite si imaginate de catre beneficiari. S-a putut beneficia astfel, prin desfasurarea unui focus grup, de urmatoarele avantaje: volum mare de informatii grad mare de obiectivitate posibilitatea de a obtine raspunsuri specifice pentru fiecare intrebare posibilitatea de a observa si limbajul non-verbal raspunsuri spontane (se pot observa primele reactii) problemele au putut fi atinse in profunzime prin intrebari suplimentare Conditiile au fost atent pregatite. Astfel, participantii au putut sa se bucure atat de increderea grupului cat si de incredere in cei 2 intervievatori. A fost aplicat un chestionar general de satisfactie, anonim, in baza caruia au fost structurate intrebarile pentru ghidul de interviu. Atat chestionarul cat si ghidul pot fi gasite in anexele 1, respectiv 2, la finalul acestei lucrari. Au fost selectionate relativ putine intrebari atat pentru a putea intra in profunzimea problemelor ridicate (in functie de raspunsurile participantilor) cat si pentru a ne putea incadra in niste limite rezonabile de timp. Stabilirea intrebarilor a fost o dificila sarcina de echipa intrucat am dorit ca in toate centrele in care a fost aplicata cercatarea sa fie aplicate aceleasi intrebari. Acestea au fost formulate cu claritate, deschise, in limbaj accesibil participantilor si astfel incat sa acopere subiectul. 19

22 A fost necesara multa flexibilitate pentru a putea sonda mai adanc in functie de raspunsurile si problemele aparute pe parcurs. In formularea intrebarilor s-a tinut cont de experienta comuna a intervievatilor, de nivelul lor de intelegere si de comportamentul si motivatia acestora. In dinamica grupului s-a tinut cont si de riscurile implicate (posibilitatea ca unul dintre participanti sa preia conducerea grupului si sa influenteze raspunsurile, cedarea in mod voluntar sau involuntar la presiunea grupului, autoritatea anumitor participanti in fata altora, etc).s-a cautat ca interventiile moderatorilor sa fie destul de reduse (maxim 20% din discutie) astfel incat participantii sa fie cat mai liberi in a-si exprima propriul punct de vedere. De asemenea a fost nevoie de tact si intelegere atat pentru a putea trece peste momentele de tacere stingheritoare cat si pentru a nu influenta opiniile si parerile participantilor. V. Rezultate In cele ce urmeaza sunt prezentate rezultatele cercetarii in functie de ipotezele formulate. 1. In urma participarii la activitatile centrului se asteapta sa apara o crestere in calitatea vietii fata de nivelul identificat la evaluarea initiala. Analiza statistica prin intermediul testului Friedman (N=105, p=.002), a indicat diferente 20 semnificative intre cele trei momente alte testarii numai in ceea ce priveste Domeniul Psihologic, iar testul Wilcoxon a indicat diferente semnificative numai intre T1, februarie 2012 si T2, iulie 2012, al doilea moment al testarii, dar nu si intre T2, iulie 2012 si T3, ianuarie 2013, sau T1, februarie 2012 si T3, ianuarie 2013 (z = , N- Ties = 79, p =.002).

23 Pentru celelalte domenii ale calitatii vietii (sanatatea fizica, relatii sociale si mediu) nu au fost evidentiate diferente semnificative intre cele trei momente ale testarii. Rezultatele pentru domeniul psihologic, WHOQOL-BREF, sunt prezentate in tabelul de mai jos. Tabelul 3. WHOQOL-BREF - domeniul psihologic N Min. Max. Medie Abatere standard Mediana I-Q Range WHOQOL-BREF Domeniul Psihologic: T1 WHOQOL-BREF Domeniul Psihologic: T2 WHOQOL-BREF Domeniul Psihologic: T Figura 1 Domeniile calitatii vietii, la cele trei momente ale testarii 21

24 Cu alte cuvinte, ipoteza a fost confirmata in sensul in care, in ceea ce priveste calitatea vietii beneficiarilor, domeniul psihologic a cunoscut imbunatatiri relevante. Celelalte domenii al sanatatii fizice, al mediului si al relatiilor sociale - au cunoscut imbunatatiri ale modului in care beneficiarii se autoevalueaza, insa nu suficient de mari pentru a fi semnificative statistic. Acest lucru se poate datora faptului ca Fundatia nu desfasoara activitati in domeniul sanatatii fizice si nu ofera beneficii materiale participantilor astfel incat sa apara o imbunatatire in aceste domenii si nici nu au existat modificari in ceea ce priveste mediul locativ (participantii au in general un domiciliu stabil), starea de sanatate fizica si cercurile de relationare. Astfel, cresterea calitatii vietii din punct de vedere psihologic s-a produs tocmai pentru ca, prin activitatile de grup si cele de consiliere individuala oferite in cadrul fundatiei, participantii au dobandit abilitati de autocunoastere, de gestionare a simptomelor bolii, de a face fata stresului, emotiilor si situatiilor dificile de viata, de autoacceptare, de comunicare si relationare cu cei din jur. 2. In urma participarii la activitatile centrului se asteapta sa apara o crestere in functionarea globala a persoanei fata de nivelul identificat la evaluarea initiala. Analiza statistica prin intermediul testului Friedman (N=107, p<.001), a indicat diferente semnificative intre cele trei momente alte testarii, iar testul Wilcoxon a indicat diferente semnificative intre toate cele trei momente alte testarii (intre T1, februarie 2012 si T2, iulie 2012, z=-4.805, N- Ties=79, p<.001; intre T2, iulie 2012 si T3, ianuarie 2013, z=-2.245, N- Ties=90, p=.025 si intre T1, februarie 2012 si T3, ianuarie 2013, z=-5.136, N- Ties=89, p<.001). Tabel 4. Functionarea Globala N Min. Max. Medie Abatere standard Mediana I-Q Range Scor Functionare Globala: T1 Scor Functionare Globala: T2 Scor Functionare Globala: T3 22

25 Figura 2 Rezultatele obtinute la Scala de Functionare Globala Asa cum se poate observa, functionarea globala a inregistrat o crestere semnificativa intre toate cele trei momente ale testarii. Astfel, se poate considera ca beneficiarii au cunoscut o imbunatatire a functionarii generale, scazand perturbarile cauzate de boala atat la nivel psihologic, cat si la nivelul relatiilor cu semenii, a integrarii in societate. Desi saltul nu este exceptional, trebuie avut in vedere faptul ca recuperarea se produce treptat si deseori este limitata, fiecare persoana avand un nivel maxim la care se poate dezvolta, in functie de gradul de deteriorare cauzat de boala. Un nivel mai bun de functionare asigura o adaptare mai buna la societate, o gestionare mai buna a situatiilor cotidiene si mai ales a simptomelor. 23

26 3. In urma participarii la activitatile centrului, se asteapta sa apara o scadere a simptomatologiei, fata de nivelul identificat la evaluarea initiala. In ceea ce priveste simptomatologia monitorizata, diferente semnificative din punct de vedere statistic au aparut la 3 din 9 domenii, si anume la simptomatologia obsesiv-compulsiva, anxietate si psihoticism. Nu au existat diferente semnificative statistic pentru scalele de somatizare, senzitivitate, depresie, ostilitate, fobie si anxietate, si ideatie paranoida. Pentru inceput, testul Friedman a indicat diferente semnificative in simptomatologia obsesivcompulsiva, (N=105, p<.001), iar testul Wilcoxon a indicat diferente semnificative intre T1, februarie 2012 si T2, iulie 2012, (z = , N- Ties = 103, p <.001), si intre T1, februarie 2012 si T3, ianuarie 2013 (z = , N- Ties = 99, p =.004). Tabel 5. SCL90-Subscala simptome obsesiv-compulsive N Min. Max. Medie Abatere standard Mediana I-Q Range Simptome obsesiv compulsive T1 Simptome obsesiv compulsive T2 Simptome obsesiv compulsive T3 Privind nivelul de anxietate si simptomele specific acesteia, testul Friedman a indicat diferente semnificative (N=105, p=.013), iar testul Wilcoxon a indicat diferente semnificative intre T1, februarie 2012 si T3, ianuarie 2013, (z = , N- Ties = 98, p =.032). Tabel 6. SCL90-Anxietate N Min. Max. Medie Abatere standard Mediana I-Q Range SCL90- Anxietate: T SCL90- Anxietate: T SCL90- Anxietate: T